sâmbătă, 1 august 2015

Duminica vieții


          

O persoană care a fost rănită și a primit multe palme și dușuri reci de la oameni și viață, când primește o șansă la ceva bun și durabil parcă renaște și deschide ochii într-o duminică de vară. Cât de frumoase pot fi duminicile mai ales la țară când natura e vie și caldă! Nu știu care e ziua ta preferată din săptămână dar când vei primi a doua șansă la viață, nu o să te mai uiți la ea cu aceiași ochi. Personal îmi aștept duminica vieții...

Se întâmplă să fie duminică chiar și într-o zi de luni dacă cineva drag îți zâmbește și îți dăruiește ceva, o amintire, o veste bună sau o carte, dacă ai două brațe lângă tine să te cuprindă când plângi și un piept pe care să-ți așezi capul îngândurat.

       Să vină duminica vieții mai repede pentru cei dezamăgiți de relații fiindcă iertarea e necesară dar nu vindecă rănile și atunci nu mă poți trânti cu vorbele la pământ și să mă ridici doar cu scuze de fiecare dată, ceea ce simt adânc în inimă poate fi ameliorat cu o schimbare definitivă în atitudinea și comportamentul tău. Nici viața nu mai calcă un om deja zdrobit. De ce ai face-o tu?!

Duminica vieții despre care scrijelesc aici înseamnă pentru fiecare altceva dar toți știm că aduce rezolvarea problemelor, nu la modul iluzoriu și final, dar cel puțin îți pune playlist-ul cu bucuria în fundal și tu poți conduce mai departe prin viață. Sunt încredințată de un lucru. Probleme vom avea cât timp nu avem un certificat de deces cu numele nostru pe el. Însă observ că o ducem cei mai mulți de parcă am trăi într-o continuă zi de luni și duminica nu mai vine. Românii discută probleme când se întâlnesc, nu soluții. Politica e printre favorite. 

La fel și banii. Cu ce îi ajută pălăvrăgeala? Nimeni nu face un gest practic prin care să salveze țara sau orice. Observ și tac cât pot. Dar și când pot îmi spun părerea.

     Nu știu alți tineri ce așteaptă dar eu tânjesc întruna după duminică, marea duminică a vieții mele și dacă închid ochii ea ar arăta așa în general: culoarea albă să atingă totul de jur împrejur în mediu, să o am pe pereți și podea iar restul mobilierului să fie în culori dar discrete. Casa mea ar fi simplă dar perfectă cu fiecare lucru pus unde trebuie ca să acopere nevoile. 
In casa țărănească și antică aș ascunde comori: cărți, flori, poze, diverse lucrușoare în cutii și cufere peste covoare albe și ascunse privirii de perdele colorate și cam atât. Grădina ar fi locul meu de vacanță. Și mi-ar plăcea să fiu vecină cu un lac de munte unde să merg duminica să scriu pe mal, după serviciul de la biserică. 

Aș povesti tuturor că trăiesc într-o continuă duminică dacă oamenii cu care m-aș vedea la biserică și la studii biblice nu ar fi bârfitori și exclusiviști ci creștini practicanți prin care Dumnezeu să îmi vindece rănile făcute de alți adepți ai creștinismului. Eh, ce duminică ar fi dacă o anumită biserică și-ar deschide inima și pentru mine și nu mi-ar judeca povestea din trecut și pe cea din prezent. Iar cei care au prezis familiei mele că nu va avea loc printre membrii acestei religii, că nu ne va cununa și înmormânta nimeni, să rămână cu gurile împietrite de uimire la vederea lucrării lui Dumnezeu și la apariția mea într-o rochie albă de mireasă pășind spre altar, da un altar...baptist. 
Ar fi duminică dacă s-ar șterge de tot barierele dintre religii și s-ar crea relații. 
              El m-ar aștepta la capătul culoarului și ar fi jumătatea inimii mele, care îmi cunoaște și iubește sufletul fiindcă e identic cu al lui. Mă iubește fără motive și în ciuda a tot. El ar fi nu doar un înlocuitor, o sosie care îi seamănă prințului . 
Scena asta, drumul până la cel așteptat o viață, mi-ar șterge coșmarul prin care am trecut, în câteva secunde, și nu mi-ar ajunge timpul să iubesc și să mulțumesc pentru a doua șansă. Pentru duminici în zile de luni și joi.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu