marți, 6 decembrie 2016

Dacă ma iubesti, Doamne...



Nu iti vine cateodata sa strigi, dintr-o inima care sufera si plange, catre Cel care iti este Tata: Daca ma iubesti, de ce ai ingaduit sa trec pe aci? Puteai sa elimini problema asta din viata mea sau sa o faci sa treaca pe langa mine.”

Strigatele din suferinta contin diverse mesaje si ne adresam lui Dumnezeu cum am vorbi cu un prieten sau membru al familiei, care a uitat sa faca ceva pentru noi: Daca ma iubesti, de ce nu mi-ai luat cadou de ziua mea? Daca ma iubesti...

Cuvintele acestea au fost rostite de atatea ori de-alungul veacurilor si azi mi-a venit sa le rostesc catre Domnul. Dimineata citisem versetele din Iacov capitolul 1 si am inteles in timpul zilei ca tocmai IUBIREA Lui ne ingaduie in incercari cu un scop.
”Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.
Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea, ca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic.
Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data.”

Cuvintele nu sunt acceptate usor de logica umana, ba chiar o contrazic
Noua ni se pare ca nu ducem lipsa de nimic si suntem completi cand primim ce asteptam, cerem si dorim de la Dumnezeu, dar aici ni se spune ca in procesul de asteptare si pregatire trebuie sa ne bucuram de parca am fi capatat totul, deoarece se lucreaza in noi; Marele Sculptor isi desavarseste fapturile folosind suferinta, dar numai cat sa ne schimbe si sa imprime caracterul Lui in noi; nu pana ne frange sau imbolnaveste. 

Cine se poate bucura de un cadou si IN TIMP ce il asteapta, nu DUPA ce l-a primit? 
Numai un copil al lui Dumnezeu.

Daca ma iubesti, Doamne, de ce eu, de ce aici?
” Pentru ca te iubesc, te trec prin felurite incercari si Eu nu iti cer sa intelegi, ci sa te bucuri. Vei intelege dupa aceea. Sa te bucuri nu de suferinta, ci de procesul prin care te fac desavarsit, de ce pun in tine si te invat in timp ce suferi si plangi, si te frangi pe roata Olarului. Iti lipseste intelepciunea cand treci prin incercari, apelezi la logica umana si privesti la ce vezi cu ochii si auzi cu urechile; dar in acest timp al cuptorului, cere intelepciune.”

Nu la intamplare, dupa ce Iacov scrie despre felurite incercari, pare ca schimba brusc subiectul si sare la altul despre intelepciune. 
Suferinta si intelepciunea nu pot fi separate. Biblia mai spune ca nu varsta da intelepciunea, si putem intelege ca, prin suferinta dobandim intelepciunea si dupa ce vom iesi din cuptor, vom putea intari pe fratii nostri.
Daca vreunuia ii lipseste intelepciunea...nu cand lucreaza, vorbeste, predica etc., ci cand trece prin incercari, asta e contextul; sa o ceara cu credinta. 

Nu cred ca exista om care sa nu caute sa inteleaga cand trece prin suferinta si sa explice prin LOGICA, dar acestea sunt greselile pe care Iacov ne spune sa le evitam. 
Bucura-te, nu cauta sa intelegi. 
Da, e o nebunie din punct de vedere uman dar daca nu mai traim noi, ci Cristos traieste si se odihneste in noi, e firesc si usor la un moment dat.
”Daca ma iubesti” devine ”pentru ca ma iubesti...”


sâmbătă, 22 octombrie 2016

Bărbat dezamăgit de ,,pocăite”, caut soție



L. este un tânăr de religie ortodoxă și are rude penticostale. L. nu este inițiala numelui real. El provine dintr-o familie bogată și lucrează într-un domeniu de succes.

Fetelor, citiți și luați aminte! De fapt, postarea nu vreau să fie despre el , cât despre pietrele de poticnire din bisericile noastre evanghelice. Pietrele de poticnire putem fi noi, fetele.

Acele fete care umblă pe două căi, cu lumea 6 zile din săptămână și duminica se duc pioase la biserică. L. a dus o viață morală, în general și a căutat o fată serioasă, care să nu fi umblat prin cluburi. L-a atras ideea de a-și căuta ca viitoare parteneră o fată pocăită. 

Dar o fată pocăită nu se va înjuga cu un necredincios, ci va aștepta ca el să se întoarcă la Domnul din toată inima, pentru El, nu pentru ea. Apoi, s-ar putea gândi amândoi la o eventuală relație. Dar tânărul nostru nu s-a gândit așa departe, s-a considerat cuminte și în naivitatea lui, a crezut că dacă o fată merge la pocăiți , chiar e pocăită și ar fi soția perfectă. 

      L. a cunoscut o fată care purta eticheta de pocăită. Era ce și-a dorit, ba mai mult, și familia lui o îndrăgea și proaspătul cuplu a dus relația spre căsătorie. L. a mers cu ea la biserică și probabil că s-ar fi botezat ca să se poată cununa cu ea. Într-o seară însă, lumea lui ,,roz'' s-a întunecat. A sunat-o pe iubita lui și când a întrebat-o ce face ea a răspuns dezinvolt că se pregătește să meargă la...club de noapte. Lui, tânăr ortodox, nu i-a venit a crede ce aude. Șocul și dezamăgirea l-au determinat să rupă relația cu ea. L. este dezamăgit profund, din cauza unei fete care a înțeles greșit pocăința. 

Fetelor, noi nu le putem spune oamenilor să privească doar la Isus, dacă pretindem că în noi trăiește Isus. Ce ar face atunci Isus în locul tău? Ar purta haine provocatoare, ar umbla în locuri de distracție, ar flirta șase zile pe săptămână, purtând o mască de cumințenie și seriozitate? Suntem responsabile de impresia pe care o lăsăm băieților necredincioși. Nu trebuie să întrăm în relații cu ei, dar trebuie să fim un model care să atragă spre Cristos, pentru orice băiat cu care interacționăm la școală, locul de muncă, în magazin, oriunde. 
        Nu vreau să judec un cult religios! Sper sa fiu bine inteleasa! Eu am facut botezul intr-o biserica penticostala. Am oameni dragi penticostali. Nu as putea sa judec penticostalii, sa generalizez. E vorba despre acei oameni care nu fac cinste bisericii, care isi spun pocaiti, pocaite, dar nu sunt.

Din orice biserică am face parte, dacă nu trăim fără compromis, vom fi judecate și arătate cu degetul de către necredincioși, și mai putem îndrăzni să chemăm pe cineva la biserica noastră? Dumnezeu să trezească tinerii pentru a fi lumini. ”Rămâi în Lumină, râmâi în Cristos; lumina ( nu întunericul) aduce lumină.”

joi, 29 septembrie 2016

Dumnezeu nu te așează pe un scaun deja ocupat


Draga tanara,

S-a scris si s-a vorbit pe acest subiect delicat.
Nu prea mult, din pacate, ca sa nu se supere unii.
Dar ar trebui sa ia cineva atitudine in biserici, mai ales pastorii. Le-as recomanda sa se uite la Jane Eyre ( varianta 2006), scena din biserica.
E trist ca uneori regizorii si scriitorii surprind mai realist si mai corect decat pocaitii cum arata dragostea si ce e acceptat in dragoste din punct de vedere moral sau biblic.

Scena cea mai relevanta din film:

Preotul: ”Va cer amandurora sa raspundeti ca si cum ati fi in ziua Judecatii de Apoi , cand vor fi cunoscute secretele tuturor inimilor , daca vreunul dintre voi cunoaste vreun impediment din cauza caruia nu va puteti uni prin casatorie...sa il marturisiti acum. Pentru ca stiti ca toti aceia care sunt uniti in afara Cuvantului lui Dumnezeu, nu sunt casatoriti in ochii lui Dumnezeu si nici casatoria lor nu e legala.”
-Casatoria nu poate continua. Declar existenta unui impediment.
Mirele: Continua...Am spus sa continui.
Preotul:-Nu pot continua fara sa cercetez.
Martorul: Domnul Rochester are O SOTIE IN VIATA.”

In acele timpuri nu se accepta divortul si recasatorirea. Da, au fost vremuri cand slujitorii bisericii nu si-ar fi pus mainile peste un cuplu care vine la altar incalcand Scriptura. Ce s-a schimbat in zilele noastre?

 Scriptura e aceasi, noi ne-am schimbat si cautam scuze pentru divort si recasatorire; scuze pe care le ambalam in versete scoase din context, reinterpretate aiurea si se vorbeste despre un har care face toate lucrurile noi, ca si cum ar anula ca cineva a fost casatorit inainte.

Dimpotriva, Biblia spune:
”Caci femeia maritata este legata prin Lege de barbatul ei cata vreme traieste el; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de legea barbatului ei. Daca deci, cand ii traieste barbatul, ea se marita dupa altul, se va chema preacurva; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de lege, asa ca nu mai este preacurva, daca se marita dupa altul.” Romani 7

Dumnezeu spune aici ca nicio lege a Lui nu dezleaga un barbat sau o femeie de partener cat acesta e in viata. Chiar daca cineva a divortat, Dumnezeu nu l-a divortat. Tribunalul sau notarul a intocmit hartiile dar se duc si la biserica cuplurile sa ii dezlege Dumnezeu? Cu siguranta, nu. Și nici nu i-ar dezlega. Ei nu se gandesc la asa ceva pentru ca e absurd, doar oamenii stiu in constiinta lor ca in fata Domnului e valabil legamantul pana la moarte, nu pana la divort.

Dumnezeu este martor intre un barbat si sotia tineretii lui, nu intre el si a doua sotie sau a treia, a patra...Exista viata si iertare dupa divort, dar nu sansa de a te recasatori cat fostul partener e in viata ( chiar daca e casatorit cu altcineva). 

Daca cineva se recasatoreste, un om al lui Dumnezeu spunea ca, o face pe riscul lui.
      Dumnezeu, oricum nu va își va manifesta prezența la nunta. A fost deja martor la prima casatorie. Indiferent in ce religie s-au casatorit mirii prima data si chiar daca ar fi facut doar cununie civila. Daca cineva se casatoreste a doua oara, crezand ca e schimbat si că Dumnezeu ii ingaduie din mila pentru singuratatea lui, isi risca vesnicia. 

Cu responsabilitate o spun, si nu de la mine. Dumnezeu nu va binecuvanta niciodata preacurvia.

” ...Pentru ca Domnul a fost martor intre tine si nevasta din tineretea ta, careia acum nu-i esti credincios, macar ca este tovarasa si nevasta cu care ai incheiat legamant!” Maleahi 2:14

Draga tanara, nu te amagi crezand ca vei fi sotie daca te casatoresti cu un barbat divortat. Vei fi preacurva in ochii lui Dumnezeu toata viata. El are in plan pentru tine un barbat care nu a mai fost casatorit. Nu te-ar aseza niciodata, metaforic vorbind, pe un scaun deja ocupat. Chiar crezi ca ai putea sa nu te simti vinovata stand in pat cu barbatul altei femei, a unei femei care e in viata? Ai ajunge sa te gandesti la ea, poate sa te compari cu ea si ti-ai amarî si complica existenta. 
       O sa spui poate ca nu mai exista barbat crestin ca si el, ca dovedeste ca e schimbat si nu va repeta cu tine greselile pe care le-a facut cu prima. Te risti, ca sa afli dupa nunta ca nu e asa cum l-ai crezut? 

Si chiar daca ar fi cel mai minunat si pocait barbat de pe planeta, slava Domnului, e al Lui, chemat sa ramana singur si sa Il slujeasca pe Domnul sau sa se impace cu prima sotie , dar nu e al tau. Intelege-ma bine. 
Si daca doare ce spun, un barbat deja casatorit in ochii lui Dumnezeu, chiar daca divortat in ochii oamenilor, nu e alesul tau. 

Nu iti risca relatia cu Dumnezeu pentru un barbat! Sa fie pastor, evanghelist, orice, cat timp ar alege preacurvia, nu e barbatul pentru care te-ai rugat. Nu te insela alegand o evanghelie diluata. Dumnezeu nu aseaza pe nimeni pe un scaun ocupat.

joi, 22 septembrie 2016

Ce faci cand esti mai aproape de moarte, decat de viata?



O zi si o noapte, am simtit ca sunt mai aproape de moarte decat de viata, si vara care a trecut am mai gustat apropierea mortii. 

Dumnezeu insa mi-a redat sanatatea si viata pentru ca nu mi-am sfarsit alergarea.
El vrea sa isi ia slava din orice experienta prin care trecem.

Dar ce faci daca simti ca viata ti se scurge, desi esti tanar(a)? La cine apelezi?

In acele momente, iti garantez, nu te pot ajuta parintii, medicii, cei mai buni prieteni, persoana iubita, medicamentele de ultima generatie, tehnologia, banii din cont. In momentele cand moartea iti sufla in ceafa, uitate sunt carjele de care ne agatam pentru a ne ridica stima de sine: bunuri materiale, calatorii, poze, selfie-uri, facebook, chiar biserica, cartile bune.


      Cand vei ajunge singur, in baie, cu dureri in trup de nesuportat si oamenii nu vor sti ce sa-ti mai dea, vei realiza ca exista Cineva care vine cand Il chemi.
 Numai El are putere asupra vietii si a mortii. El nu intarzie cand striga un nenorocit. 
Dar Isus Cristos vine la cei care sunt ai Lui, se lasa gasit de ei si ii ajuta la vreme de nevoie. 
          Esti tu al Lui? Slab, cu caderi, infrangeri, din esec in victorie, dar totusi al Lui? 

In fata mortii, ca si in fata vietii numai de El ar trebui sa ne prindem cu toata fiinta. La bine si la greu, sa nu iubim nimic si pe nimeni mai mult decat pe Cel care si-a dat viata la cruce pentru noi. Iar suferintele de acum lucreaza o greutate vesnica de slava!
Sa nu crezi ca meritam ceva de drept, ca ni se cuvine ceva. Daca nu ma crezi sau te gandesti ca sunt fanatica si exagerez, va veni momentul cand vei vedea ca depinzi de Dumnezeu in orice lucru. Nu meritam nici macar urmatoarea respiratie. Daca o primim, e har.


                                   


marți, 23 august 2016

O cantare ”riscanta”




     Cântăm la biserica cu o ușurătate care mă sperie, cântăm ca la spectacol versuri în care declarăm că nu mai vrem nimic decât pe Isus...Nu ne așteptăm să fim luați în serios. Am cântat ani de zile cuvinte care ar fi trebuit să îmi zguduie lumea și să mă facă conștientă că urmează testul. Le aplic ? Chiar îl doresc numai pe Isus ?

       A venit o dimineață de octombrie (2012) în care am spus din toata inima că nu mai vreau nimic decat pe Cristos, și apoi Dumnezeu m-a luat în serios. Mi-a dat testele . Chiar nu mai vreau nimic altceva? M-a ținut în teste câțiva ani și nu sunt sigură că s-au terminat , poate vom iesi din ele doar în veșnicie. 

    Când spui că Il vrei doar pe Isus și declari binecunoscutul cântec "Vreau pe Isus , vreau pe Isus , lumea-ntreagă de mi-ai da, vreau doar pe Isus", stii ce se va întâmpla? Dumnezeu îți va lua temporar sau pentru totdeauna ce iubesti cel mai mult , ce ai mai scump sau dorești cu toată ființa...
      Oh, și poate spui că nu am dreptate, că nu face așa ceva pentru că e bun. Tocmai pentru că e Bun, o face.

      Dacă nu te-ar iubi ,dacă nu ar fi Cel ce Este, te-ar lăsa să fi un ipocrit care spune de pe buze că Il vrea doar pe Isus, dar în viața de zi cu zi tot la idolul lui s-ar gândi și l-ar iubi mai mult. Unde te-ar duce asta? In iad....
Orice ia locul cel mai important din viața noastra e un idol. E un idol ceea ce ne ocupă cel mai mult timp, cele mai multe gânduri. Nu mi-e ușor să o spun.
 M-a costat multă suferință, prea multă. 

Nu m-am asteptat logic ca, după ce am spus că nu mai vreau nimic decât pe Cristos, Dumnezeu chiar să îmi ia "carjele " și pe cel pe care l-am dorit enorm, un om. Un simplu om care, orice ar fi făcut sau mi-ar fi dăruit, nu putea lua locul lui Isus. 

       Poate Dumnezeu îți va da inapoi ce ți-a luat ( chiar dublu ), poate nu, dar îți va rămâne Isus și când trecem pragul veșniciei, asta contează. Idolul tau nu te va lua de mână la moarte. Idolul tău nu te va face biruitor în viață, doar te va consuma și obseda . 
Ca orice pasiune de altfel. 
    
Mai bine să nu cânți că Il vrei pe Isus dacă știi că nu e asa în realitate, si dacă te-ai răzvrăti când Dumnezeu vine cu mesajul : Dă-mi idolul, și Eu ți-L dau pe Isus !"

luni, 15 august 2016

Du-ma pe stanca pe care n-o pot ajunge....sau cum e sa simti cu David


                                                         




             Vi s-a intamplat sa traiti literar versete din Scriptura? O binecuvantare...sa vezi ca realitatea corespunde unui anumit verset pe care il stii bine, dar il intelegi si capata un sens nou dupa ce il asociezi cu o experienta. Un om flamand de exemplu, degeaba citeste despre mancare pentru ca nu se va satura cu stomacul, poate doar cu ochii; tot asa si un crestin va intelege anumite versete dupa ce le va trai.

Am fost intr-o mica excursie ieri, intr-un loc unde visam si planuiam sa ajung de ceva timp. Pozele vazute pe internet care infatisau cetatea respectiva imi promiteau o aventura frumoasa si destul de lina. Nu ma gandeam ca implica mult efort fizic, cum ar fi cataratul pe stanci sau in padure.  Si nu m-am echipat corespunzator, desi imi luasem macar incaltaminte sport. 

Adevarul e ca cei care au promovat acel obiectiv turistic, s-au ocupat doar de afise si nu au amenajat putin zona, cat sa iti fie usor sa ajungi la ruinele cetatii si sa nu te expui pericolelor de cadere sau alunecare. Am cazut prada dezinformarii si ne-am dus fara sa stim prea multe despre drumul pana la cetate. Acum realizez ca data viitoare imi va fi mai usor sa ajung acolo, stiind dinainte totul, si voi mai lucra la conditia mea fizica; insa ieri ma rugam sa ajungem teferi acasa.

         Cetatea, ce a mai ramas din ea, are o poveste interesanta si o puteti gasi in judetul Bihor, insa nu ma opresc acum la detalii din istorie, ci as vrea sa scriu ce m-a invatat, cum am plecat de acolo imbogatita spiritual.

    Am inteles versetul ”De la capatul pamantului strig catre Tine cu inima mahnita si zic: "Du-ma pe stanca pe care n-o pot ajunge, caci este prea inalta pentru mine!” Ps.61:2. Dar, stiti, nu doar o intelegere rationala. Cetatea vazuta ieri e undeva pe o stanca, foarte sus, nu stiu exact cati metri are, si drumul pana la ea urca prin padure, destul de abrut si alunecos. Trebuie sa te sprijini de ceva cand urci, aproape tot drumul prin padure, mai ales daca esti mai slab din fire. A fost o strategie buna de aparare sa fie amplasata acolo pe stanca. Privita de jos, de la drumul principal al padurii, pare extrem de greu sa ajunga acolo un om, ai crede ca e rezervata doar pasarilor. Dar am facut eforturi si ne-am catarat. Am urmat tabla indicatoare si pe alti doi turisti care au urcat cu putin inaintea noastra. 

    Partea trista, cea care m-a facut sa traiesc versetul, e ca am fost extenuata si nu am putut sa urc in cetate desi am ajuns foarte aproape. Tatal meu a urcat dar m-a avertizat sa nu merg, fiindca e periculos si el a alunecat o data. Desi eu sunt o fire care nu se da batuta pana nu isi atinge scopul, am cedat si am plecat dar voi merge din nou. Vreau sa intru in ea, sa fac poze acolo...Am fost atat de aproape de cetate, si totusi nu am intrat in ea. 

    Va suna cunoscut? Atat de aproape....de o relatie, de un loc de munca, de un vis, de un anturaj, aproape de mantuire....Aproape, dar totusi nu inauntru. Exista lucruri si locuri atat ceresti cat si pamantesti la care singur nu poti ajunge. Cum eu nu voi putea intra in cetatea de pe stanca fara ajutorul unui barbat care sa ma sprijine, tot asa nu poti ajunge pe Stanca care e Cristos si apoi in cetatea de sus, fara lucrarea Duhului Sfant in tine. 

Daca Dumnezeu nu te inviaza la o noua viata din starea de om mort in pacat, tu traiesti fizic, dar nu spiritual si nu vei putea ajunge in Cetatea de sus, nici cu toti preotii sau pastorii din lume langa tine, care sa te dezlege, sa te impartaseasca etc. Inaintea lui Dumnezeu Tatal nu poate sta nimeni, in cetatea cereasca, fara un Avocat. Acel Avocat care te duce pana acolo e Isus Cristos. 
    
Iar in viata de crestin, ai nevoie de El ca sa te ridice pe stanca din valea depresiei, fricii, problemelor, singuratatii. Oricate eforturi psihologice am desfasura noi ca sa ajungem la biruinta, folosindu-ne de carti crestine motivationale, consilieri, prieteni, diverse activitati ( nu ca ele ar fi rele in sine sau nu si-ar avea locul lor), toate sunt zadarnice, nu ne ridica pe Stanca. 

E nevoie de o mana puternica, de un Om si Dumnezeu in acelasi timp... care a mai fost acolo, care a fost si in locul nostru, in starea noastra, dar a biruit. Doar El intelege si e dispus sa vina in ajutorul celor slabi. 

        Am tanjit dupa acea cetate, vazandu-i doar zidurile antice. In viata am tanjit la multe lucruri si inca mai visez. Sunt o visatoare. Dar sunt si cu picioarele pe Stanca, in Cristos. Am inteles ca niciodata prin eforturi proprii nu voi intra in binecuvantarile promise de Dumnezeu in Scriptura si in cele ce mi le-a fagaduit personal. In cetatea de sus se intra numai prin har, nu si prin fapte sau efort omenesc. In experimentarea promisiunilor lui Dumnezeu se intra prin har, de mana cu Isus. Sunt prea inalte sa le poti ajunge singur.
    Asta ar trebui sa ne linisteasca. Pentru ca nu e vorba despre noi, ci despre El, Stanca. ”Du-ma, Doamne, in fiecare zi, pe stanca unde trebuie sa ajung, si la care nu pot ajunge caci este prea inalta pentru mine, un suflet de om.” 

duminică, 26 iunie 2016

Lumina înțelegerii mele vs Lumina Lui


                                


Furtuna care ține de ani de zile ,

La Cuvântul Lui va fi potolită , nu la al meu.

Intrebările nu-și găsesc în mine răspuns,

Doar la picioarele crucii lui Isus.

Mă va vindeca și-mi va lega rănile Păstorul Cel Bun,

care nu îmi lasă sufletul pe mâinile nimicitorului,

El-Dumnezeu trece peste nori ca sa vină în ajutor,

oamenii si verdictele lor nu vor câștiga.

Lumina lui Dumnezeu, nu lumina înțelegerii mele,

va aduce starea de har de după noapte și dimineața suferințelor uitate ...

Harul Lui este mai mare decât orice imposibilitate,

plouă cu viață din belșug peste răni...

și toți vor vedea că Dumnezeu nu dă Altuia ultimul cuvânt într-un caz.

Pe masa Lui se judecă cazul meu și dreptatea îl însoțește,

Domnul ma călăuzește prin văi și pe munte, și desfătarea mea se află în promisiunea că toate lucrurile lucrează doar spre Bine !!!


”Dumnezeul păcii va zdrobi în curand pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.” Romani 16:20


                                               

luni, 18 aprilie 2016

Cum s-ar vedea biserica ta prin ochii unui ateu?




  Mergi la biserică în fiecare duminică , creştine , nu-i aşa ? Deja e un obicei de rutină . Poate eşti şi activ în diverse lucrări şi respectat în comunitatea credincioșilor . Ai crescut în biserică, şi e un privilegiu, sau poate te-ai alăturat ei la maturitate. 

Dar dacă nu ai fii tu...ci pentru o zi ai fi Ghiță , un bărbat de vârstă mijlocie din clasa socială de mijloc , căsătorit cu Ana , şi plătitori amândoi de rate pentru garsoniera în care îşi cresc cei doi copii gemeni . Să spunem că ai vedea prin ochii lui cum e sa faci meseria de taximetrist de dimineaţa până seara , să bei cu băieții după muncă pentru că nu ai altă plăcere în viață care să îți mascheze frustrările , cum e să te gândeşti când eşti singur la copilăria petrecută în comunism , cu bune si rele , cu mai multe rele decat e permis, şi în special cu o educaţie ,,religioasă” rezumată la câteva cuvinte : "Nu există Dumnezeu !''. 

          Acum , tu Ghiță , care deşi ai o conştiinţă care te mai înţeapă când şi când şi oarece repere morale - nu ai luat nevasta nimănui şi nu ai dat în cap la nimeni , nu furi chiar dacă te amărăsc lipsurile - nu ai citit niciodată Scriptura; însă vine o zi când doi oameni amabili bat la uşa ta şi te invită la o biserică evanghelică. Te duci pentru că vrei să încerci ceva nou. Eşti plictisit şi împovărat . Ateismul parcă nu mai are sens pentru tine. Nu iţi dă răspunsuri şi ţi se face frică de întunericul care ar urma după moarte. De un somn veşnic sau o reducere a ființei la nimic. 
          Iată-te în biserica neoprotestantă din cartierul unde locuieşti. O mulţime de oameni cântă şi vorbesc despre Dumnezeu. Ce te va convinge pe tine, Ghiță, că ei au adevărul suprem şi nu doar o altă cale ? Îți pui intrebari...

Duhul lui Dumnezeu vorbeşte şi te convinge de păcat. Sărind peste câteva luni , ne reîntâlnim cu Ghiță proaspăt convertit şi botezat . Mai suportă putin să fii în locul lui. Acum eşti un om nou, unul care crede ...dar ce te va face să rămâi în biserică ? 
Mai ales că soția te prigoneşte zi de zi pentru "smintirea " ta şi îi e ruşine să mai meargă cu tine la rudele ortodoxe . Începi să studiezi, la un moment dat, mai multe biserici. Să cauţi ceva care să îţi încălzească sufletul în momentele reci când cei dragi sunt împotriva ta. 

Nu ai un limbaj religios format încă, şi nu ştii că inconştient cauţi părtăşia din biserica lui Cristos. Dar o vei găsi în cele 2-3 ore de program în care stai pe bancă , asculţi şi cânţi şi te rogi , apoi la terminare mai schimbi câteva cuvinte cu doi frați care bagă în seamă toți noii veniţi ? 
     Pastorul sau fraţii din comitet au alte griji , în afara celei de a vorbi deschis cu tine sau a te căuta acasă . După botez , dragostea despre care se cântă , ei bine , Ghiță , uneori înseamnă doar cuvinte. E mai bine să nu ai aşteptări. Domnul Cristos ţi-ar zâmbi dacă ar sta pe bancă lângă tine, dar fratele sau sora nu pot că îi dor dinţii sau nu au chef. Domnul te-ar întreba cum eşti şi dacă ai ce mânca şi cum ar putea să te ajute, dar unii fraţi, "săracii" , înţelege că sunt ocupaţi să îşi cumpere maşini noi, să îşi clădească afaceri, o carieră sau o casă.

Domnul Cristos te-ar invita măcar duminica la masă împreuna cu toată familia ta, dar ,,fraţii” nu au darul ajutorării . Vezi tu , ei caută alte daruri. Domnul nu e exclusivist dar în biserică , Ghita , tu trebuie să îţi ştii locul şi nu poţi să fii între membrii celei mai mari şi influente familii care dau mulţi bani la colectă , nu poţi fi tratat ca de la egal la egal dacă nu eşti în comitet sau nu faci o slujbă vizibilă .
     După ce am închis cu toții uşa clădirii de adunare, nu ne mai vorbim pe stradă sau în timpul săptămânii decât cu grupul nostru de amici , ne pare rău pentru asta, Ghiță.

 Aşa arată biserica ta ? Bisericile din România ? Dacă un ateu vine să îşi ia notițe timp de o lună , va vedea el că dragostea nu e doar un cuvânt , că nu suntem un grup de "nebuni " care vorbesc despre lucruri pe care nu le înteleg şi nu le pun în practică ? Sunt tristă pentru că dacă aş fii Ghiță probabil mi-aş căuta altă biserică. Şi căutarea ar fi lungă.

    ...Sunt tristă pentru că dacă Dumnezeu nu mă salva şi nu mi se făcea cunoscut ...multe dintr-o adunare obişnuită evanghelică a zilelor noastre nu m-ar fi convins să mă pocăiesc sau să frecventez biserica. Poți convinge pe cineva, tu care eşti în faţă şi predici dar trăieşti pe picior mare din "donaţii" şi sponsorizări, dar nu o vizitezi pe sora văduvă sau pensionară ?! 

        Poţi convinge când închizi ochii la păcatele tale sau ale copiilor tăi dar pe alţii îi "amendezi "?! Ce mult ai convins un ateu predicând despre smerenie cu burta plină şi conturile şi mai pline de euro ?! Îl uimeşti într-adevăr când umbli cu teasca după banii membrilor pentru a ridica o nouă clădire sau a cumpăra o parcare. Îl uimești până la furie ...când vede că un grup din biserică e bogat şi săracii nu sunt ajutaţi dar li se pretinde bani pentru că... dătătorul voios.

Ne stă mai bine cu clădiri frumoase decat cu cei lipsiți sătui?! Ce mirare e pe un ateu când toţi se roagă duminica cu putere de răsună şi pereţii, apoi nu mai cred în timpul săptămânii că vor primi răspuns pe bune?!  
Poți convinge pe cineva că există Dumnezeu dacă El nu se vede pe faţa ta , în zâmbetul şi ochii tăi , în vorbele şi faptele tale? Nu, frate, ateii vor citi ipocriţii!
Din fericire, există biserici adevărate, oameni care umblă cu Dumnezeu si dovedesc acest lucru. Ești printre ei?

miercuri, 6 aprilie 2016

Când povestea de dragoste ţi-o scrie Dumnezeu...şi în România



"Va jur, fiice ale Ierusalimului, pe caprioarele si cerboaicele de pe camp: nu starniti, nu treziti dragostea pana nu vine ea! 
El m-a dus in casa de ospat, si dragostea era steagul fluturat peste mine." 
Cântarea Cântărilor.
"Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? 
...nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru." Romani 8






                                        


Dumnezeu scrie poveşti şi în România, El este Acelaşi Dumnezeu care a scris povestea lui Eric şi Leslie Ludy. El nu discriminează ţara noastră. Pune-L la încercare!

                                      
          
                                 
                                  Mai vreţi? :) Asta îmi place în mod deosebit

                                  

                             
                                     
                                  Povestea asta e şi amuzantă!

                                     


      Nunţile au loc în fiecare an pe tot mapamondul. Dragostea adevărată între doi oameni, bărbat şi femeie, e destul de rară! De ce? Aş vrea să vă las pe voi să (îmi) răspundeţi.
                                   

                         

vineri, 15 ianuarie 2016

Toate lucrurile sunt cu putinţă...în varianta creștinilor moderni


Cunoaştem versetul din Scriptură: "Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede " Marcu 9:23.
A crede . A-L lua pe Dumnezeu în serios . 

Atât de simplu încât complicăm în trăirea noastră . Ne luăm mai în serios unii pe alţii decât pe El. Dacă nu ar fi aşa nu s-ar vedea că prin atitudinea şi viaţa noastră de creştini am schimbat versetul în:
Toate lucrurile sunt cu putință...
celui îngrijorat , 
celui temător ,
celui care se amestecă în treburile altuia ,
celui nemulțumit şi preocupat de grijile cotidiene , 
celui mânios , 
celui răzbunător , 
celui batjocoritor , 
celui care se compromite la locul de muncă ,
celui ce vede paiul din ochiul altuia , 
celui cinic, 
celui care are poziții înalte în societate şi biserică , 
celui bogat , 
celui care se învârte în cercuri sociale "înalte" , 
celui plângăcios , 
celui indiferent față de cerințele Scripturii, 
celui care minte în scopuri "bune ", 
celui care dă bani la biserică şi este acoperit când face un păcat ,
celui care ascunde adevărul ca să se protejeze , 
celui cu o viaţă dublă ...

Da, lucrurile ar putea fi cu putință în viața aceasta unor astfel de oameni dar în spatele succesului lor nu se află Dumnezeu. Credem că vom reuşi cu îngrijorare , plâns , teamă, eforturi omeneşti ....? 
Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede ! Îl cred pe Dumnezeu şi asta rezolvă toate temerile şi problemele mele.