sâmbătă, 31 mai 2014

Lucruri de visat şi de făcut până la 30 de ani



                                 




      O glumă veche pe care eu am luat-o drept foarte serioasă, între mine şi o prietenă din facultate s-a transformat într-o listă cu ,,things to do before...''

Nu e motivată de dorinţa de a-mi face şi eu ,,abonament'' la un clişeu;( căci în fond, oare câţi oameni de pe planeta albastră reuşesc să îşi bifeze lista cu numere?!) ci de lucruri mult mai adânci din mine, idei şi experiente care se leagă unele de altele precum literele din cărţile ce asteaptă cuminţi în mintea mea să le scriu.

Numărul unu de pe listă nu e chiar number one-ul din visurile mele dar pentru ,,public'' voi aşterne lista cu lucrurile mai puţin intime. 

      La vorba aceia: ,,Nu-ţi spăla rufele în public'', aş adapta ,, Nu-ţi întinde la soare toate visurile ca să nu le păteze musculiţele.'':) Pentru că împlinesc o vârstă frumoasă şi impară azi, o să trec tot atâtea dorinţe pe listă.

      1. Să vizitez ţara sfântă ( nu am origini acolo doar pasiune pentru ea şi port nume ebraic) cu ,,El''.
      2. Să formez un grup de fete care cred în ,,When God writes your love story'' şi să ne sustinem una pe alta pana ajungem la altar.:)
3. Să intru într-un grup de tineri destul de curajos ca să iasă în stradă şi să evanghelizeze. 

      4. Să sar cu paraşuta, de ziua mea. 
      5. Să petrec timp cu un scriitor consacrat, nu neapărat ,,vedetă''. 
      6. Să lucrez cu un copil autist. 
      7. Să îmi cumpăr un binoclu profesional şi/sau un telescop.
      8. Să învăţ engleza, italiana şi franceza bine de tot.
      9. Să învăţ să înot, după ce o să mă ,,tratez" de fobie.
     10. Să fac un curs de pedagogie şi să predau Psihologie, doar ca să văd pe pielea mea cum e să fi la catedră.
      11. Să mă implic verile în acţiuni de voluntariat.
      12. Să învăţ origami.
      13. Sa văd toată ţara alături de prieteni.
      14. Să beau cafea de la Starbucks, în London please:))
      15. Să găsesc pe cineva care iubeşte să facă lucruri crazy ca mine şi să mergem în parc cu un buchet de baloane colorate pe care să le împărţim copiilor, şi celor care au uitat sa mai fie ca ei ( m-a inspirat cineva).
      16. Să corespondez cu oameni de pe continente diferite.
      
      17. Să duc la cofetărie copilaşi necăjiţi. 
      18. Să elimin cuvintele care încep cu ,,nu'' din vocabularul meu: nu pot, nu ştiu, nu am timp, nu cred...
      19. Să redevin prietenă cu L ( e o Ea). 
      20. Să ajut pe cineva să decoreze o casă sau o sală de nuntă. 
      21. Să public o poezie într-o revistă creştină pentru femei. 
      22. Să îmi cumpăr un aparat foto profesional şi să realizez portrete şi albume pentru cei care nu au bani de un fotograf scump.
      23. Să lucrez cu un psiholog experimentat. 
      24. Să îmi fac un portret la unul din artiştii de pe stradă sau din mall. 
      25. Să îmi şterg contul de facebook. :)))

luni, 26 mai 2014

Gânduri de mai


                   

            




     Sunt poveşti care se termină înainte să înceapă. Când unul iubeşte şi celălalt doar se joacă... Astfel de poveşti sunt doar avanpremiera pentru adevărata poveste.

   Decât să suferi o viaţă întreagă cu cineva, alege suferinţa de scurtă durată până cunoşti un om croit de Dumnezeu după forma ta.

  Dacă într-o relaţie, orice tip de relaţie, există mai multe lacrimi decât zâmbete, e clar că trebuie să o închei. Dumnezeu ne vrea sfinţi dar şi fericiţi. Ambele vin la pachet.

  Nu contabiliza cât dai unui om dar, când numai tu oferi timp, atenţie, afecţiune, daruri şi celălalt doar primeşte ca Marea Moartă, nu e bine pentru sănătatea ta emoţională. 


      Într-o relaţie se pompează sentimente în DOI.

  Doar în tragic-comedie stă unul cu un bidon gol şi tot bea din el iar celălalt îl umple de fiecare dată când se goleşte. Continuă să faci acte de caritate cu acea persoană dacă asta simţi şi vrei, dar nu te căsători cu ea. Vei fi obosit de parcă ai fi trăit 100 de ani, în doar câteva luni. Experienţele nefericite ale unora stau mărturie.


     Relaţii de tipul ,,eu îl vreau, el nu mă vrea" sau invers, întâlnim din nefericire şi în biserici, nu doar în filme. Când Dumnezeu pune doi tineri împreună, e reciproc şi dragostea nu vine pe rând şi la distanţe mari de timp. 

   Nu aştepţi un an să te iubească precum iubeşti tu. Când se întâlnesc ochii prima dată, şi inima răspunde. Ambele inimi.

       Iubiţi cu toată inima dar luaţi şi capul cu voi în relaţii. 




                                            
    

marți, 20 mai 2014

Fragilitate




                                                         



       E mai uşor să dai sfaturi unui om care trece prin exact aceiaşi dramă ca tine decât să le aplici tu...şi ele se întorc înapoi şi îţi strigă în faţă: ,,de ce nu faci ce ştii că e corect?''. Dar atunci te uiţi la cost şi brusc îţi pierzi obiectivitatea pentru că povestea TA ţi-a frânt inima prima dată, nu a celuilalt.
  Un prieten mi-a spus ceva ce nu aş vrea să uit nici la bătrâneţe: ,,Un psiholog creştin de mare succes este acela care a mâncat deja o porție de cuie, în timp ce alții au citit în cărți ca să afle de durerea înțepăturilor." 

     Înainte să termin facultatea de Psihologie, mă gândeam că manualele şi studiile îmi vor fi deajuns ca să îi pot ajuta pe semenii mei, şi e adevărat că nu trebuie să ai toate bolile din lume ca să înţelegi un bolnav, dar dacă nu mănânc şi eu un pumn de ,,cuie" (probleme existenţiale, încercări etc.) risc să ajung un profesionist de laborator, fără semne pe inimă că am trăit.
   Prin urmare, trăiesc. O dramă. Mai multe. Şi nu spun asta ca să mă plâng sau să fac pe eroina ci ca să înţelegeţi că umărul meu pe care îl ofer celor ce plâng, a fost udat de lacrimile mele.

    Suntem buni la dat sfaturi. Românii se nasc sfătoşi. Dar până nu treci efectiv prin problemă, doar comentezi sec o realitate iar celălalt o trăieşte. 
   ,,Ştim foarte bine să evadăm, dar nu ştim prea bine să suferim...Astfel, sunt de părere că, credinţa nu e neapărat puterea de a face lucrurile să fie aşa cum le dorim, ci mai degrabă ea e curajul de a înfrunta lucrurile aşa cum sunt" (Ronald Dunn).
     Evadăm prin multe căi: muncă, ieşiri în oraş, muzică, chiar programe de închinare, prieteni. Poate că şi tendinţa de a da sfaturi în stânga şi-n dreapta e un mod de evadare. Nu vorbeşti despre problemele tale şi nu cauţi soluţii la ele, ci te ocupi de alţii.     
   Un suflet dezgolit înseamnă fragilitate. Ca petalele de flori ce sunt atât de transparente încât se vede lumina. 
   Prieteni, nu aduceţi întuneric peste sufletul care se dezbracă în faţa voastră! 

  E onorant să ţi se ceară părerea când se poate face un schimb reciproc de cicatrici...

duminică, 18 mai 2014

Cineva a scris despre tine


                                       

    Deschizi fereastra într-o zi ploioasă, Cineva plânge pentru tine. Când plouă e singura ocazie în care putem vedea lacrimile lui Dumnezeu.
    Alergi pe un câmp printre spice de grâu şi maci, şi te gândeşti oare că Cineva le-a pus acolo ca să te hrănească pe tine?!
    Primeşti un buchet de flori sau îţi culegi o floare din grădină, ştii că Cineva e atât de îndrăgostit de tine încât nu oboseşte să le creeze în fiecare an şi să ţi le dăruiască? Dumnezeu e gentleman-ul suprem.
     Ţi se întâmplă lucruri frumoase şi le numeşti ,,coincidenţe", de fapt Cineva a rămas anonim când a livrat răspunsuri către tine. Dumnezeu se ascunde ca să îl cauţi din toată inima.
     Ai braţe calde care te cuprind şi un loc pe care îl numeşti ,,acasă", Cineva a avut un plan pentru tine. Înainte de a crea lumea, Dumnezeu a ales cine să te iubească.
    Poţi să te muţi de pe acest pământ într-o casă perfectă şi veşnică fiindcă Cineva ţi-a luat locul pe cruce şi a plătit datoria către Dumnezeu, ţi-a dat din dragoste biletul de intrare în cer.

  Când te trezeşti dimineaţa, ia o Carte şi deschide-o. Cineva a scris în ea şi despre tine!
     

joi, 15 mai 2014

Dragoste fabricată

  
   

          Coborând în vis într-o zi

          Am ajuns într-o grădină cu alei pustii;

          Doar vântul şoptea cântece prin ramuri,

          Nebun ca şi un cal fără de hamuri.



         Dar lâng-un pâlc de arbori arţăgoşi

         Un mustăcios motan ,,torcea” gogoşi

         Umplând vase imense de-alabastru

         Şi îngânând un cântec despre-un astru.



        Stătui în faţa lui prosteşte

        Şi-l întrebai ce astru proslăveşte,

        Dar el îşi linse mustaţa, râzând

        Şi spuse ,,eu cânt şi fabric dragoste oricând.”



       Eu fac gogoşi şi dau oricui îmi cere

       Dar numai eu ştiu că-s amare ca o fiere,

       Căci se numesc iubiri fără valoare

       Şi sunt umplute cu momente trecătoare.



       Pe dinafară dragostea mea e-o splendoare,

       E plină de promisiuni şi de culoare

       Dar gustă doar un pic din ea,

       Şi-ai să regreţi toată viaţa ta.



       L-am refuzat tăios şi am plecat

       Căci gogoşile lui însemnau păcat,

       Şi-am vrut să aflu dacă în grădină

       Există dragoste curată şi lumină.



      Şi am aflat-o la o cruce veche

      Unde plângea un Miel fără pereche,

      Lumea ce cumpăra gogoşile unui motan

      Sfârşind în labele lui satan.



     Mielul perfect murind pentru o lume imperfectă,
 
     Distrusă de-un motan viclean.

     Ce dragoste cerească pentr-un pământean!

     Şi ce miracol că există dragoste nefabricată.

luni, 12 mai 2014

Bărbatul mai periculos ca un virus



                                     
                 


    De la început, menţionez că nu sunt o feministă care vrea să atace cu sabia scrisului bărbaţii. Îi iubim. Avem nevoie de ei. Sunt jumătăţile noastre. O lume fără ei ar fi doar roz şi ni s-ar face rău de la atâta culoare de fete. Albastrul lor, egal cu gândirea raţională, ne echilibrează.

  Dar sunt o fată care a trecut prin câteva experienţe de viaţă şi s-a maturizat suficient cât să poată deosebi bărbaţii adevăraţi de cei care doar se pretind a fi.

Bărbatul cel mai periculos pentru o fată e urmaşul lui Casanova, legendarul cuceritor şi frângător de inimi, şi e evident că oricine mă citeşte l-a întâlnit cel puţin o dată sau a auzit despre un asemenea bărbat-armăsar-viril.

    Bărbatul acesta nu are în toate cazurile carneţelul negru după care s-au făcut filme, în care să-şi scrie cuceririle dar are un telefon cu o agendă în care a trecut zeci de ,,amore”.
Foloseşte vorbe şi declaraţii frumoase şi dacă e nevoie bani şi cadouri ca să ajungă în cearceafurile fetelor.
   Călătoreşte din braţe în braţe de femeie în căutarea celei care să-i umple un gol. Acel gol are forma lui Dumnezeu şi a femeii create pentru el, dar cuceritorul e prea mândru ca să-L invite pe Dumnezeu în viaţa lui şi prea nesimţitor ca să îi pese că există o singură femeie care îl va iubi mai mult decât toate desfrânatele la un loc. O relaţie nu avansează la iubire dacă e întinată de păcatul trupesc. Cei doi iau lacom plăcerile oferite de trupul celuilalt dar nu îşi cunosc inimile. Nu au timp între două partide de sex. Creierul cuceritorului secretă anumite substanţe chimice în timpul actului sexual, care îl fac dependent de trupurile femeilor ca de un drog.


   Face din ritualul de cucerire o artă şi dă lecţii neiniţiaţilor. Dar nu vorbeşte despre problema lui numărul 1: nu poate fi al nici unei femei. E al tuturora, ca o toaletă publică şi, totuşi întreg şi complet nu e al nimănui. 
   Un bărbat adevărat nu cucereşte decât o singură femeie în viaţa lui pe care nu o duce în dormitor decât în noaptea nunţii. Un bărbat aşteaptă şi îşi ţine trupul în control.
Un băieţel în trup de bărbat nu îşi poate amâna împlinirea nevoii sexuale până la căsătorie. El vrea prăjitura ca un bebeluş şi o vrea ACUM. În numele ,,iubirii".
 ,,Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri"(Proverbe 25:28).

   Bărbatul cel mai periculos nu e playboy-ul despre care am scris până acum. Cel puţin, nu ar trebui să fie un pericol pentru fetele creştine. Pentru fetele mature şi cuminţi. Pentru cele care ştiu ce fel de tată vor pentru copiii lor. Ele îl citesc şi se ţin departe de el. Nici un om, bărbat sau femeie, nu vrea ca partener de viaţă un ,,cotor” de măr. Fiindcă în acest stadiu ajunge cuceritorul. Mărul lui ( frumuseţea, sănătatea, sentimentele etc.) e mâncat de femeile playgirl.
  Se întâmplă ca unui Casanova ieşit din ,,branşă” să îi vină cheful de un angajament pe viaţă şi să aibă pretenţia ridicolă ca viitoarea lui soaţă să fie virgină. Cererea lui în căsătorie ar putea suna aşa: ,,Mărule frumos şi întreg, vrei să te căsătoreşti cu un cotor? Promit că la nuntă nu vor face coadă în spatele nostru toate femeile care m-au văzut gol. O să scap de ele până atunci. Unele mă mai caută.” 
Dar el nu e de luat acasă pe termen lung pentru a deveni din taur comunal bărbatul unei singure ,,vaci". Întotdeauna i se va face poftă să mânânce şi din iarba vecinului, apoi se va întoarce la soţia care îl iubeşte şi iartă, ca apoi să o ia din nou de la capăt cu plimbările.
        Cine poate schimba un Casanova? Doar Cel care schimbă şi un hoţ, un mincinos, un egoist, un lacom, un leneş sau un criminal. Dintr-un cuceritor de profesie, Dumnezeu îl transformă prin naşterea din nou în prinţ de dorit pentru o căsătorie fericită. Echipat cu o inimă nouă. Cu gânduri şi dorinţe curate. Începe să iubească altruist, în loc să folosească oamenii.
       
          Dar bărbatul mai periculos ca un virus e cel care deşi a fost transformat, continuă să rănească fetele. Datorită faptului că cele mai multe probleme le-a avut în domeniul relaţiilor cu sexul opus, dacă nu se lasă învăţat de Dumnezeu şi de alţi bărbaţi care sunt modele de urmat, cum să se poarte cu fetele şi cum se câştigă mintea şi inima unei fete, ar fi bine să nu se căsătorească pentru că are ,,gheare şi colţi" sub aparenţa evlaviei lui. Cade la teste pentru că nu creşte în domeniul în care e cel mai slab şi vulnerabil. 
   Voi folosi o ilustraţie. Dacă un om are probleme cu un picior şi în loc să îl trateze îl neglijează sperând că durerea va trece de la sine, şi are grijă de alte părţi din trup în schimb, nu va obţine altceva decât boală. Posibil să se îngraşe până va avea un stomac cât o minge şi să aibă toate organele sănătoase, la ce îi foloseşte dacă nu mai poate umbla?!
  
    E periculos un bărbat creştin care face performanţă în cunoaşterea doctrinelor biblice, dar cade la practică în relaţia cu o fată.
 E periculos când nu poate plânge în faţa viitoarei lui soţii şi să îi ceară iertare că a dăruit altor femei ce era de drept numai al ei. 
E periculos când crede că i se cuvine totul doar pentru că e o făptură nouă în Cristos. Mireasa lui Cristos nu Îi spune Mirelui : ,,Eu te merit! Merit totul. De fapt, nu eu am nevoie de Tine, ci Tu de mine." O atitudine de genul acesta întâlnită la un fost Casanova e mai toxică ca gazele de şist. Îţi frânge inima.
      E mai periculos ca un virus pentru că ai încredere în el la început şi aşteptări să se poarte ca un prinţ, nu ca fostul Casanova. După ce îţi administrezi nişte discuţii cu un astfel de bărbat, realizezi că e un ,,medicament" amar. A nu se lua decât prin prescripţie de la Dumnezeu şi după ce periculosul a trecut prin cabinetul Medicului Suprem ca să-i fie scoşi toţi ţepii din inimă. 

       

          

joi, 8 mai 2014

Nu există buton de ,,delete" pentru oameni


                                                   

     
  Tu, cel sau cea, care ai călătorit cu mine o bucată de drum, să ştii că nu există în mintea omului un buton de delete cu care să şteargă amintirile. Nu mă poţi şterge şi nici eu nu te voi şterge precum speli o tablă cu un burete.
    
     Tu nu înţelegi că niciodată nu poţi să îi spui unui om ,,Adio'' cu adevărat?Suntem oameni, nu insuliţe de pământ neînsufleţite şi în trecerea timpului fiecare persoană cu care interacţionezi lasă măcar o urmă în casa sufletului tău şi, oricât ai aspira-o, ai aerisi şi ai lustrui după ce te desparţi de cineva, mereu te vei împiedica de amintirea lui. Poate să fie o fotografie, o conversaţie, un zâmbet....amprente ce nu se şterg. 
  
   Dacă privesc în urmă, prefer să am din nou parte de toate experienţele, cu suferinţa ca bonus, doar ca să mă aleg la final cu amintiri, din care am avut doar de învăţat.
    Well, există o categorie de oameni care nu se pot desprinde de nimic şi trăiesc efectiv în amintiri dar asta nu diminuează importanţa faptului că nu ar trebui să spunem nimănui: ,,Adio''. Să ştii că acum nu mai regret, deşi cu ceva timp în urmă am facut-o, că am întâlnit anumite persoane. Nu mai regret nimic, de azi înainte le voi da vacanţă regretelor, bineînţeles în afară de sentimentul de regret pentru un păcat.

   Noi doi, prietenul meu cel mai bun, am împărţit nişte gânduri, principii, valori şi trăiri curate. Alţii au împărţit sentimente şi experienţe păcătoase şi superficiale...
        Întotdeauna va tresări ceva in mine când îmi voi aminti de tine. 
  Întotdeauna mă va mişca şi amintirea unui ,,el" din anii studenţiei, până acolo încât să spun o rugăciune pentru el şi, mă va sensibiliza gândul la oamenii care au avut ceva de spus în viaţa mea. Nu vreau să neg că au locuit nişte oameni dragi în sufletul meu pentru că fac parte din ceva ce nu pot schimba: trecutul. 

   Tu de ce ai incerca să faci asta în ce mă priveşte? Crezi că ne putem juca o vreme de-a prietenii ca apoi să ne trezim că facem o ,,greseală'' şi să îmi spui ,,Adio'' de parcă cuvintele schimbate între noi nu au contat nici zece minute?! 

 Nu-i aşa că e greu să recunoşti când te mai gândeşti la cineva sau ceva la care nu ar trebui să te gândeşti?
   E greu sa spui deschis cât  a contat o persoană pentru tine. Aş vrea ca tu să înţelegi, că noi, prieteni sau în orice alt rol am fi, nu trebuie să ştergem nimic cu buretele
 ( dacă e nevoie de o curăţire, se ocupă Dumnezeu). Aş vrea ca nici unul din noi să nu (mai) spună ,,Adio''.
    Creştinii ar trebui să nu îşi spună pentru că vom împărţi veşnicia.
  
   Sunt nerăbdătoare să mă plimb cu tine printr-o livadă cu cireşi în cer şi să ne privim pentru prima oară aşa cum se priveau şi cei doi de la începutul creaţiei.
    Direct în inima celuilalt, prin transparenţa fiinţei, fără să mai folosim atât de multe cuvinte pentru a exprima ceva....
   Ceva cum ar fi ,,Aş vrea să nu fi trebuit să îti spun odată, pe pământ: ,,Adio.''


                                               

marți, 6 mai 2014

De ce tace Dumnezeu





                            Vorbeşte toată durerea lumii în litere
                            Scrise cu lacrimi şi sânge
                            Pe inimile celor ce i-au învăţat alfabetul
                            Iar Dumnezeu...tace.

                            Vorbesc toate florile ucise
                            De spinii ce stăpânesc grădina lumii,
                            Printr-un parfum fără aromă
                            Iar Dumnezeu...tace.

                            Vorbesc toate întrebările nerostite
                            De pe buzele închise cu zăbrele,
                            Prin anotimpul singurătăţii
                            Iar Dumnezeu...tace.

                            Vorbesc prea multe glasuri în corul umanităţii
                            Cerând dreptul de a trăi o viaţă
                            Fără graniţe morale,de timp,şi eternitate
                            Iar Dumnezeu...tace.

                            Vorbeşte numai celor ce-şi mai poartă aripile
                            Pe care El le-a picurat în noi,
                            Vorbeşte sufletelor care nu au îmbrăcat cuvintele pe dos
                            Pentru că n-au uitat cine a scris Cartea universului.

                            Dacă Dumnezeu ar vorbi aşa cum vrem noi
                            Nu L-am descoperi în tăcere...
                            Poate toate dorinţele noastre s-ar îndeplini
                            Dar ne-am uita în oglindă cum ne stingem!
                          
                               


                           

luni, 5 mai 2014

Ziua bărbatului adevărat




                                                     





    Am fost înţelegătoare şi aţi primit ce aţi vrut: o zi numai a voastră, un 5 Mai. O zi în care să vă treziţi de dimineaţă şi privindu-vă în oglindă să ,,rageţi'' multumiţi: ,,Thank God, I'm a man!'', în timp ce prietenii fac coadă la uşa voastră să ieşiţi ca între bărbaţi. De îndată ce închizi uşa casei după tine ai două opţiuni. Te duci prin toate locurile ,,dure'' şi faci toate acele chestii care crezi tu că îţi pun în evidenţă trăsăturile masculine, ori îti alegi activităţi care spun despre tine că eşti un viteaz, un bărbat adevărat.

          Oare la ce ne gândim noi, femeile, când epuizăm sintagma asta?! Aş vrea să mă crezi că o femeie îşi poate da seama în primele minute după ce te-a cunoscut din ce fel de aluat eşti plămădit. Chiar dacă s-ar lăsa păcălită câteva momente de zâmbetul tău şarmant ori de privirea profundă cu care o cercetezi; în adâncul inimii o femeie ştie, deşi nu ar putea pune în cuvinte, dacă e în siguranţă cu tine. 
       Fiind pusă în postura de a sta între doi bărbaţi, ea va intui de bratul cui să se sprijine mai mult; dacă te analizează pe furiş, ea nu îţi va observa doar culoarea ochilor ci şi limbajul lor.
 Privirea ta nu va trece de gulerul de la bluza ei ci îi va căuta privirea sau îti vei pleca capul şi gestul acesta îi va spune că eşti interesat de persoana ei, şi nu de formele sau dimensiunile trupului ei.

    Tu vrei să fi un bărbat adevărat; în traducere: un neînfricat ocrotitor, un prieten, un iubit pentru care ea merită să aştepte până la durere; dar pentru a dovedi că eşti aşa, vei evita să cazi în capcanele întinse de mass-media, de creştinismul secular şi de ,,băieţeii'' cu convingeri dure. Mesajele transmise de toate aceste surse creierului tău de bărbat plantează în tine anumite convingeri despre lume şi sexul opus, pe care le descarci apoi în stilul tău de viaţă.
Ţi s-a spus poate că noi suntem complicate şi nu trebuie să munceşti ca să înţelegi 
o femeie. Oricum te vei izbi de diferenţele dintre structura ta interioară şi a noastră. 
       Deci, doar un băieţel în corp de bărbat se opreşte la diferenţele care îl jenează sau îl enervează, în timp ce un bărbat va considera o aventură nesfârşită cunoaşterea şi acceptarea tuturor laturilor unei femei. 

    Un bărbat adevărat ştie că din spatele unor gratii de tristeţe, timiditate sau ruşine, inima unei femei curate şi credincioase doar unui El, îşi cântă cântecul. 
El îi va auzi versurile dacă exersează ,,piesa'' cu toate femeile din viaţa lui ( mama, soră, verişoare etc.) în aşteptarea femeii potrivite.

În ziua în care o vei vedea prima oară nu te vei trezi că cineva aruncă peste tine o mantie invizibilă ţesută din calităţi şi talente; ci tu ar trebui să o ai deja dacă ai repetat cântecul prieteniei, politeţii, bunelor maniere, cavalerismului, tandreţei, înţelegerii, iubirii Agape cu mama sau cu sora ta. Noi ne gândim că dacă te răsteşti la sora ta sau îi trânteşti uşa în nas, vei face la fel şi cu soţia ta, poate nu la inceput însă cu siguranţă după ce desfaci ,,borcanul cu miere.''

       O dorinţă care nu se stinge în sufletul unei femei este visul în care el nu apare ca un ,,vânzător'' de ,,te iubesc'' în stânga şi în dreapta ci ca un prinţ care trăieşte după eticheta împărăţiei Cerului; prin urmare el nu se poate amesteca printre bărbaţii obişnuiţi ce spun oricărei amice ,,Îmi eşti dragă'' şi, nu au nici o problemă să îşi atingă, îmbrăţişeze sau sărute ,,bunele prietene''. 
Un bărbat adevărat nu va gândi că poate fi doar prieten cu o fată, chiar dacă el poate discuta cu oricine pe diverse teme, însă îşi păstrează ascunse sentimentele, visele, dorurile, amintirile, luptele şi cuvintele dulci doar pentru o ,,Ea''.

Cineva spunea că în dragoste nu există decât două stări: ori taci, ori vorbeşti. 
Stare intermediară nu există. Realizezi cât de grijuliu trebuie sa fii cu tăcerile şi conversaţiile tale ca să nu se ajunga la percepţii false ale realităţii dintre tine şi orice femeie cu care ţi se intersectează paşii? Unele dintre noi sunt mai visătoare şi s-ar putea să îţi citească printre rânduri exact opusul a ceea ce simţi doar pentru că nu ai ştiut să pui limite foarte clare.

     Care sunt locurile frecventate de un bărbat puternic? Dacă îţi vine în minte mai întâi sala de sport sau terenul de fotbal, şi nu locul unde îţi pleci genunchii pentru întâlnirea dintre tine şi Dumnezeu; dă-mi voie să îţi spun cu strângere de inimă că o femeie îşi doreşte un bărbat care să îşi dea viaţa pentru ea, nu neapărat la propriu ci să o pună pe ea înaintea lui în toate domeniile; însă un astfel de bărbat e un om al rugăciunii, nu un fluturaş care zboară mereu de la mall la fotbal sau la ştrand cu prietenii.
 Sigur că linia ta de discuţii cu Dumnezeu trebuie să fie deschisa oricând, cu siguranţă sportul e sănătos în doze echilibrate şi, nu ne imaginăm că viteazul lui Dumnezeu e un bărbat cu înfăţişare de om al peşterii cu o viaţă ciudată şi singuratică; dar ceea ce cauţi şi doreşti mai întâi în fiecare nouă zi, te reprezintă. Fie eşti un prinţ, fie un cerşetor dupa plăceri de o clipă.

   Nu poţi să îţi împaci conştiinţa şi prietenii libertini, în acelaşi timp. Chiar în biserică e un mare risc să îţi faci un cerc de prieteni fără să apelezi la sfatul lui Dumnezeu care cunoaşte intenţiile şi inimile, pentru că de cele mai multe ori ei te vor duce la activităţi de petrecere a timpului liber care nu au nimic în comun cu principiile tale declarative.     

     Dacă eşti un bărbat adevărat, nu te vei putea folosi de scuza că toate lucrurile ne sunt permise dar nimic nu trebuie să ne domine sau de pretextul jalnic că trebuie să faci aceleaşi lucruri ca şi necredincioşii pentru a-i câştiga.
 Poţi câştiga pe cineva care se uită la ,,Twilight''sau filme de acţiune şi ascultă rock, dacă şi tu faci acelaşi lucru? 
    Ce îi oferi tu diferit, o altă versiune ,,creştină'' de poveste cu vampiri?! Oare nu e cea mai ironică şi crudă minciună a diavolului aceea că dacă punem cuvântul ,,creştin'' înaintea unui alt cuvânt aparent cuminte, suntem în regulă şi încă şi un exemplu demn de urmat pe deasupra. Un bărbat puternic în credinţa sa, se va uita la filmele la care şi Dumnezeu s-ar uita împreună cu el, şi va aplica aceiaşi regulă muziciii, hainelor sau prietenilor. Cei care aleg calea mai largă, ajung doar o versiune a ceea ce ar fi putut deveni; sufocaţi de plânsul lor fără glas.

   Câteva dintre gândurile unei femei despre viziunea cu privire la tine ,,El-lule'' ţ
i-au fost dedicate ca să meditezi de ziua ta, ziua bărbatului adevărat...zi care ar putea fi aceea în care te trezeşti păşind în visurile pe care le are Dumnezeu pentru tine, alături de promisiunea Lui că odată inima unei femei alese îţi va mulţumi.

duminică, 4 mai 2014

În tabăra ,,lenilor"



                                              



      Câte suflete vor înţelege oare subiectul acesta?! Majoritatea tinerilor ( mai ales fetele) stau în lumea religioasă şi admiră şi beau cu nesaţ, fără să îşi folosească materia cenuşie în tot acest proces, cuvintele unui Len (bărbat despre care mi-a făcut plăcere să mai scriu şi cu altă ocazie), bărbat tânăr, de regulă, care are o relaţie foarte strânsă cu microfonul.
        

        Îmi lipsesc oamenii fără măşti, care sunt ei înşişi şi cu mine şi seara când rămân singuri în camera lor. Toata viaţa de creştină m-am simţit diferită, şi asta pentru că am fost. M-am exprimat liber. Când era de plâns, am plâns, când trebuia să mă bucur, 
m-am bucurat. Nu pot avea o faţă pentru biserică şi alta pentru acasă. 
Dacă sunt supărată, nu îmi machiez starea înainte să ies pe uşă ca să merg la biserică ci aştept ca Dumnezeu să mă ridice în timpul programului de închinare.
 Nici un club religios nu a încercat să mă integreze şi pe mine sau să mă schimbe în adolescenţa mea nebunatică, şi oricum nu le-ar fi ieşit; dar a făcut-o Dumnezeu cu succes.

         Îmi lipseşte un grup de creştini în care să fiu Eu însămi, şi atât. Fără a fi judecată, ci ajutată să mă ridic când patinez cu o greşeală. Aş vrea să îmi dea cineva o hartă spre locul, biserica unde oamenii chiar trăiesc ce declară. Unii ar zice ca există deja harta şi ea indică doar spre cer, dar Isus a spus că Împărăţia lui Dumnezeu a venit deja şi e printre noi. Teoretic ar trebui să fie între noi...

        Toate organizaţiile şi bisericile de cult sau independente au prea multe reguli nescrise în ele. Dacă nu eşti ca noi, nu faci ca noi, te trimitem frumos şi direct sau subtil de la noi. Sună ca un cântecel, nu? Dar e un adevăr crud. Ştiu că Isus are în fiecare din aceste cluburi religioase câte o mică biserică , poate o mână de oameni mici şi ignoraţi; dar fiind atât de puşi în umbră e mai greu să îi cunoşti şi să te alături lor. Au ajuns ca nişte umbre, şi pe de o parte sunt responsabili de asta. Pe de altă parte, aceste suflete care aparţin lui Isus, oare mai au loc, la propriu, de Lenii care se înmulţesc ca plantele din grădina mea?!

      Leni care sunt aşa ,,de gaşcă'' că pot merge cu grupul de tineri din adunarea religioasă la mare sau la piscină şi să facă paradă de boxeri şi pectorali lucraţi la sală în faţa fetelor, să se bălăcească cu ele şi să le atingă ,,prieteneşte'', pot viziona filme de diferite genuri cu băieţii, apoi ies la o pizza la terasă şi glumesc în stilul propriu, oh, aşa de iubiţi sunt aceşti oameni pentru că sunt ca plastelina când e vorba de conformism.... Şi după toate aceste activităţi ,,recreative'' , Lenii se duc la microfon şi ţin câte un discurs ( ei îl numesc predică) şi aproape te fac să crezi în ei şi în sinceritatea lor. 

        Am auzit un discurs al unui Len şi nu ştiam dacă să râd prima dată sau să plâng. Până la urmă a iesit o cascadă de râs, spontan. Nu îi dispreţuiesc, dar ei chiar nu văd cât sunt de comici? Ca nişte păpuşi moarte , adică de cârpă, ce stau în recuzita unui teatru şi altcineva trage sforile pentru ele din când în când ( anturajul); totuşi păpuşile acestea religioase vorbesc despre cum e să te mişti prin coordonare motorie proprie prin centrul oraşului. Precum un copil de 7 ani care ar vorbi despre cum e să fi tată...Aşa ironici sunt Lenii...
       De ce vorbesc despre ,,avioane'' cu care nu au zburat? Despre dragoste sau blândeţe, de exemplu. Le au faţă de microfon, probabil. Când îşi termină predica şi îi provoci cu ceva, îi contrazici sau le dai un sfat, îşi scot masca de microfon. Aş putea sa dau exemple concrete, căci nu m-am specializat în ficţiune dar mă opresc aici.

     Discursul lui Len e aşa de frumos argumentat şi corect din punct de vedere teologic, încât uneori l-ai asculta la nesfârşit. Nu ştiu care e sursa predicilor lui, dar 

se observă mai uşor ce îl ţine sus, tot mai sus...pe podiumuri. Fanii. 
       Ia-i microfonul, prietenii, clubul religios, banii, maşinile, admiratoarele, orice e important pentru Len şi să vedem dacă atunci mai crede în renunţare de sine pentru 
a călca pe urmele lui Isus,  dacă mai crede în dragostea lui Dumnezeu, în viaţa din belşug şi în aventura trăirii prin credinţă. 
Cât timp le are pe toate astea, e tulburare psihologică din DSM să povestească cuiva despre cum e să trăieşti de pe o zi pe alta, dacă Len e bogat; despre cum trebuie să-ţi iubeşti soţia, dacă Len nu e însurat; despre aventura trăirii prin credinţă...şi multe alte chestiuţe teoretice. El nu le trăieşte!!!
    Dacă Dumnezeu îi ia unui Len tot ce are mai scump şi iubit, oare poate să mai cânte ,,Domnu-i bun orişicând"?

     Ideea e că oamenii ăştia parcă fac lumea mai îngustă şi mai confuză, nu ştii unde să te ,,parchezi'' şi tu fără să te împiedici de faima lor şi de cablurile de la microfoanele lor. Nu mă surprinde că mulţi dintre Leni nu au o familie sau se căsătoresc după 30 de ani pentru că nici o fată nu poate concura cu un ,,microfon'' (a se citi: faimă, pretenţii, fiţe, ipocrizie...). Ori dacă sunt totuşi capi de familie, nu trebuie să te uiţi la ei ci la soţiile lor, a căror feţe obosite sunt cărţile de vizită ale soţilor de tip Len. 
      Ei sunt lideri, domină şi aşteaptă să fie serviţi iar gestul de a-şi ajuta soţiile să spele vasele ( din care şi ei au mâncat) , li se pare că e sub nivelul unui bărbat. Lenilor, există bărbaţi necreştini care vă pot da lecţii şi cărora li se pare un gest romantic sau un dar făcut soţiei să o ajute prin casă sau cu copiii. 
          Lenii, iubitori de palăvrăgeală la microfon, nu aplică regula nr.1 a lui Isus : ,, Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte" ( Luca 22:26).

In categoria miracolelor intră şi Lenii transformaţi în prinţi, dar tare mi-aş dori să văd unul autentic. Până atunci mă mulţumesc să fac ,,studiu de caz'' pe ei.

vineri, 2 mai 2014

Cuvinte de la frigider


                   
                                            
                                        


           Toţi avem o inimă. Dar nu toţi o folosim când trebuie şi cum trebuie. 
Sunt momente când treci prin atâtea probleme, vin în gaşcă ca să nu se plictisească o problemă de una singură, şi ţi-ai dori să ai lângă tine pe cineva care să te îmbrăţişeze, să plângă cu tine şi...să tacă. Fiindcă există încercări la care doar Dumnezeu are dreptul să dea un răspuns sau o soluţie. Cei care deschid gura şi aduc degrabă nişte sfaturi ,,obiective" pe tavă, le aşează acolo ca pe o cană de ceai şi aşteaptă să le urmezi, nu se pun în locul tău nici măcar cinci minuţele. 

      Dumnezeu a creat lumea în 6 zile deşi teoretic o putea face în câteva secunde, dar cred că a vrut să ne spună că pentru deciziile mari trebuie să planificăm şi să ne luăm timp. Atât cel care trece prin probleme, cât şi cel care îi este prieten sau rudă, ar trebui să îşi ia timp de gândire şi rugăciune, nu de pălăvrăgeală. 
,, Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
 Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?" (Iov 36:18, 19).  Cuvinte precum ,,cred că exagerezi sau faci prea mare caz" ,,de ce te plângi? putea fi mai rău", ,, astea nu sunt probleme în comparaţie cu...." sunt cuvinte reci. 

     Cuvinte de frigider. Dacă frigiderul ar avea un robot programat să îţi spună anumite fraze când deschizi uşa să îţi iei ceva, ar suna la fel. Impersonal. Tehnic. Nu am auzi sentimente în acea voce. Nu trebuie să trecem printr-o situaţie identică cu cineva ca să punem dragoste şi durere în cuvinte. E suficient să ne amintim cum ne-am simţit noi în acele momente când se prăbuşea lumea noastră mică precum un castel pe plajă. 
    
    Nu îmi cere să mă pun în locul lui X şi Z care la rândul lor au probleme pentru că nu trăiesc zece vieţi ci doar una. Dumnezeu poartă poverile lumii, nu noi. Asta nu înseamnă că sunt egoistă şi nu vreau să ajut sau să-mi număr binecuvântările în raport cu alţii, dar în momente când eşti atât de încercat precum o coardă pe care o întinzi la maxim, nu poţi trăi nici cu povara ta, darămite să o mai iei şi pe a vecinului în spate. Munţii problemelor se urcă în singurătate. De mână cu Dumnezeu, Nevăzut dar prezent în acele clipe. 

       Oamenii care au un frigider în inimă unde păstrează la rece toate replicile pentru prietenii lor care au probleme, te fac să vrei să fugi cât mai departe pentru a găsi acel sentiment de căldură de 40 de grade pe care îl ai în prezenţa iubirii necondiţionate. Oamenilor care scot cuvinte de la frigider, le transmite personajul Iov următorul mesaj: 
     ,,Cât de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
 Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?" (Iov 26:2-4)

              Am trecut printr-o perioadă lungă şi grea în care am aflat cine sunt oamenii care îşi deschid inima şi dau cuvinte încălzite la Soarele Neprihănirii şi dragostei şi cine sunt cei care servesc cuvinte de frigider.