marți, 25 noiembrie 2014
Iubirea tainică
Iubirea tainică e crucea pe care-o porţi fără s-o simţi
Căci greul ei ia forma inimii ce bate
Pentru suflete care nu o merită,
Pentru că tu ai fost iubit mai întâi.
Creaţia întreagă e născută în dragoste!
Tu de ce nu iubeşti până la durere?
Când am ieşit din sufletul meu, mi s-au deschis ochii
În alt suflet.
I-am cercetat locuinţa
Şi nu tot ce am văzut mi-a plăcut.
Fără imperfecţiunile lui însă, iubirea nu ar fi perfectă
S-ar măsura în "dai şi îţi dau".
Dragostea nu e târg ci curgere din tine.
E povestea de care ţi-a fost teamă la început
Ca apoi să vezi că e chemarea ta.
Iubim când nu măsurăm nimic...
Lacrimile curse, vorbele curate, zâmbetele şi timpul.
Iubirea tainică e inexplicabilă în frumuseţea ei
Dar puţini aleg să moară pentru ca apoi
Să învie la o altă identitate.
Cristos ne-a iubit şi astfel putem să lăsăm amprente
Cu inimile!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu