marți, 25 noiembrie 2014

Iubirea tainică



  

          Iubirea tainică e crucea pe care-o porţi fără s-o simţi
          Căci greul ei ia forma inimii ce bate
          Pentru suflete care nu o merită,
          Pentru că tu ai fost iubit mai întâi.
          Creaţia întreagă e născută în dragoste!
          Tu de ce nu iubeşti până la durere?

          Când am ieşit din sufletul meu, mi s-au deschis ochii

          În alt suflet.
          I-am cercetat locuinţa
          Şi nu tot ce am văzut mi-a plăcut.
          Fără imperfecţiunile lui însă, iubirea nu ar fi perfectă
          S-ar măsura în "dai şi îţi dau".
          Dragostea nu e târg ci curgere din tine.
          E povestea de care ţi-a fost teamă la început
          Ca apoi să vezi că e chemarea ta.

          Iubim când nu măsurăm nimic...

          Lacrimile curse, vorbele curate, zâmbetele şi timpul.
          Iubirea tainică e inexplicabilă în frumuseţea ei
          Dar puţini aleg să moară pentru ca apoi
          Să învie la o altă identitate.
          Cristos ne-a iubit şi astfel putem să lăsăm amprente 
          Cu inimile!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu