duminică, 11 septembrie 2016

O poveste dintre om si Cristos


      Sala de adunare , frumos decorată, freamata de emotiile celor prezenți la nunta. Totul e aranjat cu gust si surprinde placut iar invitații s-au integrat in atmosfera. Mirii sunt față in fata, gata sa isi incheie legămantul. Ea are o rochie stil prințesa, cu o croiala delicata si înfătisarea ei fascinează orice ochi.
      Fotograful ii face sute de poze doar miresei dorind sa profite de sansa de a capta în imagini o fata aproape perfecta. Mirele e fermecător, la rândul lui, un bărbat despre care nimeni nu ar putea depune vreo mărturie negativă.


Cei doi miri se privesc în ochi. E o liniste deplină. Urmează momentul care le va pecetlui viitorul. Vor depune juramant. El vorbeste primul. Multi ochi lacrimeaza la auzul cuvintelor rostite din inima. 


Mireasa se sterge discret la ochi si ridica microfonul pentru a spune si ea partea ei de jurământ. Si, fara ezitare, declară : Eu, fiica lui Dumnezeu ....te aleg pe tine sa îmi fi soț. Promit ca iti voi fi alături cu trupul, dar vor fi multe momente când ma voi gândi în alta parte. Fizic voi fi numai a ta , mereu langa tine. Când tu nu esti prezent insa, îmi voi îngădui sa ma uit la poza unui anumit bărbat. Declar ca sunt pregatita sa ne casatorim, am luat rochia perfecta, tot ce îmi trebuia ca sa fiu o mireasa de revista si nu am uitat decat ceva : inima. De fapt , am ales sa nu o iau. Va trebui sa te mulțumești cu un trup, inima nu e a ta si nu va fi niciodată...
   Nu pot sa iti făgăduiesc altceva, decat ca trupul meu se căsătorește cu tine, dar inima nu. Accepti condițiile mele ?" Mirele si invitații sunt in stare de soc ....

El se întoarce după câteva clipe si pleacă spre iesirea din clădire, spunând : Îmi pare rău , nu pot sa accept . Eu vreau o iubita , nu o sclava! " Povestea asta e reală . Nu s-a petrecut (încă ) la nicio nunta dar ,stiti unde are loc ? In relația dintre om si Christos .
Apar pe internet tot felul de mărturii ale unor oameni care se pretind a fi crestini si mai pretind ca au vazut raiul si iadul si le-a descoperit Dumnezeu anumite lucruri. Cele mai multe mărturii vin de la femei. Doar Eva a fost mereu vulnerabila si inflentabila.
      Nu contest ca exista si marturii autentice si nu vorbesc impotriva lucrarii Domnului, dar Biblia spune sa cercetam toate lucrurile si sa nu dam crezare oricarui duh caci in lume au iesit multi proroci mincinosi.

Cercetand unele dintre aceste marturii, observ ca efectul lor e sa bage o stare de groaza si frica in om, nu sa il indrepte spre Cristos. Am fost atat de tulburata dupa ce am auzit ca cei care poarta ceas sau verighete , si femeile fara batic ( sa acopere tot , fara sa se vada un fir de par) vor ajunge in iad.

In seara respectiva, dupa ce ascultasem cateva marturii pe youtube, mi-a fost atat de frica, ma paralizase fizic incat parca uitasem cine e Dumnezeu si cum Il descrie Cuvantul. Mi-a fost frica sa deschid Biblia. Va spun toate astea ca sa intelegeti ce efect produc la nivel spiritual oamenii care declara ca ei au mers in iad si au vazut acolo pocaiti, pe care ceasul lor sau verigheta sau pantalonii, in cazul femeilor, i-a dus in pedeapsa vesnica. Daca un obiect ti-e idol si nu te pocaiesti, da, vei ajunge in iad; dar nu datorita obiectului in sine.

   Femeile astea provin de la penticostali ( nu am nimic cu penticostalii, apropo, m-am botezat in biserica penticostala), si se stie ca, ce spun ele e de fapt vechea randuiala penti: fara ceas, cravata, verigheta etc. Astept ziua in care un barbat, nu o femeie, un om al lui Dumnezeu incercat de la baptisti sau alta confesiune evanghelica sa marturiseasca ca i-a descoperit Domnul despre nu stiu ce obiect ca ar fi pacat. Ar fi totul mai credibil. Sa revenim la subiect. Sper sa nu fie o postare prea lunga, dar imi arde inima de durere cand vad ce se intampla.

     Am fost atat de tulburata si m-am rugat sa inteleg daca astfel de oameni vorbesc din partea Domnului. Pe scurt, o sa spun cateva raspunsuri primite: in primul rand, Domnul m-a indemnat sa citesc 2 Timotei cap.3. Mentionez un verset cheie: ”Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire...” Dumnezeu imi spune prin el ca, doar pe baza Scripturii trebuie sa traiesc, pe baza ei voi fi judecata; si nu pe baza marturiei si revelatiei sorei X. 
    Domnul nu ma va mustra daca nu am ascultat ce zice X si daca nu am purtat batic fiindca asa porunceste ea, ci ma va mustra daca nu am implinit Scriptura si daca nu L-am ascultat pe El. Daca Domnul si Mantuitorul meu imi descopera personal ca trebuie sa port batic dupa ce ma casatoresc, asa am sa fac, si motivatia trebuie sa vina din dragoste, nu din frica ca ma va pedepsi si ma va arunca in iad.

    Tot ce trece peste Cuvant, nu este insuflat de Dumnezeu. El spune sa pastram pentru noi incredintarea ce o avem. Cu alte cuvinte, daca eu am incredintarea, de exemplu, sa nu port pantaloni, e pacat sa impun altor surori si sa fac o lege din asta. Ba, mai mult, sa amenint cu iadul. Fiecare copil al Domnului se afla intr-o anumita etapa la nivel spiritual: unii sunt prunci in Cristos, altii tineri, altii batrani.

Daca eu am ajuns matura si am incredintarea sa nu port pantaloni, trebuie sa am ingaduinta cu cea care e prunc si care va intelege mai tarziu. Va trebui ca Domnul sa ii spuna, prin diverse metode daca e pacat sau nu, iar eu sa ma retrag, ca lauda sa nu fie a mea: vezi, eu am convins-o pe sora mea sa nu poarte pantaloni. Nu ii va purta din frica, in loc sa o faca din dragoste pentru Domnul.

        Dar cum am inteles povestea asta dintre om si Cristos e interesant. E de fapt o analogie cu ceva pamantesc. In a doua seara dupa ce ascultasem marturia, stateam in pat si brusc mi s-a redeschis rana legata de drama in care traiesc de ceva timp. Mi s-a facut dor de un anumit El, mi-a venit sa plang si I-am spus Domnului ca va trebui sa faca ceva, ca daca ma casatoresc cu altcineva, ii voi da sotului meu un trup, dar nu si o inima. Daca tot va trebui sa ma casatoresc, fie, dar daca nu are loc o minune, sotul meu va avea doar trupul meu, si inima ii va apartine altuia. Bineinteles ca nu doresc sa ajung in situatia respectiva. Si povestea mea nu se va termina asa, am incredintat in urma cu multi ani stiloul ei Marelui Autor.

Indiferent ce vor crede cei care ma vor citi, am ales sa fiu sincera si nu voi sterge ce am scris. Da, am iubit pe cineva si povestea nu a fost cu finalul asteptat. Iar inima are nevoie de vindecare. Am inteles insa ceva, pe fondul povestii mele triste, in cateva secunde, in seara respectiva, de parca Domnul imi vorbea chiar langa mine. Am inteles ca asa e si relatia cu El.
El vrea o mireasa care din dragoste, cu toata inima sa il asculte, sa mearga cu El. Daca o face din frica, e o roaba. Si daca in exterior, ea e imbracata numai in haine lungi, cu batic etc. incat sa arate ca o sfanta, dar inima nu e acolo ( in inima poate are pacat sau dorinta de a fi ca cele din lume, dar ce sa faca saraca, nu are de ales decat sa poarte batic), totul indica robie si lege; nu har si dragoste.


Nu poti sa ii dai Domnului trupul, si sa nu ii dai inima. El cere inima, ca sa faca schimbarea din interior, nu din exterior spre interior. Cei ce sunt ai Lui , sunt si calauziti de Duhul Lui, deci, nu au nevoie sa ii invete sora X care s-a intors cica din morti, cum sa se imbrace. O spun cu dragoste, nu cu dispret. Cine are Duhul Domnului, fara niciun dubiu, se va imbraca cuviincios si decent. Dumnezeu nu a esuat niciodata in a-si invata copiii ce sa faca si cum sa faca incat sa fie o marturie pentru lumea vazuta si nevazuta.

   Am fost tentanta sa las link-uri cu exemple de marturii , ca sa stiti si de ce sa va feriti, dar nu pot. Nu vreau sa le judec, Dumnezeu o va face. Vreau sa va indrept spre Scriptura, acolo sa Il cautati pe Cristos.




                                                  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu