vineri, 28 februarie 2014

Visele tale vorbesc în numele tău



                                                        

Visele fiecărui om povestesc despre el, mai eficient decât reuşeşte să redea realitatea orice carte sau să explice termeni un dicţionar.

     Nu îl întreba multe pe cel de lângă tine, caută să afli care îi sunt idealurile şi îl vei cunoaşte la nivelul esenţei. Dacă nu ţi le va spune el însuşi, o vor face acţiunile lui; pentru că fiecare om e direcţionat de visele lui. E o lege naturală şi cine nu admite asta e invitat să privească adânc în interiorul lui, să se confrunte cu adevărul că, la un anumit nivel, suntem și suma viselor noastre. 
Nu ştim cu precizie dacă visele s-au născut înainte de căderea în păcat sau după drama din Eden, însă nu ai nevoie de prea multă analiză ca să afli că porţi în tine idealuri. Plimbă-te pe străzile oraşului tău şi priveşte cu atenţie la oameni, nu prin ei cum se întâmplă adesea; chiar cerşetorul de pe marginea unei borduri, cel cu privirile mereu plecate şi cu pungi goale alături, trăieşte cu un vis: acela de a supravieţui zilei de azi.

    Tu ce ideal porţi în tine, pentru ce trăieşti automat sau conştient? Care este obiectul iubirii tale? Poate bunuri materiale, care să le clasezi drept ,,trofee”, spunându-ţi: ,,Am reuşit în viaţă! Am făcut-o mai bine ca cei mai mulţi. Am plantat un copac, am construit o casă, am crescut un copil.” Posibil ca o persoană să fie ţinta eforturilor tale, o iubire neîmpărtăşită de care nu te mai poţi desprinde pentru că o idolatrizezi, un anumit cerc social...Listele sunt deschise şi lungi, caută prin sertarele sufletului. 
      Cei tineri obişnuiesc să viseze larg, mult, îndrăzneţ, în timp ce trecuţii prin şcoala experienţei se limitează la a visa responsabil.

   Visele tale nu vor tăcea, nici măcar în timp ce Dumnezeu vorbeşte inimii tale, ele nu vor înceta să te motiveze la diverse fapte prin care să le atingi, să le iei în mână la propriu.

Se întâmplă să rămâi cu idealuri mărunte, dar ce contează e prezenţa lor care îţi va trezi în fiecare dimineaţă inima, raţiunea, iubirea...

Diavolul nu a îmbătrânit degeaba, a aflat că suntem nişte visători, prin urmare s-a specializat în ,,fabricarea” şi distribuirea lor. De fapt, putem îndrăzni să afirmăm că o definiţie simplă a tuturor lucrurilor dominate de materie (toate instituţiile, guvernele, organizaţiile) ar fi ,,uzine de idealuri”. Toate îţi vând, integral sau la reducere, pachete cu vise.

    Un lucru fundamental despre vise, marele secret pe care oamenii nu îl cunosc până nu le este descoperit de Creatorul, este faptul că visele şi idealurile nu sunt plăsmuite de noi. Majoritatea credem că ştim cum stau lucrurile în ce le priveşte, doar Dumnezeu ne-a înzestrat cu liberul arbitru, deci ,,Eu sunt cel care am acest vis, e al meu, l-am creat prin logică.”

Însă Biblia ne arată că avem capacitatea de a alege (Deuteronom 30:19) nu de a crea, pentru că suntem noi înşine fiinţe create şi nicăieri nu găsim scris că există ,,alegere şi un element în plus...”

     Deci, să fie chiar şi idealurile pe alese?! Dacă răspunsul evident e afirmativ, cine sunt ofertanţii? Ca şi în cazul binelui versus răul, totul indică spre războiul cosmic dintre Dumnezeu şi satana. Însă ultimul e o fiinţă creată, cum ar putea să conceapă vise?! Ceea ce meştereşte însă se cheamă falsificare. Aruncat cu privirea în lucrările Singurului Creator,şi luat una bucată de ideal sau o porţie din el şi copiat strâmb.

De fapt, ceea ce noi numim vis neîmplinit e doar rezultatul acţiunii diavolului în viaţa noastră; fie că ne bucurăm să conştientizăm asta, fie că nu. El e cel care îţi oferă vise surogate şi promisiuni ca după ce le accepţi să te lase singur cu ele. Îţi va ţine companie doar dezamăgirea, ce se instalează după ce te lupţi şi lucrezi în van; promisiunile nu s-au împlinit nici măcar pe jumătate, eforturile nu au atras nici o reacţie.

        De cealaltă şi singura parte care contează, Dumnezeu când aşează în noi un vis, merge pas cu pas alături de noi; aşa că vom forma un trio remarcabil: El, idealul şi eu. Îl simţim alături dacă visul e original, nu există moment în care să ne lase singuri pe drumul împlinirii lui...

Tendinţa umană în general este de a visa la nivelul primar, cel al trebuinţelor bazale, astfel că întreaga existenţă a multor semeni înseamnă luptă pentru gratificarea lor. 
Un dialog obişnuit într-o zi de luni la serviciu sau şcoală, e o dovadă solidă. Cineva întreabă ,,Ce-aţi făcut în week-end?”, iar răspunsurile sunt variate: ,, Am fost la o petrecere, aşa m-am distrat, am băut şi am mâncat pe cinste!” , ,,Am fost la cumpărături, stai să vezi ce ţoale mi-am achiziţionat ” sau ,,Am muncit sau studiat ore suplimentare pentru promovarea/bursa pe care o aştept demult.” Se observă facil componentele acestor idealuri.

   Construcţia nu s-a oprit aici, mai avem şi nivelul superior, cel al scopurilor, idealurilor care depăşesc mediocritatea. Atunci când ţi se întâmplă să ai acea tânjire în toată fiinţa, acel dor pe care nu-l poţi identifica; priveşti ceva cu adevărat frumos, atingi o floare şi te minunezi de simetria şi perfecţiunea alcătuirii ei, şi apare strigătul ,, Vreau ceva mai mult! Există ceva mai mult decât zbaterea pentru trup. Nu mă mai pot mulţumi cu banalitate şi mediocritate în nici un domeniu.” Aici eşti pe terenul preferat al Creatorului. În termenii dicţionaruluiLui de vise, acel ,,ceva mai mult” înseamnă idealul Lui suprem, unic şi irevocabil: Împărăţia Lui. 
Înseamnă relaţia restabilită cu El, părtăşia tot mai strânsă până ce Împărăţia vine pe pământ, şi domneşte în inimi, în lumile noastre individuale.

           El are un singur Vis...pentru fiecare, visul Împărăţiei. Iar dacă nu ni s-au împlinit planurile ar trebui să ne gândim că, ce am făcut de fapt a fost să încercăm să potrivim în ele un Dumnezeu infinit, plăsmuitor de vise, în loc să ne găsim noi locul deja rezervat în planul Lui. Din visul Lui se nasc celelalte idealuri care să te ajute să devii ceea ce El intenţionează, un purtător al Împărăţiei. Aceste ,,celelalte” vise sunt unice şi irepetabile precum Adn-ul fiecărui om...

S-ar putea ca pentru tine unul din vise să fie căsătoria cu o anumită persoană, de exemplu, pentru că numai prin asta, El ar putea modela în tine caracterul Cristic; ar alege astfel să nu folosească celibatul în dreptul tău ca instrument de aducere a Împărăţiei în lumea fiinţei tale, ,,..precum în cer”.

El e mai interesat decât tine să ai parte de lucrurile de care nu te poţi lipsi în viaţa de aici, cele necesare pentru trai; însă nu va împlini trebuinţele tale dacă acestea îţi sunt idealul şi visul pentru care trăieşti. Cât de des te simţi străin, nelalocul tău pe pământ şi tânjeşti dupa locul în care totul e caracterizat prin ,,deplin” ( 1 Cor. 13: 12)?

    Ca să primim răspunsuri potrivite, e necesar să punem întrebările corecte; astfel când te trezeşti plângând lângă o cutie goală care a adăpostit cândva numeroase visuri, nu arunca ambalajul sau cutia înainte de a afla cu ce ar vrea El să o umple.

Adresează-I-te simplu: ,,În această etapă, care este visul tău pentru mine? Ajută-mă să îl aleg pe acesta, şi nu un surogat. Dacă Te simt aproape, dacă lucrurile se întâmplă natural, fără să le complic sau să mă complic eu; voi înţelege că mi-ai dăruit un vis, şi ceea ce fac este să Te prind de mână şi să călătorim prin el, numai împreună!”


duminică, 23 februarie 2014

Umbrele





               Ne facem adesea zâmbetele umbrele
               Pentru mizeriile din debaraua inimii
               Prea conştienţi că nu ne acoperă totuşi,
               Dar indispuşi când n-apelăm la ele.

              În vasul vieţii ne cernem grimasele
              Şi mult prea rar depozităm o perlă,
              Un zâmbet cald şi-nfiorat de lumină
              Aprins la focul nevăzut al viselor.

              Pe stradă trec grăbite umbre şi...umbrele
              Iar ploaia momentelor le-atinge efemer;
              Mi-am aruncat umbrela undeva în noapte,
              Zâmbesc cu toate bătăile inimii!


                           
                                    

miercuri, 19 februarie 2014

Scara conflictelor



                                                          



                     Există oameni pe care îi placi în cinci secunde, există oameni cu care ai compatibilităţi, poveşti asemănătoare şi idei-gemene; există oameni care refuză să te asculte şi să fie pe frecvenţa ta; unii sunt lipicioşi şi calzi, alţii alunecoşi şi subtili...

Există oameni cu care ai locui sub acelaşi acoperiş chiar dacă ţi-ar ploua în casă căci ei ar deschide imediat umbrela credinţei şi te-ar invita sub ea; însă există şi oameni toxici care pleacă când nu mai ai ceva de oferit şi nici măcar nu spun ,,îmi pare rău''. Există oameni...mai simpli la minte, oameni contagioşi, oameni complecşi sau complexaţi, oameni care trec prin timp şi oameni care scriu istorie peste timp...

           Unde există oameni e viaţă, iar unde e viaţă sunt zbateri şi pulsiuni şi...conflicte. Oamenii adoptă două atitudini într-un conflict: îl sting din faşă sau îl escaladează. Îmi imaginez un conflict ca pe o scară a cărei ultimă treaptă nu o zăreşti. La început, provocarea pe care o lansează adversarul te ridică pe prima treaptă, cea numită tensiune. Poţi alege să tratezi blând dar ferm problema şi să foloseşti ,,stingătorul'' păcii sau decizi să mai urci o treaptă şi ai ajuns la atac. De pe această treaptă e atât de facil să tot urci, spre treptele pline de smoală ale insultei, mâniei, şantajului şi violenţei non-verbală sau verbală. Această scară nu are balastradă de care să te prinzi ca să-ţi mai tragi sufletul, prin urmare termometrul ceresc indică peste 40 grade C de nebunie.

   Starea se poate agrava prin dureri de tot soiul...ale tale, nu numai a celuilalt; căci tu loveşti în el dar de fapt te sfâşii pe tine cu propriile arme. Un capăt din arma ce o ţii în mână se înfige in inima ta, tăind din ea florile purităţii, credinciosiei faţă de Dumnezeu şi oameni, şi vei stinge iubirea. Când oboseşti scara se clatină sub impulsivitatea momentului, iar capătul ei nu îl atingi niciodată, te asigură de asta ,,anexele'' conflictului. Ea nici nu dispune de ultima treaptă, cu alte cuvinte de un scop.

Pe câte o treapta, rivalul îţi întinde ,,la uscat” iluzia unui scop, dar trebuie să părăseşti scara şi să te aşezi la masa comunicării active ca să găseşti punctul conflictului. Există oameni care învaţă repede că ascultarea şi empatia sunt mijloacele de transport cu care circuli pe autostrada comunicării, însă există şi oameni care învaţă după ce se lovesc de tuneluri şi pereţi.

Există oameni care îi permit lui Dumnezeu să fie a treia parte in conflict, Cel care alege soluţia. Oameni care nu se caţără pe scările celui rău căci mâinile lor au construit un pod între respingere şi acceptare necondiţionată.

luni, 17 februarie 2014

Fragment din ziua unei Ea



                                                               




       Ea se uita cu ochi goi la un perete. Aşteptase demult să fie eliberată din starea ei. Suferea după trădarea lui. Nici măcar nu fusese al ei şi totuşi se simţea trădată, ca şi cum el ar fi fost partea cea mai fragila din fiinţa ei ce tremura. Prietenul ei cel mai bun. Doar din perspectiva ei. El o crezuse mânuşa de unica folosinţă, pe care o poţi agăţa într-un cui şi să pleci, trântind uşa. Se întreba dacă atunci când îi spusese ,,Eşti sora pe care nu am avut-o niciodată...'' chiar a fost în toate minţile. Privirea ei nu ii spunea ,,frate''. Orb să fi fost şi ar fi văzut, mai bine zis simţit. El a trasat o graniţă între lumea ei şi lumea lui complicată şi ea nu ştia cui trebuie să îi plătească ,,vama'' ca să intre.

Se întâmplă în fiecare zi. E o zi ca oricare alta pentru câteva milioane de oameni, dar pentru un El sau o Ea e ziua colorată din acea etapă a vieţii lor. O fată observă un băiat. Un bărbat observă o femeie.

      Ea vine din tabără şi tot drumul spre casă absoarbe amintiri, precum roţile maşinii înghit kilometri. Parcă a păşit afară în realitate chiar băiatul din visurile ei, când l-a văzut întâia oară pe cel care era campion la toate jocurile şi lider la studiu, cel care i-a împrumutat jacheta lui să îi ţină de cald la focul din ultima zi de tabără. A sperat că îi va cere numărul de telefon şi id-ul şi minunea s-a întâmplat. Fără intermediari. Era sigur pe el când i-a făcut cererea de prietenie. Avea nevoie de cât mai mulţi ,,fraţi şi câteva surori în Domnul” în lista lui virtuală cu care să se încurajeze. Tinereţea cântăreşte mult. De ce să nu facă schimb de sfaturi şi versete?! Aşa a început totul, apoi şi-au spus totul.

    De la amica din tabără, ea a devenit prietena specială. El a pus de la început câteva limite, dar în practică le încălca. Ea simţea că i se adresează ca şi cum ar vorbi cu viitoarea parteneră de cursă lungă. Avea sentimentul ciudat că e soţie, mai ales când îi cerea subtil socoteală despre celelalte prietenii din viaţa ei şi despre modul în care îşi petrece timpul. Se întreba dacă aşa fac toţi prietenii buni sau al ei e mai cu moţ. Poate mai grijuliu fiindcă îi spusese că îl consideră cel mai bun prieten. 
   
    ,,Voi avea mereu grijă de tine, doar esti o prietenă atât de bună”, erau cuvintele lui obişnuite. Apoi a mai venit o zi marcantă. El i-a spus că trebuie să se decidă pe care dintre ,,cele mai bune prietene” le păstrează. La biserică a auzit că nu e voie decât cu una, şi doar în vederea căsătoriei. Din nefericire, ea nu îndeplineşte toate ,,condiţiile”. Atunci a rămas ea cu un număr de telefon în minus în agendă şi cu o minte plină de întrebări. Inima o avertiza că s-a îndrăgostit. De cel mai bun prieten. Ce să facă dacă internetul e atât de accesibil şi prietenele râd de ea dacă nu socializează cu cât mai mulţi prieteni buni?!

    O altă Ea se întâlneşte la magazinul unde obişnuieşte să îşi facă cumpărăturile cu un zâmbet pe care nu îl poate uita. Apoi îl vede la o nuntă şi îşi dă seama că sunt vecini nu doar de masă, ci şi de cartier. Au prieteni comuni, dar care nu se grăbesc să le facă cunoştinţă. Dar ea e fată descurcăreaţă şi face rost în spatele uşilor închise de datele lui de contact. Îl abordează şi...trăiesc nefericiţi până la pensie. 

 El are mereu grijă să îi aducă aminte că a fost ,,agăţat”. Ea l-a curtat, şi el fiind mai slab de inimă, a primit-o repede în viaţa lui; fără să mai ceară părerea Domnului. Ea are grijă să îi dea replica că e voie cu oricine dar să fie în Domnul. Într-o biserică evanghelică. Şi a fost. Doar că inimile lor nu erau create una pentru cealaltă şi nu s-au deranjat să întrebe Autorul.

,,Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp, NU STÂRNIŢI, NU TREZIŢI dragostea până nu vine ea,” Sulamita. O altă Ea, tare isteaţă, care a înţeles că dragostea adevărată merită preţul aşteptării. 
    O floare aşteaptă să fie culeasă, nu se aruncă singură în buchet. Dumnezeu are grijă să fie ,,culeasă” la timpul potrivit, de către bărbatul potrivit.

sâmbătă, 15 februarie 2014

Capcanele flirtului


                                                 
                                                             

                      

            În bisericile noastre evanghelice flirtul e o artă. Noi nu suntem atât de direcţi ca necredincioşii, o, nu, nu şi-ar permite un frate care obişnuieşte să mai dea un îndemn sau să predice să se joace cu sentimentele unei fete pe faţă, dar mulţi se poartă în parcarea bisericii sau la întâlniri de tineret ca nişte demoni experţi în psihologia feminină. Oare se întreabă tânărul creştin care cere insistent adresa de mail sau de facebook a unei surori, iar apoi nu o mai caută dacă şi Cristos ar face acelaşi lucru? 

     Cristos şi-ar întoarce capul în timpul programului de dimineaţă de la biserică spre partea femeilor, cu scopul de a atrage privirea unei fete şi a o distrage de la predică? Dar fetele naive care îşi dau repede adresele de contact oricărui tânăr în costum şi cu o Biblie în mână, se întreabă vreodată cum ar arăta viitorul lor alături de acel frate care nu le respectă la prima întâlnire ci le pune întrebări prea intime despre trecut sau despre viaţa lor personală?

         Acestea nu sunt lucruri despre care se vorbeşte uşor. Din nefericire, s-au inventat o mulţime de scuze pentru bărbaţii şi femeile din biserică care flirtează, în special dacă sunt întorşi de curând. Ne e frică că vor părăsi adunarea dacă îi mustrăm pentru comportamentul lumesc.

Au fost cazuri în care o tânără inocentă a fost abordată de un ,,frate” care a vorbit cu ea aşa cum ar trebui să vorbească numai un logodnic, ca apoi să o lase cu ochii în soarele ce nu-i mai putea încălzi inima frântă. Iar dacă fata a îndrăznit să vorbească cu un frate mai vârstnic despre cele întâmplate, a primit un avertisment: ,,să nu vorbeşti de rău robul Domnului, el slujeşte în biserică, nu ar face niciodată aşa ceva. tu nu ai dovezi.” Lacrimile şi sinceritatea din vocea fetei nu erau dovezi în sine pentru fratele respectiv.

      Într-o zi Dumnezeu va aduna toate lacrimile inimilor frânte în jocul flirtului, împreună cu acele ocazii când persoana care a flirtat nu şi-a cerut scuze şi, va aplica principiul ,,Cum ai făcut aşa ţi se va face.” Tânărul care discută cu o fată la telefon sau online ar trebui să se gândească ce ar simţi el în locul tatălui fetei. 
Mai are curaj să susţină privirea acelei fete dacă îi vorbeşte uşuratic, ca şi cum ar dezbate un articol de ziar, despre subiecte atât de profunde precum relaţia de prietenie sau căsătoria?! Dacă ea e rezervată şi totuşi el caută să o cunoască mai bine, îi pune întrebări personale şi ghidează toate discuţiile spre ceva serios dar apoi se retrage brusc din ,,joc” fără să-i dea o explicaţie; acel tânăr nu merită nici măcar sa îi deschidă portiera maşinii. Poate fi un jucător expert în flirt, dar nu un soţ respectabil.

        Din perspectiva unei femei aş vrea să le spun fraţilor mei în Cristos: nu vă jucaţi cu sentimentele noastre, pentru că avem un Tată care îşi apără fiicele şi poate nu va folosi o bâtă de baseball precum un tată pământesc, dar are El metodele Lui.

,,Dragostea nu face rău aproapelui, dragostea deci este împlinirea legii” Romani 13:10.

vineri, 14 februarie 2014

Ziua iubirii la reducere de preţ




                                                             


    ,,Nu stârniţi, nu treziţi dragostea pănă nu vine ea.” E unul din cele mai vechi sfaturi matrimoniale. Mă lasă rece tot marketingul acesta în care se vinde ,,dragostea” şi poveştile siropoase care nu ţin decât câteva zile, cel mult câteva luni. 

    Dacă există o dragoste care nu are termen de valabilitate aceea e din Dumnezeu; ,,ea rămâne-n veci la fel, când toate-n jur se clatină rămâne; o poţi simti atunci când plângi, atunci când eşti voios, iubirea ce rămâne e Cristos.'' Prea multe fete devin victimele propriei inimi, care e nespus de înşelătoare, şi o urmează fără să consulte şi creierul, și mai ales pe Dumnezeu.     

     Un bărbat adevarat e destul de rar şi te va găsi dacă aştepţi şi eşti atât de pasionată de Dumnezeu incât, acel ,,el” să-L caute mai întâi pe Domnul, ca să te găsească pe tine. 
   Nici un băiat nu merită să plângi pentru el, prinţesă a lui Dumnezeu, asa că ridică-te că iţi cade coroana. Cel care te va iubi nu te va face să plângi decât de bucurie. ,,Aşteptarea celor neprihănite (parafrazare) nu va fi decât bucurie.”

Nu contează că eşti înconjurată de cupluri şi îţi vine să le invidiezi maxim, atâta timp cât ştii că ai un vis în inimă pentru care lupţi: o poveste de dragoste scrisă de Dumnezeu.

    Dacă în perioada când eşti singură nu eşti fericită cu tine, nu o să fii mai fericită doar pentru că un el apare şi îţi şopteşte promisiuni. El ar trebui să te găsească împlinită, nu disperată după atenţie fiindcă asta doar îl va pune pe fugă. Avem tendinţa când ne îndrăgostim să îl facem centrul universului.

     Alege să fii diferită, chiar dacă asta înseamnă că-ţi vei atrage porecla ,,ciudata”. La sfârşitul unei perioade mai lungi sau mai scurte de aşteptare, te va găsi cel pentru care ai fost creată, şi nu va trebui decât să îl laşi să lupte pentru tine. Fetele care fac ele primul pas, ucid în bărbat ceva pus de Dumnezeu acolo: nevoia de a fi luptător, de a cuceri şi a explora munţii care îl despart de femeia iubită.

 Celebrează şi tu dragostea azi, dar şi mâine şi în toate zilele ce vor veni prin rugăciuni pentru el. Îți va mulțumi într-o zi câ te-ai gândit la el şi te-ai rugat pentru el!

miercuri, 12 februarie 2014

Unde locuieşte fericirea?


                                                




    Am trecut pe străzile vieţii cu tinereţea de mână şi cu o geantă plină de visuri agăţată pe umăr şi am căutat...ceea ce şi tu cauţi, indiferent cine ai fi. Condiţia de om e sinonimă cu ,,căutător de fericire''. Doar omul e creat pentru a-şi împlini toate cele cinci nevoi de bază din piramida trebuinţelor, în timp ce necuvântătoarele sunt ,,copiii'' instinctului şi nu cunosc tânjirea după un ceva nedefinit care sa umple golul interior.

Pe aleile vieţii sunt buticuri ce vând vise la reducere, aici câte un drog uşor, dincolo o halbă de bere,o partidă de sex; iar comercianţii de visuri produc versiuni ieftine şi palide ale visului ce il porţi în tine; precum haine de firma, un gadget sau o maşină de lux.

   Am întrebat copiii şi mi-au spus că fericire e atunci când mănânci câtă ciocolata vrei, ai prieteni şi faci pozne toata ziulica iar seara mama te cuminţeşte cu o poveste.

   Am întrebat adolescenţii şi au zis că fericire e când furi primul sărut şi esti în trend în toate aspectele, dar mai ales când te regăseşti pe tine şi poţi să faci ce îţi place şi după placul inimii, nu a unor reguli.

           Am întrebat tinerii şi mi-au spus că fericirea e o destinaţie spre care tind; că ea locuieşte lângă facultatea de prestigiu la care studiează, aproape de locurile unde se petrece şi cu siguranţă stă pe stradă cu firma sau instituţia la care râvnesc să se angajeze.

  Am întrebat oameni maturi şi ,,cu capul pe umeri'' şi am aflat că fericirea e relativă şi, că totul e permis ca în dragoste şi război, dacă sentimentul pe care îl trăiesc odată cu experienţa îl etichetez drept ,,fericire''.

            Am chestionat oamenii de ştiinţă şi studiile lor iar un ,,nene'' psiholog a afirmat vehement că la jumătatea drumului dintre ceea ce îţi doreşti să se întâmple şi ceea ce se întâmplă în realitate, se află ,,căsuţa” fericirii; iar imaginea ta de sine se modifică în funcţie de cât de frecvent ajungi să atingi sinele ideal sau versiunea ta cea mai bună. Oamenii care îşi propun să îl atingă cu orice preţ sunt cel mai probabil nefericiţii planetei. Însă un filosof existenţialist comentează cu patimă că, sursa fericirii se află în noi, ne suntem nouă înşine îndeajuns. Atunci de ce am inventat consilierea şi şedinţele de psihoterapie?! De ce avem nevoie de alţii, de confirmarea sau părerea lor? Deoarece autosuficienţa e un drum sigur spre dezastru şi aduce la pachet tulburari psihice.

Cu cine face casă bună fericirea? Cu un apus magnific, o seară liniştită în natură, maci singuratici în lanul de grâu imortalizaţi cu persoana iubită în cadru, ori toate mărunţişurile dulci şi imperios ,,necesare” cu care ne înconjurăm zi de zi?

         M-am oprit din căutarea ,,adresei” fericirii atunci când am făcut cunoştinţă cu o Persoană. Când cuvintele lui Asaf au ieşit din tiparul lingvistic şi le-am experimentat : ,,Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu. Pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de Adăpost ca să povestesc toate lucrările Tale.'' (Ps. 73.28)

    Fericirea nu e pretutindeni sau undeva în abstract ori cosmos; de multe ori nu poţi găsi cuvinte să o descrie atunci când o simţi pentru că fericirea locuieşte, în cel mai literar sens, în inima lui Dumnezeu...,,Eu nu sunt ca un Om'', declară El şi toate atributele Lui înseamnă fericire...

   Dragostea şi acceptarea oamenilor ţin în general, până la prima ta greşeală mai gravă sau până îţi cade un ,,schelet'' al trecutului din dulap; apoi te vezi în ochii lor mai vulnerabil și slab decat o bucată de aţă...

Oamenii judecă, Dumnezeu îşi deschide braţele...

Ei te resping uneori fără să te cunoască prea bine, El îţi zâmbeşte şi te invită să staţi la poveşti...Ei, chiar cei dragi, sunt departe emoţional şi fizic uneori, însă Dumnezeu e la o distanţă de o rugăciune. Fericirea nu e între tine şi oameni, ci între tine şi Creatorul tău.

joi, 6 februarie 2014

Interior de femeie





                                                             




    Există haine de zi cu zi, obiecte de zi cu zi dar nu femei ,de zi cu zi”. Nu poţi fi comparată cu ceva ce se măsoară prin întrebuinţare
are zilnică, cum ar fi frigiderul, aragazul etc. Pe acestea, un bărbat are dreptul să le utilizeze abuziv sau neglijent, dar nu şi pe tine. Evită să îţi pui sufletul pe tava unui bărbat în schimbul unor beneficii: lucruri materiale, bani, cadouri, aventuri.

      Timpul tău, gândurile, trupul, personalitatea şi sentimentele tale sunt ceva preţios. Fiecare moleculă din ADN-ul tău a fost ţesută cu dragoste de Creator în uterul mamei tale şi atunci când erai doar un embrion în proces de formare, ochii lui Dumnezeu te vegheau şi mâna Lui scria un plan pentru viaţa, mai lungă sau mai scurtă, care îţi stătea înainte.
Nu ingădui nimănui să te facă să te vezi inferioară. 
   
              Totul incepe din mintea ta. Citeste Scriptura si gândeşte-te cum te vede Dumnezeu. Tu cum te vezi? Aceiaşi imagine o vor vedea şi semenii tăi. Ce afli/crezi despre tine ţi se citeşte în ochi şi în limbajul gesturilor, apoi se converteşte în vorbe, fapte şi comportamente.     
   Părăseşte relaţiile care ucid tot ce e mai bun în tine. Când erai copilă te uimeai de fiecare tren cu care călătoreai şi aşteptând pe peron, ai fi dorit să îl poţi alege pe oricare în funcţie de cât de ,,interesant'' arată; ca să te aventurezi spre tărâmuri neexplorate precum cele din cărţile de poveşti.         Gândeşte-te bine înainte să ,,urci” într-un tren (decizie mare) sau trenuleţ (decizie mica). Cel mai important e să știi că ești în ,,trenul” trimis de Dumnezeu!