sâmbătă, 12 martie 2016

Dumnezeul furtunilor mele



"Ce furtună vine?" a întrebat tatăl meu azi la prânz când am intrat, trântind uşile în urma mea, în camera unde se aflau părinții mei. Acum îmi vine sa râd de expresia de pe faţa tatălui meu dar atunci eu eram furtuna, chiar dacă şi vremea era întunecată şi cerul încruntat; şi tata care mă cunoaşte bine ştie că al doilea prenume al meu ar putea fi "Vulcan". 

Pentru cei mai mulți oameni par o fată calmă şi liniştită şi dacă sunt aşa în cea mai mare parte a timpului e datorită lui Isus care m-a schimbat într-o făptură nouă şi cele vechi s-au dus, dar în firea mea sunt extrem de pasională, temperamentală, aprigă, şi pot trânti usi, urla de să se audă până departe, lovi obiecte etc. Părinții mei au dovada, încă nu m-au filmat dar ar putea face rating cu un filmuleț cu mine în plină "acţiune".

Ne e frică să vorbim despre cine suntem dincolo de măşti ? Da, asta sunt. Vasul de lut nu e perfect , comoara din vas este Perfectă. 
Dumnezeu nu este doar Dumnezeul zilelor mele însorite sau a momentelor când sunt calmă şi plină de pacea Lui. El nu renunţă la mine când devin o furtună ! EL este şi Dumnezeul furtunilor mele. Dragostea Lui mă schimbă în fiecare zi, căci dacă ar acţiona şi El furtunos în acest proces, as pieri. Omul nu poate duce prea mult. E din țărână.

Ţi-ar plăcea un Dumnezeu care se ascunde şi îşi încrucișează mâinile nepăsător şi spunând "Aşa îţi trebuie", atunci când te dai în spectacol în firea ta pămîntească ? Mie nu mi-ar fi deajuns un astfel de dumnezeu. Nu ar fi mai puternic decât furtunile mele. 

Dumnezeul adevărat chiar dacă nu agreează păcatul şi ieșirile mele impulsive, totuşi este Domnul care potolește furtuna cu un singur Cuvânt. "Pace vouă " le-a spus Isus ucenicilor după Înviere.
    Ei trecuseră prin furtuna vieții lor să Îşi vadă Învățătorul în mormânt. Orice speranță era moartă, la rândul ei. Frumusețea vieții trăite cu Dumnezeu este că tu eşti slab dar "El e-n tine Dumnezeul suveran, tot ce doare schimbă-n bine, prin al dragostei sfânt plan ."

Eu sunt furtunoasă când sunt rănită ori mi se deschid răni vechi. Când mă supără ceva sau cineva. Când nu mai am răbdare să aştept împlinirea unor vise sau promisiuni. 
Deobicei furtuna e adusă în viața omului de niste răni ce încă dor. 

Dumnezeu însă rămâne neschimbat şi te întreabă "Mă laşi pe Mine să te influenţez mai mult decât rănile tale, să îţi conduc Eu viața, nu ele ?" Răspunsul la întrebare arată dacă Dumnezeu este şi Dumnezeul furtunilor mele.


                               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu