duminică, 3 august 2014

Viitor cu parfum de lavandă uscată


                                                 



,,Nu mai ţin în casă decât flori uscate" suspină ea, privind o vază cu lavandă. Îşi privea în faţă viitorul. El, necunoscutul se întoarse spre fata cea tristă.
,,De ce nu aduci flori proaspete?"
,,M-ar îndurera să văd contrastul dintre viaţa lor şi moartea din mine."
,,Spune-mi, încă o dată, ce ţi s-a întâmplat."
Ea tresări. ,,Eşti singurul care întreabă. Care vrea să ştie şi perspectiva mea. Ceilalţi dau sfaturi şi trag concluzii, de parcă au trăit în locul meu un an de zile. Tot ce spun le intră pe o ureche şi nu le ajunge la inimă. Abia aşteaptă să tac ca să-şi poată ţine ei discursurile."
,,Oamenii ăştia îmi amintesc de prietenii lui Iov".
Ea schiţă un zâmbet. ,,Da, se pare că au urmaşi."
Liniştea se aşternu dar nu umplea golurile. Necunoscutul plecase. Era doar o proiecţie a minţii ei, era acel El pe care urma să îl întâlnească în viitor. Dar o întrebase ceva. Adierea de vânt care intra prin geamul deschis semăna cu mirosul lui şi simţea că el ar fi invizibil, lângă ea, şi aşteaptă un răspuns.

Necunoscutul nu îi putea întinde mâna, nu o putea atinge şi chema spre el cât timp povestea ei nu era terminată. El vroia să îi unească dragostea, nu suferinţa. El suferise în trecut, dar nu atât de mult ca şi ea. Frumoasa lui necunoscută era copila suferinţei şi el nu putea schimba asta.

       ,,Oare cum poţi spune în câteva fraze logice o poveste care s-a întâmplat, şi în acelaşi timp nu a avut loc?! Se întâmplă să ţi se promită ceva, se mai întâmplă să ţi se descrie caracteristicile acestui dar ca să îl recunoşti bine de tot, şi la un moment dat întâlneşti darul în călătoria ta prin lume. Cel puţin, crezi că e darul tău.

E identic. Nu îţi trece prin cap că Cel care ţi l-a promis s-ar ţine de glume şi ar face o ,,clonă" darului pe care ţi l-a pregătit din veşnicie, ca apoi să o arunce lângă tine doar ca să fi indusă în eroare şi rănită. A fost un joc periculos cu mai mulţi pioni. 
Cel care îţi vorbea despre darul tău e descris ca fiind ,,El-Shaddai, neschimbat din veşnicie", şi totuşi dialogurile cu El nu au dus nicăieri, nu s-a împlinit ce îţi spusese. Cineva L-a descris ca fiind un pic capricios, îşi schimbă planurile dacă vrea.
 Asta sună ca şi cum ar profita de puterea Lui chiar dacă îţi zdrobeşte inima. În Cartea Lui scrie că El nu rupe o trestie frântă. De ce ar frânge-o El atunci? El doar vine şi o repară după ce altcineva a distrus-o.

Mă întrebi ce s-a întâmplat? Oamenii pe care i-ai crezut instrumentele Lui prin care îţi confirmă ceva ce tu ştiai deja de la El, nu sunt pedepsiţi sau măcar mustraţi pentru că ţi-au întărit speranţele. Ei îşi continuă viaţa liniştiţi sub privirile lui Dumnezeu, care tace, iar tu ai iarnă în suflet şi nu îi pasă nimănui.
,,Aş da orice să pot face ceva..." Era glasul necunoscutului care vorbea în mintea ei.
,, Eu aş fi dat orice să fiu scutită de asta de către Cel care avea puterea să o facă. Ştia dinainte că voi suferi cât pentru zece ani şi că nu voi mai avea nimic de oferit în viitor. O să te păcălesc, necunoscutule, că am o inimă să îţi dau. A rămas la ,,clona" ta, la fratele tău geamăn şi nu îţi povestesc o telenovelă. E viaţă. După care se va scrie poate un roman."

Necunoscutul întinse mâinile să îmbrăţişeze dar erau ziduri invizibile între ei. Ea privi în faţă viitorul şi şopti: ,,Tu cine eşti?"

,,Cel care va însemna pentru tine alin. Am citit undeva despre tine, că Dumnezeu te va scoate din ce ai reușit să te bagi și de data asta. Și El îți va arăta calea și va trimite în drumul tău toți oamenii, ustensilele și situațiile de care ai nevoie."
      ,,Dar au rămas atâtea lucruri nespuse între mine şi el. Aş da orice să mă fi întrebat ce aş fi vrut eu cu adevărat să-i răspund, aş vrea să fi văzut în mine, nu prin mine când ochii noştri s-au întâlnit într-o zi de iunie...Aş vrea să îi fi dat sufletului meu o şansă să îi povestească ceva ce ştie doar Dumnezeu şi un jurnal....
Aş da orice să fi simţit că e o parte din mine, cum l-am simţit eu...Acea parte pe care o căutăm toată viaţa şi o recunoaştem când o întâlnim, printr-un proces natural. Nimeni nu învaţă omida să se transforme în fluture. Nu e o filosofie ci o trăire când te întâlneşti cu dragostea şi ştii că e unica. Dacă ea pleacă, rămân rezervele ca la fotbal. Un plan B."
     Viitorul se derula prin faţa ochilor ei. Mov închis spre gri, şi uscat ca buchetul de lavandă din vază. Nu a fost îndrăgostită. I s-au deschis ochii şi a văzut şi a ales. Nu a ,,orbit" din cauza sentimentelor şi nu şi-a propus nimic. Toate au venit de la sine. Cineva i-a împrumutat dragostea Lui. Acum nu o mai poate returna. Nu există sentinţă mai cumplită. Cât de departe să plece de el ca să uite? Oricât de departe ar pleca pe pământ, tot nu ar fi prea departe...Oriunde va găsi o oglindă şi îşi va vedea chipul, el va fi acolo. 

Necunoscutule, tu ai ajuns prea târziu...Ea nu vrea ca tu să o iubeşti şi ea să se mintă pe sine că iubeşte. Există oameni care nu pot iubi decât o dată şi complet.
Dar dacă Dumnezeu a dat şi tot El a luat, totuşi rămâne Dumnezeul meu.
 În care încă nu pot să mă încred într-un anumit domeniu dar nu mă voi separa de El. Ceea ce e cu neputinţă la oameni, e posibil la El. Am auzit că El încă dă pietre de mormânt la o parte!




     

Un comentariu: