luni, 20 aprilie 2015

Dacă credința ta ar fi o persoană...


                                             




Ți-ar fi rușine să te plimbi pe stradă cu credința ta alături dacă ea ar fi o persoană?
 Ne îngrijim florile și plantele și modul în care se dezvoltă arată ce proprietari buni sau răi suntem, dar credința ce-ar spune despre noi dacă ar avea glas și i s-ar da un microfon?!
      Să ne imaginăm că pentru o zi credința fiecărui copil al lui Dumnezeu ar lua chip de om. Lumea ar fi populată din nou de uriași și pitici de-o palmă. Credința unora ar fi atât de mare și puternică încât s-ar personifica într-un om de 10 m cu trupul numai mușchi și fibre iar alții și-ar ascunde în buzunarul hainei ,,bebelușul'' de câțiva centimetri care nu ia în greutate. Poate îți sună amuzant sau ciudat. Însă m-a inspirat predica din duminica Tomii să văd credința ca pe ceva real pentru care vom da socoteală. 
       La o expoziție în care ar trebui să-ți duci credința, în ce haine ai îmbrăca-o? Ar purta haine albe și ușoare de laudă sau ar fi văzută în haine de mâna a doua rupte și decolorate de păcat? Doar mă întreb...cum ne-am evalua între noi dacă credința fiecăruia ar fi o persoană. Atunci poate ne-am gândi mai des cum se vede de sus, de sub pleoapele lui Dumnezeu, starea noastră. 

A-ți crește credința nu depinde doar de tine, e o lucrare a Duhului lui Dumnezeu, măsura în care o ceri și o cauți e însă responsabilitatea ta. !
"Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: "Mută-te de aici acolo", și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.
Matei 17:20''
         Poate că nu am altceva decât un munte de probleme la stânga și o mică'' credință la dreapta, stând intre ele fac o alegere, și îmi amintesc Cine este Dumnezeu și ce poate să facă când ia în mâini viața mea.