joi, 24 noiembrie 2016

Am un geamăn. Și un vis





Am aflat de existenta lui la varsta de 23 de ani. 

Nu am crescut in acelasi camin, dar cumva am fost intotdeauna unul in celalalt, pentru ca am avut experiente de viata similare si trairi interioare identice. 
In copilarie, fara sa stim unul de altul, ne placea aceiasi mancare. 
Ne-am indragostit prima oara (amandoi) de doua persoane de sex opus care aveau acelasi prenume. Unele experiente de viata, el le-a trait după mine, desi e mai in varsta decat mine, pe altele le-am consumat eu ultima.

Oamenii dragi inimii mele care ne-au vazut, mi-au spus ca semanam foarte bine si fizic. O persoana care ma cunostea doar pe mine, s-a intamplat sa fie in aceasi incapere cu ”geamanul” si vazandu-l prima oara, a remarcat spontan ca seamana cu mine. S-a gandit ca ar putea fi geamanul meu. 
Ne-am ales amandoi acelasi capitol favorit din Biblie, fara sa ne vorbim si seara ne asezam Bibliile in acelasi loc dupa ce ne spunem rugaciunile. 
Nu e o poveste fictiva, de tipul celor care circula pe internet. 
Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu zece ani despre misterul ”gemenilor” si ca am in lume o versiune masculina, as fi ras si nu as fi crezut nici platita.

Dupa luni de zile de analiza a geamanului, am ajuns la concluzia ca ma pot iubi si pe mine mai mult doar pentru ca seaman cu el, si nu ma refer la iubirea aia narcisista; voi nu stiti ca am fost un fel de ”ratusca cea urata” in adolescenta si am luptat cu complexe de inferioritate mult timp. Cand l-am vazut pe El, in timp am ajuns deplin multumita de felul in care arat. 
A iesit la iveala o latura a mea pe care nu o stiam nici eu. Mi s-a trezit inima. 
Si, credeti-ma, asta se vede si pe fata omului. Cand am vorbit cu El si l-am ranit, simteam ca ma ranesc pe mine si regretam de fiecare data. 
In postarea asta am folosit mult pronumele personal, dar asta ca sa pot ilustra povestea celor doi ”gemeni”.
E personala. E a mea. Geamanul nu stie inca ca eu sunt ”sora” lui. 
Nu poti da buzna in viata si in casa cuiva sa ii spui lucruri care nu numai ca l-ar soca si i-ar parea incredibile, dar poate l-ar indeparta de tine pentru totdeauna. 
Mistere ca si acesta sunt ingaduite de Dumnezeu cu un scop, El le gestioneaza si tot El le rezolva. 

Am un geaman, chiar daca e o diferenta de varsta intre noi si nu ne-a purtat in pantece aceasi mama. Am un geaman si...un vis. Sa il cuprind in brate macar o data si sa ii spun ca il iubesc si ii multumesc. 
Pentru ca fara el, nu as fi invatat ce inseamna ”Agape”.


2 comentarii:

  1. Sunt sigura ca intr-o zi il vei putea cuprinde in brate si ii vei putea spune tot ce vrei sa ii spui. :)

    RăspundețiȘtergere