joi, 8 mai 2014

Nu există buton de ,,delete" pentru oameni


                                                   

     
  Tu, cel sau cea, care ai călătorit cu mine o bucată de drum, să ştii că nu există în mintea omului un buton de delete cu care să şteargă amintirile. Nu mă poţi şterge şi nici eu nu te voi şterge precum speli o tablă cu un burete.
    
     Tu nu înţelegi că niciodată nu poţi să îi spui unui om ,,Adio'' cu adevărat?Suntem oameni, nu insuliţe de pământ neînsufleţite şi în trecerea timpului fiecare persoană cu care interacţionezi lasă măcar o urmă în casa sufletului tău şi, oricât ai aspira-o, ai aerisi şi ai lustrui după ce te desparţi de cineva, mereu te vei împiedica de amintirea lui. Poate să fie o fotografie, o conversaţie, un zâmbet....amprente ce nu se şterg. 
  
   Dacă privesc în urmă, prefer să am din nou parte de toate experienţele, cu suferinţa ca bonus, doar ca să mă aleg la final cu amintiri, din care am avut doar de învăţat.
    Well, există o categorie de oameni care nu se pot desprinde de nimic şi trăiesc efectiv în amintiri dar asta nu diminuează importanţa faptului că nu ar trebui să spunem nimănui: ,,Adio''. Să ştii că acum nu mai regret, deşi cu ceva timp în urmă am facut-o, că am întâlnit anumite persoane. Nu mai regret nimic, de azi înainte le voi da vacanţă regretelor, bineînţeles în afară de sentimentul de regret pentru un păcat.

   Noi doi, prietenul meu cel mai bun, am împărţit nişte gânduri, principii, valori şi trăiri curate. Alţii au împărţit sentimente şi experienţe păcătoase şi superficiale...
        Întotdeauna va tresări ceva in mine când îmi voi aminti de tine. 
  Întotdeauna mă va mişca şi amintirea unui ,,el" din anii studenţiei, până acolo încât să spun o rugăciune pentru el şi, mă va sensibiliza gândul la oamenii care au avut ceva de spus în viaţa mea. Nu vreau să neg că au locuit nişte oameni dragi în sufletul meu pentru că fac parte din ceva ce nu pot schimba: trecutul. 

   Tu de ce ai incerca să faci asta în ce mă priveşte? Crezi că ne putem juca o vreme de-a prietenii ca apoi să ne trezim că facem o ,,greseală'' şi să îmi spui ,,Adio'' de parcă cuvintele schimbate între noi nu au contat nici zece minute?! 

 Nu-i aşa că e greu să recunoşti când te mai gândeşti la cineva sau ceva la care nu ar trebui să te gândeşti?
   E greu sa spui deschis cât  a contat o persoană pentru tine. Aş vrea ca tu să înţelegi, că noi, prieteni sau în orice alt rol am fi, nu trebuie să ştergem nimic cu buretele
 ( dacă e nevoie de o curăţire, se ocupă Dumnezeu). Aş vrea ca nici unul din noi să nu (mai) spună ,,Adio''.
    Creştinii ar trebui să nu îşi spună pentru că vom împărţi veşnicia.
  
   Sunt nerăbdătoare să mă plimb cu tine printr-o livadă cu cireşi în cer şi să ne privim pentru prima oară aşa cum se priveau şi cei doi de la începutul creaţiei.
    Direct în inima celuilalt, prin transparenţa fiinţei, fără să mai folosim atât de multe cuvinte pentru a exprima ceva....
   Ceva cum ar fi ,,Aş vrea să nu fi trebuit să îti spun odată, pe pământ: ,,Adio.''


                                               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu