Și vorbeau tare. Am notat în telefon (obișnuiesc să scriu anumite lucruri, situații care mă marchează etc.) exact ce au spus:
Ce parte te atrage mai mult la o fată? O pulpă, o costiță, creierul?
Obrăznicia, superficialitatea pe care o afișau, disecând verbal fetele ca pe niște bucăți, hălci de carne fără suflet, e întâlnită la multe persoane de sex masculin.
Unii poartă costum și cravată, alții salopete de muncitori; unii sunt versați și se joacă cu vorbele, alții spun brutal ce gândesc. Dar toți aceștia au în comun obiectificarea femeii. Este un fapt.
(Această postare nu este un atac la adresa bărbaților. Nu urăsc bărbații. Mă voi căsători cu un bărbat. Cu b mare.
Vă rog să citiți cu atenție. Sunt atâtea realități dureroase, pe care mulți le ascund sub preșuri și evită să le discute. Ei bine, eu nu sunt așa. Mereu am fost directă. Iar Scriptura spune: ,,Oare tăcând faceți voi dreptate?”. Am văzut clipul postat pe Youtube de News Bucovina, despre Ioana și comentariile la video, și îmi vine să țip, să trag de mânecă pe unii, să încerc să îi trezesc, nu pot să nu scriu despre asta.)
Pentru foarte mulți bărbați, o fată sau o femeie este doar un obiect, un corp care le produce plăcere. Eu nu am trăit niciodată în bule închise ermetic, protejată de realitate, deși sunt pocăită, din familie de pocăiți. Asta nu înseamnă că trăim izolați de lume, cum poate cred unii. Până la vârsta mea am văzut, auzit și trăit lucruri de care alții poate nu au avut parte într-o viață.
Repet, pentru mulți bărbați (indiferent de religie), femeia este un obiect. Iar un obiect nu are drepturi, opinii, sentimente, visuri, traume, dureri, speranțe, doruri, așteptări.... Un obiect este destinat uzului. Folosinței.
O imagine atât de urâtă, un tablou al mizeriei, al degradării umane de cea mai joasă speță, este cea în care o femeie este abuzată, denigrată și folosită de un bărbat. O imagine total diferită de ce a intenționat Dumnezeu când a creat bărbatul și femeia.
Tragic este că (mai ales în România) când o femeie este abuzată, violată etc. de cele mai multe ori este pusă la zid și ,,executată”. Chiar de către alte femei. De multe ori este crezut bărbatul, este acceptată doar versiunea lui.
Aici vreau să clarific ceva:
Păcatul nu trebuie ascuns, tolerat, ignorat, ori promovat. Dacă cineva trăiește în curvie, în desfrâu, în concubinaj etc., lucrurile trebuie spuse pe nume. Dar păcătosul ar trebui iubit, așa cum îl iubește Creatorul lui și atras spre Dumnezeu. E ușor să ridici pietrele, cel mai ușor. Dar poți să dai iubire creștinească și soluții?
Dar în cazul unui viol, nu este și vina femeii. Nu există scuze sau argumente care să poată justifica oroarea. Nu este vina ei!
Dar cum ne raportăm la victimele unui viol sau la cineva care trăiește în desfrâu? Când vezi protituata pe marginea șoselei, râzi de ea, o bârfești, o arăți cu degetul sau te rogi pentru ea, să îi salveze Dumnezeu sufletul? Au fost oameni buni și atât de predați lui Dumnezeu care au avut tărie și înțelepciune să se apropie de astfel de femei, să le ajute, să le scape din acel iad, să le ducă spre o relație cu Dumnezeu și o viață normală. Au fost și mai sunt astfel de oameni. Doar că nu foarte mulți.
Iar cei mai mulți bărbați (nu toți, nu generalizez) se folosesc de femei. În multe moduri, fie ele subtile sau mai ostentative.
Cred că puține femei pot spune că nu au fost niciodată hărțuite, agresate, amenințate, abuzate sau manipulate într-un context sau altul. Cel puțin o dată, cam toate am fost victima unei agresiuni verbale (sau fizice) din partea bărbaților.
Eu nu sunt adepta curentului metoo și a hașthagurilor ca să fim la modă. Nu sunt de partea femeilor care inventează povești ca să acuze un anumit bărbat sau denaturează realitatea. Mă refer la abuz real, agresiune dovedită. Chiar dacă nu au fost martori, faptele rămân. Și Dumnezeu vede și înregistrează totul.
Ioana, fata care s-a sinucis, în urma unei relații păcătoase și abuzive cu șeful Poliției dintr-o comună din Suceava, puteam fi eu. Puteai fi tu.
Mă îngrozesc și mă revoltă comentariile unora, la clipul respectiv. Chiar există oameni care se pot bucura de răul sau moartea unei ființe umane valoroase, creată de Dumnezeu. Acei oameni care aruncă acum cu pietre nu se gândesc că ea putea fi copilul lor, că Ioana avea răni și traume de care nu s-a ocupat nimeni, că a fost (și) rezultatul neglijenței și greșelilor parentale?!
Faptele ei greșite nu sunt de scuzat, a făcut alegeri pe care trebuia să le evite. Acum e prea târziu pentru ea. Și e atât de dureros! Aș vrea să nu mai existe nicio ,,Ioana” neiubită de cei care i-au dat viață, care să caute iubirea în locuri greșite, și să ajungă să întrețină relații sexuale cu bărbați, pe bani (sau fără). Nicio ,,Ioana” care să primească palme și bătăi, doar pentru că... e fată. Și pentru că el poate, are forță fizică. Și un car de scuze.
Puterea unui bărbat stă în bunătatea și blândețea lui. În modul în care se controlează și își ține în frâu pornirile.
,,Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, si cine este stăpân pe sine prețuieste mai mult decât cine cucerește cetăți. - (Prov.16:32)
Mă voi face vulnerabilă. Aveam vreo 17 ani. Eram la liceu. Cine îmi cunoaște povestea, cine mă știe dincolo de aparențe, știe prin ce am trecut.
S-a întâmplat în perioada mea de rebeliune. Am cunoscut un tip pe un chat, nici nu mai știu ce site era.
Acest el era la Școala de Poliție. Nu voi preciza din ce regiune a țării provenea. Mă gândesc că a ajuns într-o funcție undeva. Privind în urmă, cu mintea de acum, pot să îi fac foarte corect portretul.
Era introvertit, liniștit, aparent temperament calm. Dar și foarte rece, parcă fără sentimente. Nu îmi amintesc să fi fost foarte dulceag în discuții, dar avea replici de agățat și complimente ieftine. Am vorbit o vreme. Apoi am decis să ne vedem.
M-am pregătit pentru întâlnire. Purtam un maieu/top roz, elegant (la limita decenței cumva, oricum nu era potrivit, nu aș mai purta acum pentru nimic) și pantaloni. Nu cred că eram machiată, sau poate doar puțin.
Am ieșit din bloc și într-o anumită zonă din Oradea, pe un trotuar, m-a acostat un bărbat. A venit în urma mea, cu un câine alb.
Nu doresc să intru în detalii. Era clar că individul avea probleme psihice.
Nu m-a violat, nu m-a dezbrăcat, dar e traumatizant că m-a atins. Că a vrut probabil să mă violeze. Nu e cazul să detaliez.
Am țipat. Cât am putut de tare. Nu îmi amintesc să fi fost alți trecători în zonă, chiar atunci. Cred că Dumnezeu m-a salvat. A făcut ca țipetele mele să îl sperie îndeajuns încât să plece. În multe situații, țipetele victimei nu sunt deajuns. Dar fiecare femeie sau fată trebuie să facă tot ce depinde de ea ca să se apere.
Atunci am auzit clar în mintea, în sufletul meu vocea lui Dumnezeu. Ce mi-a spus m-a marcat pe viață. După ce am împlinit 18 ani, Dumnezeu mi-a schimbat viața, m-a salvat.
Revin la incident. Nu m-am întors în apartamentul unde locuiam, deși ar fi trebuit. Plânsă, marcată de ce mi s-a întâmplat, m-am prezentat la întâlnire, într-un parc.
Nu vreau să mă erijez în judecătoarea acestui om, viitor polițist pe atunci. Eu nu aveam ce căuta la întâlnire. Am partea mea de vină. Dar partea de vină a unei fete nu anulează, nu scuză păcatul bărbatului. Indiferența sau abuzul sau șantajul lui. Era prima dată când ne vedeam. Scăpasem ca din ghiarele unei păsări de pradă. Ce ar fi trebuit să facă un viitor om al legii? Măcar multă empatie umană, milă și înțelegere putea să arate. Iar nu voi intra în detalii.
M-a dezamăgit. M-a privit și tratat ca pe un obiect. Ca și cum aș fi fost bună doar pentru sex. Pentru că mi-a spus direct că vrea să se culce cu mine, altfel nu putem continua relația. Prima întâlnire. Dar și ultima. Eram rebelă, eram departe de Dumnezeu, dar asta nu puteam să fac. Rugăciunile celor dragi mă urmăreau. I-am spus ,,nu”.
Nu știu ce s-a ales de el. L-am iertat, cum am iertat pe toți cei care m-au rănit în viață. Chiar îi doresc binele. Dacă aș fi rămas blocată în experiența asta, nu aș fi avut încredere niciodată, în niciun om al legii. Dar nu am generalizat, și chiar am colaborat foarte bine cu Poliția, când am lucrat în presă.
Dar orice fată și femeie ar trebui să fie precaută și înțeleaptă. Dacă un bărbat poartă uniforma statului, nu înseamnă automat că e de încredere. Nu te expune unor situații de risc. Iar bărbații ar trebui să știe că poți răni sau ucide o femeie și prin tăcerea sau indiferența ta. Prin faptul că nu o ajuți, când are nevoie.
Polițistul trebuia să o ajute pe Ioana, să o îndrume spre oameni care îi vor binele, poate spre anumite ONG-uri, nu să aibă o relație cu ea și să o abuzeze. Dar când o fată are un background cu traume, când provine dintr-o familie dezorganizată, este și mai vulnerabilă. În fața prădătorilor de orice fel.
M-au revoltat comentariile unei femei care scria foarte urât și afirma că Ioana făcea sex pe bani cu bărbați însurați și se bucura că a murit. Dorea ca toate fetele de teapa ei să pățească la fel, pentru că bărbatul a înșelat-o.
Dacă este adevărată acuzația, este un păcat. Păcatul ei. ,,Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari. (Evr.13:4) Dar ,,Ioanele” care sunt în viață și trăiesc în păcat, au o șansă să înceapă o viață nouă, Dumnezeu le iubește și pe ele.
,,Isus, cand a auzit acest lucru, le-a zis: "Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniti, ci pe cei păcătoși." (Marc.2:17)
Cum poate o femeie, repet, o femeie, să acuze doar una din părți, să îi dorească răul și să scuze bărbatul?! O fată, indiferent de vârstă, care face sex cu bărbați însurați și strică familii, este la fel de vinovată și responsabilă ca și bărbatul în cauză. Vina are aceeași greutate.
El nu este o victimă, în niciun fel. A ales. De bună voie. Pentru că un bărbat integru, bun și care iubește nu înșală. Indiferent ce ispite vin, oricât de atractive sau irezistibile ar fi.
Biata femeie nu își poate închide soțul într-o peșteră, ca să îl ferească de ,,Ioane”. Dragostea e libertate. Și tocmai că ai libertatea de a alege binele sau răul. Iubirea sau trădarea. Viața sau moartea.
Și dacă, prin absurd, l-ar închide, când ar scăpa tot în brațele alteia s-ar duce. Problema începe în inimă. Păcatul e comis la nivel de gânduri, mai întâi.
- ,,Caci dinauntru, din inima oamenilor, ies gandurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtisagurile, lacomiile, viclesugurile, inselaciunile, faptele de rusine, ochiul rau, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinauntru si spurca pe om." Marcu 7
Aș dori atât de mult să nu mai ajungă nimeni în situația Ioanei. Dacă ești o ,,Ioana”, cere ajutor. Dacă ai fost o ,,Ioana”, nu judeca alte fete sau femei, ci întinde o mână. Există viață după abuz, există restaurare, bucurie și dragoste.
Eu sunt una din dovezi!
