miercuri, 28 ianuarie 2015

Mai poate visa o inimă frântă?


 




       Fața ei era plânsă și oferea un spectacol ciudat trecătorilor. Ei vedeau o tânără brunetă îmbrăcată elegant, cu fustă și palton roșu, care alerga într-o dimineață de duminică pe stradă, în timp ce alți oameni veneau din direcția opusă spre biserica 
din care ea tocmai ieșise. 

Se opri puțin să-și tragă sufletul și se apăsă cu mâna pe piept. O înțepau mușchii inimii. Tot trupul o durea. Ieșise la aer pentru că îi era rău, și nu o oprise nimeni în biserică să se intereseze ce are, chiar dacă privirile lor îi vorbeau. ''Pleci?'' o întrebase mirată o femeie așezată lângă ea pe bancă. ''Da, trebuie să ajung undeva.'' Nu a ținut-o nimeni să părăsească adunarea la 20 de minute după ce începuse programul.
   În aerul curat de afară, realiză că poate și El, Dumnezeul ei venise cu ea, sufocat de amestecul bizar din clădire format din trupuri transpirate, priviri curioase și reci, guri care șoptesc bârfe în urechi, teologie seacă, și ''jocul'' băiatului care o place pe tânără dar nu e destul de bărbat să îi spună și să o cucerească.

Toți oamenii pe care i-a lăsat în urmă deși îi păsa de ei, sunt prea ocupați să dea atenție unei inimi frânte.

Dar lângă pașii ei se aud alți pași mai ușori. El mergea cu ea și intrară împreună în altă clădire cu ferestre mari și plină de lumină. Dumnezeu însoțește trestia căzută și ține cu delicatețe în palme mucul care abia fumegă. Pacea pe care ea o simți printre acei oameni nu avea legătură cu interiorul clădirii sau cu alt element.
Era izvorâtă din Isus care prin femeia în vârstă din spatele ei îi întinse mâna, îi zâmbi și vorbi cu ea.
     Lângă ea ședea un cuplu de blonzi, veniți din altă zonă a țării. Văzându-i își simți inima mai grea pentru că ea renunțase la acel gen de fericire. Viața printre creștini e dură, ca și printre cei de afară. Experimentase asta.
El însă îi șoptea blând în ureche prin fiecare cântare sau cuvânt din predică.
''Doamne, eu.....știi bine, de ce eu....nu vreau să mai am vreodată de-a face cu bărbați creștini! Ei rănesc cel mai tare deși spun că Te cunosc, și seamănă cu Cristos.''
''Vrei să ai încredere în Mine?''
''Nu mai pot....nu ca înainte. Sunt singură. În toate sensurile. Inima mea nu se poate vindeca peste noapte și prin tot felul de tehnici, cum se așteaptă unii din cei dragi ai mei. Au intenții bune dar nu poartă inima mea. Acolo e durere, vise frânte, răni și e el. Eu nu pot să iubesc alt bărbat! Tu știai asta din veșnicie pentru că Tu m-ai creat.
De ce? Doar spune-mi de ce ai îngăduit?! Ce faci cu toate fetele care au inima frântă?
Nu vreau să Te iau la rost, dar uneori am impresia că ai uitat de ele. 
Oare știi că ele nu mai pot visa? S-au resemnat și uneori tot ce-și doresc e moartea. Da, știu ce spun și cum sună asta și nu dramatizez. Dacă ai murit deja în interior....ce îți rămâne?''

''Dar ei le-au zis: "Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu?'...Ai încredere în Mine chiar dacă nu vezi și nu înțelegi ce lucrez. Ai încredere în inima Mea. Ea simte la fel pentru tine. Chiar dacă zici că nu-L vezi, pricina ta este înaintea Lui, așteaptă-l...''

      Un mesaj primit de la Dumnezeu chiar dacă e personal, se poate da mai departe, altor inimi frânte. Vreau așa mult să sperăm că într-o zi vom visa din nou.
     

Un comentariu: