Visele fiecărui om povestesc despre el, mai eficient decât reuşeşte să redea realitatea orice carte sau să explice termeni un dicţionar.
Nu îl întreba multe pe cel de lângă tine, caută să afli care îi sunt idealurile şi îl vei cunoaşte la nivelul esenţei. Dacă nu ţi le va spune el însuşi, o vor face acţiunile lui; pentru că fiecare om e direcţionat de visele lui. E o lege naturală şi cine nu admite asta e invitat să privească adânc în interiorul lui, să se confrunte cu adevărul că, la un anumit nivel, suntem și suma viselor noastre.
Nu îl întreba multe pe cel de lângă tine, caută să afli care îi sunt idealurile şi îl vei cunoaşte la nivelul esenţei. Dacă nu ţi le va spune el însuşi, o vor face acţiunile lui; pentru că fiecare om e direcţionat de visele lui. E o lege naturală şi cine nu admite asta e invitat să privească adânc în interiorul lui, să se confrunte cu adevărul că, la un anumit nivel, suntem și suma viselor noastre.
Nu ştim cu precizie dacă visele s-au născut înainte de căderea în păcat sau după drama din Eden, însă nu ai nevoie de prea multă analiză ca să afli că porţi în tine idealuri. Plimbă-te pe străzile oraşului tău şi priveşte cu atenţie la oameni, nu prin ei cum se întâmplă adesea; chiar cerşetorul de pe marginea unei borduri, cel cu privirile mereu plecate şi cu pungi goale alături, trăieşte cu un vis: acela de a supravieţui zilei de azi.
Tu ce ideal porţi în tine, pentru ce trăieşti automat sau conştient? Care este obiectul iubirii tale? Poate bunuri materiale, care să le clasezi drept ,,trofee”, spunându-ţi: ,,Am reuşit în viaţă! Am făcut-o mai bine ca cei mai mulţi. Am plantat un copac, am construit o casă, am crescut un copil.” Posibil ca o persoană să fie ţinta eforturilor tale, o iubire neîmpărtăşită de care nu te mai poţi desprinde pentru că o idolatrizezi, un anumit cerc social...Listele sunt deschise şi lungi, caută prin sertarele sufletului.
Tu ce ideal porţi în tine, pentru ce trăieşti automat sau conştient? Care este obiectul iubirii tale? Poate bunuri materiale, care să le clasezi drept ,,trofee”, spunându-ţi: ,,Am reuşit în viaţă! Am făcut-o mai bine ca cei mai mulţi. Am plantat un copac, am construit o casă, am crescut un copil.” Posibil ca o persoană să fie ţinta eforturilor tale, o iubire neîmpărtăşită de care nu te mai poţi desprinde pentru că o idolatrizezi, un anumit cerc social...Listele sunt deschise şi lungi, caută prin sertarele sufletului.
Cei tineri obişnuiesc să viseze larg, mult, îndrăzneţ, în timp ce trecuţii prin şcoala experienţei se limitează la a visa responsabil.
Visele tale nu vor tăcea, nici măcar în timp ce Dumnezeu vorbeşte inimii tale, ele nu vor înceta să te motiveze la diverse fapte prin care să le atingi, să le iei în mână la propriu.
Se întâmplă să rămâi cu idealuri mărunte, dar ce contează e prezenţa lor care îţi va trezi în fiecare dimineaţă inima, raţiunea, iubirea...
Diavolul nu a îmbătrânit degeaba, a aflat că suntem nişte visători, prin urmare s-a specializat în ,,fabricarea” şi distribuirea lor. De fapt, putem îndrăzni să afirmăm că o definiţie simplă a tuturor lucrurilor dominate de materie (toate instituţiile, guvernele, organizaţiile) ar fi ,,uzine de idealuri”. Toate îţi vând, integral sau la reducere, pachete cu vise.
Un lucru fundamental despre vise, marele secret pe care oamenii nu îl cunosc până nu le este descoperit de Creatorul, este faptul că visele şi idealurile nu sunt plăsmuite de noi. Majoritatea credem că ştim cum stau lucrurile în ce le priveşte, doar Dumnezeu ne-a înzestrat cu liberul arbitru, deci ,,Eu sunt cel care am acest vis, e al meu, l-am creat prin logică.”
Însă Biblia ne arată că avem capacitatea de a alege (Deuteronom 30:19) nu de a crea, pentru că suntem noi înşine fiinţe create şi nicăieri nu găsim scris că există ,,alegere şi un element în plus...”
Deci, să fie chiar şi idealurile pe alese?! Dacă răspunsul evident e afirmativ, cine sunt ofertanţii? Ca şi în cazul binelui versus răul, totul indică spre războiul cosmic dintre Dumnezeu şi satana. Însă ultimul e o fiinţă creată, cum ar putea să conceapă vise?! Ceea ce meştereşte însă se cheamă falsificare. Aruncat cu privirea în lucrările Singurului Creator,şi luat una bucată de ideal sau o porţie din el şi copiat strâmb.
De fapt, ceea ce noi numim vis neîmplinit e doar rezultatul acţiunii diavolului în viaţa noastră; fie că ne bucurăm să conştientizăm asta, fie că nu. El e cel care îţi oferă vise surogate şi promisiuni ca după ce le accepţi să te lase singur cu ele. Îţi va ţine companie doar dezamăgirea, ce se instalează după ce te lupţi şi lucrezi în van; promisiunile nu s-au împlinit nici măcar pe jumătate, eforturile nu au atras nici o reacţie.
De cealaltă şi singura parte care contează, Dumnezeu când aşează în noi un vis, merge pas cu pas alături de noi; aşa că vom forma un trio remarcabil: El, idealul şi eu. Îl simţim alături dacă visul e original, nu există moment în care să ne lase singuri pe drumul împlinirii lui...
Tendinţa umană în general este de a visa la nivelul primar, cel al trebuinţelor bazale, astfel că întreaga existenţă a multor semeni înseamnă luptă pentru gratificarea lor.
Visele tale nu vor tăcea, nici măcar în timp ce Dumnezeu vorbeşte inimii tale, ele nu vor înceta să te motiveze la diverse fapte prin care să le atingi, să le iei în mână la propriu.
Se întâmplă să rămâi cu idealuri mărunte, dar ce contează e prezenţa lor care îţi va trezi în fiecare dimineaţă inima, raţiunea, iubirea...
Diavolul nu a îmbătrânit degeaba, a aflat că suntem nişte visători, prin urmare s-a specializat în ,,fabricarea” şi distribuirea lor. De fapt, putem îndrăzni să afirmăm că o definiţie simplă a tuturor lucrurilor dominate de materie (toate instituţiile, guvernele, organizaţiile) ar fi ,,uzine de idealuri”. Toate îţi vând, integral sau la reducere, pachete cu vise.
Un lucru fundamental despre vise, marele secret pe care oamenii nu îl cunosc până nu le este descoperit de Creatorul, este faptul că visele şi idealurile nu sunt plăsmuite de noi. Majoritatea credem că ştim cum stau lucrurile în ce le priveşte, doar Dumnezeu ne-a înzestrat cu liberul arbitru, deci ,,Eu sunt cel care am acest vis, e al meu, l-am creat prin logică.”
Însă Biblia ne arată că avem capacitatea de a alege (Deuteronom 30:19) nu de a crea, pentru că suntem noi înşine fiinţe create şi nicăieri nu găsim scris că există ,,alegere şi un element în plus...”
Deci, să fie chiar şi idealurile pe alese?! Dacă răspunsul evident e afirmativ, cine sunt ofertanţii? Ca şi în cazul binelui versus răul, totul indică spre războiul cosmic dintre Dumnezeu şi satana. Însă ultimul e o fiinţă creată, cum ar putea să conceapă vise?! Ceea ce meştereşte însă se cheamă falsificare. Aruncat cu privirea în lucrările Singurului Creator,şi luat una bucată de ideal sau o porţie din el şi copiat strâmb.
De fapt, ceea ce noi numim vis neîmplinit e doar rezultatul acţiunii diavolului în viaţa noastră; fie că ne bucurăm să conştientizăm asta, fie că nu. El e cel care îţi oferă vise surogate şi promisiuni ca după ce le accepţi să te lase singur cu ele. Îţi va ţine companie doar dezamăgirea, ce se instalează după ce te lupţi şi lucrezi în van; promisiunile nu s-au împlinit nici măcar pe jumătate, eforturile nu au atras nici o reacţie.
De cealaltă şi singura parte care contează, Dumnezeu când aşează în noi un vis, merge pas cu pas alături de noi; aşa că vom forma un trio remarcabil: El, idealul şi eu. Îl simţim alături dacă visul e original, nu există moment în care să ne lase singuri pe drumul împlinirii lui...
Tendinţa umană în general este de a visa la nivelul primar, cel al trebuinţelor bazale, astfel că întreaga existenţă a multor semeni înseamnă luptă pentru gratificarea lor.
Un dialog obişnuit într-o zi de luni la serviciu sau şcoală, e o dovadă solidă. Cineva întreabă ,,Ce-aţi făcut în week-end?”, iar răspunsurile sunt variate: ,, Am fost la o petrecere, aşa m-am distrat, am băut şi am mâncat pe cinste!” , ,,Am fost la cumpărături, stai să vezi ce ţoale mi-am achiziţionat ” sau ,,Am muncit sau studiat ore suplimentare pentru promovarea/bursa pe care o aştept demult.” Se observă facil componentele acestor idealuri.
Construcţia nu s-a oprit aici, mai avem şi nivelul superior, cel al scopurilor, idealurilor care depăşesc mediocritatea. Atunci când ţi se întâmplă să ai acea tânjire în toată fiinţa, acel dor pe care nu-l poţi identifica; priveşti ceva cu adevărat frumos, atingi o floare şi te minunezi de simetria şi perfecţiunea alcătuirii ei, şi apare strigătul ,, Vreau ceva mai mult! Există ceva mai mult decât zbaterea pentru trup. Nu mă mai pot mulţumi cu banalitate şi mediocritate în nici un domeniu.” Aici eşti pe terenul preferat al Creatorului. În termenii dicţionaruluiLui de vise, acel ,,ceva mai mult” înseamnă idealul Lui suprem, unic şi irevocabil: Împărăţia Lui.
Construcţia nu s-a oprit aici, mai avem şi nivelul superior, cel al scopurilor, idealurilor care depăşesc mediocritatea. Atunci când ţi se întâmplă să ai acea tânjire în toată fiinţa, acel dor pe care nu-l poţi identifica; priveşti ceva cu adevărat frumos, atingi o floare şi te minunezi de simetria şi perfecţiunea alcătuirii ei, şi apare strigătul ,, Vreau ceva mai mult! Există ceva mai mult decât zbaterea pentru trup. Nu mă mai pot mulţumi cu banalitate şi mediocritate în nici un domeniu.” Aici eşti pe terenul preferat al Creatorului. În termenii dicţionaruluiLui de vise, acel ,,ceva mai mult” înseamnă idealul Lui suprem, unic şi irevocabil: Împărăţia Lui.
Înseamnă relaţia restabilită cu El, părtăşia tot mai strânsă până ce Împărăţia vine pe pământ, şi domneşte în inimi, în lumile noastre individuale.
El are un singur Vis...pentru fiecare, visul Împărăţiei. Iar dacă nu ni s-au împlinit planurile ar trebui să ne gândim că, ce am făcut de fapt a fost să încercăm să potrivim în ele un Dumnezeu infinit, plăsmuitor de vise, în loc să ne găsim noi locul deja rezervat în planul Lui. Din visul Lui se nasc celelalte idealuri care să te ajute să devii ceea ce El intenţionează, un purtător al Împărăţiei. Aceste ,,celelalte” vise sunt unice şi irepetabile precum Adn-ul fiecărui om...
S-ar putea ca pentru tine unul din vise să fie căsătoria cu o anumită persoană, de exemplu, pentru că numai prin asta, El ar putea modela în tine caracterul Cristic; ar alege astfel să nu folosească celibatul în dreptul tău ca instrument de aducere a Împărăţiei în lumea fiinţei tale, ,,..precum în cer”.
El e mai interesat decât tine să ai parte de lucrurile de care nu te poţi lipsi în viaţa de aici, cele necesare pentru trai; însă nu va împlini trebuinţele tale dacă acestea îţi sunt idealul şi visul pentru care trăieşti. Cât de des te simţi străin, nelalocul tău pe pământ şi tânjeşti dupa locul în care totul e caracterizat prin ,,deplin” ( 1 Cor. 13: 12)?
Ca să primim răspunsuri potrivite, e necesar să punem întrebările corecte; astfel când te trezeşti plângând lângă o cutie goală care a adăpostit cândva numeroase visuri, nu arunca ambalajul sau cutia înainte de a afla cu ce ar vrea El să o umple.
Adresează-I-te simplu: ,,În această etapă, care este visul tău pentru mine? Ajută-mă să îl aleg pe acesta, şi nu un surogat. Dacă Te simt aproape, dacă lucrurile se întâmplă natural, fără să le complic sau să mă complic eu; voi înţelege că mi-ai dăruit un vis, şi ceea ce fac este să Te prind de mână şi să călătorim prin el, numai împreună!”
El are un singur Vis...pentru fiecare, visul Împărăţiei. Iar dacă nu ni s-au împlinit planurile ar trebui să ne gândim că, ce am făcut de fapt a fost să încercăm să potrivim în ele un Dumnezeu infinit, plăsmuitor de vise, în loc să ne găsim noi locul deja rezervat în planul Lui. Din visul Lui se nasc celelalte idealuri care să te ajute să devii ceea ce El intenţionează, un purtător al Împărăţiei. Aceste ,,celelalte” vise sunt unice şi irepetabile precum Adn-ul fiecărui om...
S-ar putea ca pentru tine unul din vise să fie căsătoria cu o anumită persoană, de exemplu, pentru că numai prin asta, El ar putea modela în tine caracterul Cristic; ar alege astfel să nu folosească celibatul în dreptul tău ca instrument de aducere a Împărăţiei în lumea fiinţei tale, ,,..precum în cer”.
El e mai interesat decât tine să ai parte de lucrurile de care nu te poţi lipsi în viaţa de aici, cele necesare pentru trai; însă nu va împlini trebuinţele tale dacă acestea îţi sunt idealul şi visul pentru care trăieşti. Cât de des te simţi străin, nelalocul tău pe pământ şi tânjeşti dupa locul în care totul e caracterizat prin ,,deplin” ( 1 Cor. 13: 12)?
Ca să primim răspunsuri potrivite, e necesar să punem întrebările corecte; astfel când te trezeşti plângând lângă o cutie goală care a adăpostit cândva numeroase visuri, nu arunca ambalajul sau cutia înainte de a afla cu ce ar vrea El să o umple.
Adresează-I-te simplu: ,,În această etapă, care este visul tău pentru mine? Ajută-mă să îl aleg pe acesta, şi nu un surogat. Dacă Te simt aproape, dacă lucrurile se întâmplă natural, fără să le complic sau să mă complic eu; voi înţelege că mi-ai dăruit un vis, şi ceea ce fac este să Te prind de mână şi să călătorim prin el, numai împreună!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu