joi, 3 iulie 2014

Departe





"Copil frumos, te-aş ţine-ascuns

În locul unde n-au pătruns
Nici răutatea, nici mânia,
În locul unde e stăpână bucuria.
Şi ţi-aş păstra desţelenită
Grădina vieţii, şi-nflorită,
Ca un surâs să fie fiecare floare,
Pe chipul tău să râdă lumina de la soare.
Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale,
Din suflet aş lăsa să scuture petale,
Ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini,
Să nu te rătăceşti prin mărăcini."

("Copil frumos" de Carmen Pricop)
            

      ,,Copil'' frumos în ochii mei, vei pleca departe şi eu voi rămâne cu întrebarea ,,cum ar fi fost dacă...?''
Mulţi te-au judecat şi o vor mai face, dar în ochii Creatorului eşti şi vei fi mereu acel copil frumos şi perfect în imperfecţiunea ta, rănit, speriat şi însetat după iubire.
     Dacă aş fi putut interveni eu în istorie, aş fi scris altfel scenariul vieţilor noastre şi la 20 şi ceva de ani, tu ai fi fost o floare fără spini. Doar a mea.

    
 Când vei fi fericit, inima mea va şti. E un mister, dar ea poate intui trăirile tale. Când vei fi trist, ea va înălţa rugăciuni pentru tine. ,,Copil" frumos, nici nu ştii cât de curat şi mult ai fost iubit.

Noi nu vom şti cum ar fi fost dacă intersecţia privirilor noastre ar fi oprit timpul în loc şi două inimi care s-au căutat toată viaţa, s-ar fi găsit. 

Orgolii, scheleţi din trecut şi orbirea ta, ne-au smuls şansa de a fi doi ,,copii" care trăiesc o poveste de răscumpărare.
      Viaţa nu e un scenariu de film, uneori e însăşi filmul pentru care repeţi luni de zile, dar un ,,accident" te împiedică să mai joci în el.

Nu am dorit niciunui om, binele suprem aşa cum ţi l-am vrut ţie, ,,copil" frumos.
     Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învăţat multe lucruri cât timp te-am iubit şi mi-a dat privilegiul să simt puţin din ce simte El faţă de o lume pe care o iubeşte chiar şi când ea îi intoarce spatele. O dragoste care, deşi o doare, nu se poate opri din a iubi.

Nu îţi spun ,,Adio" ci salutul pe care mi-l dădeai tu... Creştinii nu se despart niciodată.
,,Copil" frumos, să ai un sfârşit al alergării în cursa credinţei mai frumos decât începutul.

Te-am iubit. Te voi iubi, dar altfel...

P.S. E primul articol pe care l-am scris plângând.

                                                

     

3 comentarii: