vineri, 20 noiembrie 2015

Sinele îl laşi acasă


                                        



 
Un om frumos care practică voluntariatul a fost întrebat ce înseamnă să fii voluntar şi a rostit un adevăr care explică multe probleme contemporane.
             Sinele îl laşi acasă şi nu mai pui plăcerea ta pe primul plan.
          
    Postarea nu va fi despre voluntariat, ci despre ce purtăm în inimi, noi, oamenii moderni și grăbiți care abia ne rupem câteva minute pentru cei dragi, voluntariatul fiind ultimul pe listă. 
     Psihologii caută tot felul de explicații bazate pe studii și cercetări, unele de 
răsu-plânsu, despre eșecurile noastre. În viața personală, în prietenie sau dragoste. Nu am găsit niciun articol științific care să te învețe să renunți la sinele tău pentru o viață mai împlinită. Fenomenul numit umanism a invadat toate canalele media și plăcerea e zeul la care omul se închină. Cu un mare preț. Gaura din suflet. 
     Care gaură dă de lucru psihiatrilor și psihologilor și îi fac să debiteze non-sensuri despre acceptarea de sine; însă cine și când se va opri și va trage și pe alții de mânecă spunându-le: ,,Ajunge cu masajul eului. Nu e vorba despre mine în lume. 
Nu a fost niciodată lumea despre noi, pământul nu se învârte în jurul mișcărilor omului, ci la porunca Creatorului?!"

         Ne dorim succes în toate. De la sănătate până la dragoste. Dar ne-am îndepărtat de țelul lui Dumnezeu pentru om, prin care ajunge sigur și fără ocol la fericire. Lepădarea de sine. Ascultă-te, omule drag, când vorbești cu cineva. Câte din cuvintele rostite fac referire la tine și marile tale probleme? Uneori interlocutorul nu poate strecura nici măcar un sunet între paragrafele tale, nu-i așa? 
         De ce eșuează căsnicii? Amândoi iubesc ceva. Își iubesc pielea, vorba cuiva. Sau unul din parteneri se iubește pe sine și în ,,relația" asta narcisistă mai are loc doar oglinda și telefonul mobil pentru selfie. 

      Paradoxul e că nu te îndepărtezi de tine și de sinele tău ideal când pui pe primul loc nevoia sau fericirea altcuiva, ci îți cunoști mai bine sufletul și te umpli, nu te golești prin frângerea eului. Exemple concrete care să îți arate ce și cum să faci. 
Dacă ești soț și ajungi acasă după o zi lungă la muncă, în timp ce ea îți pune masa, nu începe să îți descarci imediat poveștile și frustrările de peste zi ( știu că de regulă femeile au obiceiul ăsta, dar am văzut și bărbați). 
Ascultă-ți soția și pune-i întrebări despre starea ei emoțională. Majoritatea bărbaților întreabă de sănătate fiindcă au în ADN predispoziția să rezolve o problemă, dacă partenera e bolnavă, el o duce la medic; dar limbajul femeii e despre emoții și ce se întâmplă toată ziua în mintea ei, prin urmare învață să vorbești limba soției tale.

       Dacă ești soție, renunțarea la sine, va implica de multe ori să amâni să îți cumperi ceva care îți place pentru binele familiei.  Ai în dulap mai multe rochii de iarnă și soțul tău are dantura stricată, e limpede ca iubirea te scoate din casă pentru a-i face programare la dentist, nu pentru a da buzna în magazine în căutarea unei rochii noi.
     În calitate de prieten sau prietenă , îl pui pe primul loc pe celălalt când îl asculți cu toată inima, nu cu o ureche la el și cu mintea hoinărind la ale tale și așteptând să termine ce are de zis ca să începi tu.  
     În rolul tău de cetățean, renunță la compromisuri, plătește taxe și nu mai oferi mită. Lucrează cu facturi și cu transparență în acte. Doare și pare nedrept pe moment să te lepezi de scuzele și justificările tale atent construite dar pe termen lung, vei avea numai de câștigat.

      Soluția garantată pentru succes. Din păcate, nu i se face reclamă și nu se vinde. Când te-ai ridicat din pat, sinele îl lași acolo. Pleci de acasă, sinele îl lași la ușă. Avem de ales între iubire și iubirea de sine. Prima ne dă bucuria de a trăi iar a doua e hoața care ne-o fură.
      Când te-ai simțit ultima dată ușor și liber? Cred că atunci când ai dăruit, când ai făcut o faptă bună și în acele momente nu te-ai mai gândit deloc la tine. 
       Pe Dumnezeu, la fel ca pe semenul nostru, Îl întâlnim în locul unde am pus jos eul și am luat în schimb dăruirea. 
     "El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. "


                                   
       

miercuri, 4 noiembrie 2015

Viaţă frumoasă? O are cineva?



Viaţa mea categoric ar fi frumoasă dacă: m-aş fi născut în alt oraş, aş fi avut o soră, aş deţine permis de conducere şi o maşină, părinţii mei ar fi bogaţi şi perfect sănătoşi, aş fi mai frumoasă, nu aş avea nasul mare, nu aş fi pierdut atâtea lucruri importante ( primul job, bărbatul iubit), nu aş avea scheleţi din trecut în dulap, aş avea mai mulţi prieteni adevăraţi, aş fi terminat o facultate ,,de viitor", dacă Dumnezeu mi-ar răspunde şi mie la rugăciuni mai repede...
     Viaţa mea chiar ar fi frumoasă dacă aş putea să fac schimb de vieţi cu altcineva!

     V-au trecut aceste gânduri prin cap? Aţi simţit asta în momente grele? Cu toată sinceritatea am scris o parte din gândurile ce mi s-au plimbat prin minte de atâtea ori.
Unii spun că viaţa e aşa cum ţi-o faci dar spune-i asta unui tânăr sărac dintr-un oraş de provincie care se chinuie luni de zile să se angajeze fără şpagă şi relaţii într-o ţară care nu pune preţ pe valori şi egalitate de şanse. 
Sau spunei-o unei mame singure care trăieşte de la o zi la alta şi nu are curaj să spună nimănui necazul deşi e prezentă la biserică în fiecare duminică. Cui să spună?
Pastorului care conduce doar maşini scumpe sau soţiei lui răsfăţate şi preocupate de modă?! Sună crud dar asta e realitatea la care trebuie să ne trezim în caz că avem ochii închişi.

      Viaţa nu e aşa cum o vrei sau ţi-o faci ci de cele mai multe ori cum ţi-o fac alţii şi mai ales e cum ţi-o face Dumnezeu dacă o predai Lui. Dar El nu a promis nimănui că va primi o viaţă uşoară sau frumoasă iar faptul că toate iţi merg bine şi mergi din flori în flori cu bucurie poate fi de fapt alunecarea lentă spre iad. Discută cu creştini care au împliniri şi sunt invidiaţi, în spatele măştii vei găsi probleme sau suflete care deşi vorbesc cu alţii precum un creştin şi arată ca unul, nu au faptele credinţei.
  Creştinii superficiali caută mai întâi averile, cariera, căsătoria etc. şi nu realizează că ei ocolesc Împărăţia cerească.

Da, poţi să ai binecuvântări spre care oamenii să arate cu degetul dar tu arată spre cer. Dumnezeu nu vrea să ţi le oprească fiindcă dacă citim Psalmii deducem că a fi sărac şi mereu în probleme nu e un semn că eşti pe calea dreaptă sau în voia Domnului, uneori e doar o condiţie care nu depinde de om şi un test al credinţei.
Însă nici a fi bogat şi realizat nu e semnul că eşti un creştin bun.
Echilibrul îl găsim în mulţumire care trebuie cultivată indiferent de nivelul la care mă aflu în prezent. Voi face ce depinde de mine să am viaţa frumoasă şi să schimb ce se poate schimba, dar ultimul cuvânt Îl are Domnul meu.

       Noi, oamenii facem şi lucruri bune sau aparent frumoase cu darurile pe care tot El ni le-a dat. Numai El face orice lucru frumos. Toate acele momente când ai simţit că de fapt ai cea mai frumoasă viaţă şi nu ai face schimb cu nimeni sunt atingerea Lui delicată în sufletul tău, pentru a-ţi reaminti să te compari cu cei care au mai puţin decât tine şi să admiţi: doar pentru că am deschis ochii şi azi-dimineaţă sunt binecuvântat!

      Îmi poate opri cineva binecuvântările? Mă poate cineva despărţi de dragostea lui Cristos?! Fata care scrie aceste rânduri nu crede că în prezent ar avea o viaţă frumoasă dar ,,noi nu ne uităm la ceea ce se vede" ci la lucrurile care se îmbracă în nemurire. Cristos e frumos, oamenii care mă iubesc şi în care Îl văd sunt frumoşi şi te încurajez să priveşti la El şi tu, indiferent cu ce te confrunţi pentru că e mai puternic decât problema ta. Scrie-mi dacă te pot ajuta cu ceva. :)

                                 






miercuri, 7 octombrie 2015

Nu te laşi de biserică

             


      Într-o discuţie între două femei spunea cu multă indignare cea mai tânără că ea nu va înceta să meargă la adunarea X şi apăra respectiva biserică evanghelică precum o leoaică care îşi vede puiul în ghearele prădătorului . Dar de când frecventa biserica respectivă, femeia alunecase într-o stare mai rea decât înainte şi mergea până acolo că îşi ignora rudele cele mai apropiate care aveau altă religie . 

Să nu te laşi de o biserică dar să te laşi de relația cu Cristos...nu înseamnă să îţi aperi fraţii şi să iubeşti adunarea în care mergi, să nu permiți să fie vorbită de rău în fața ta; păcatul acesta de a te lăsa de Mântuitorul pentru o biserică, fie ea baptistă, penticostală, creştină după evanghelie , adventistă , catolică, ortodoxă etc., e dovedit prin mai multe fapte şi atitudini.
Nu te laşi de o biserică dar te laşi de Cristos când doctrina adunării tale o pui pe primul loc şi dispreţuieşti sau ignori sufletele care nu o au sau nu sunt de acord cu ea. Nici nu vorbeşti cu ele şi întorci capul pe stradă. Cristos îi iubeşte, tu iubeşti un set de reguli şi principii.

Nu te laşi de o biserică dar de Cristos când spui că nu vrei sa ai de-a face cu un anumit cult evanghelic, de ex. tu fiind penticostal refuzi să ai relaţii cu baptiştii şi îi priveşti de sus pentru că nu vorbesc în limbi, în loc să îi vizitezi, să le înţelegi problemele şi să te uneşti cu ei ca un frate în lucrurile în care aţi ajuns de aceiaşi părere . Deasemenea fiind baptist , tu nu te laşi de biserica dar te laşi de Cristos când ai prejudecăți față de penticostali si râzi de ei şi poate le spui pe la spate ,,tremurici”. Când crezi că doar tu vei moşteni cerul, te laşi de Cristos.
        Nu te laşi de o biserică dar te laşi de Cristos când ai prieteni doar din ograda ta religioasă sau nu îţi vizitezi rudele de altă religie şi nu le arăţi prin fapte că le iubeşti 
( de ex.nu ai împrumuta cu bani o rudă mai săracă cu mulţi copii); eşti în pericol când nici dacă ţi s-ar pune un pistol la tâmplă nu ai accepta să cunoşti în vederea căsătoriei o fată sau un băiat din ,,altă biserică".

Dacă fiind în aşteptarea unui partener de viaţă crezi că Dumnezeu e închis în cutiuţa cultului tău şi nicidecum nu îţi pregăteşte un partener credincios şi dedicat 100% Lui dar care poate e din altă biserică sau alt cult, şi dragostea ta împreună cu înțelepciunea Lui te vor învăţa cum să trăieşti cu diferențele dintre voi şi unde să mergeți la biserică, dacă crezi şi susții că nu e posibil, bravo, de biserica ta nu te-ai lepădat dar poate te-ai lepădat de Cristos.

   Dacă îţi bate inima mai repede şi te bucuri în taină sau poate la o mică ,,părtasie de vorbe" între frați de o veste rea primită despre un alt frate care merge la altă biserică, în loc să îl ajuți cu ce poţi şi să te rogi pentru el, mai pui căderea lui şi pe seama faptului că nu ar fi în adevărata credință, să ştii că nu te-ai lepădat de biserica ta dar te-ai lepădat de Cristos! În fiecare zi suntem puşi în fața acestei alegeri. 
Vom rămâne cu o doctrină religioasă precum fariseii sau cu Cristos?

joi, 10 septembrie 2015

Obligaţiile unei adolescente


                                 


           M-a rugat o prietenă să îi spun care cred eu că ar fi responsabilităţile unei adolescente şi m-am gândit să scriu un mic articolaş ca de la inimă la inimă. Îmi amintesc atât de bine perioada mea de adolescentă şi mă voi pune în papucii lor dar cu mintea de acum. :) De faţadă îţi doreşti când eşti la acei ani de debut să trăieşti clipa şi să te simţi bine însă în adâncul tău tânjeşti după afecţiune şi îndrumare de la modele, fie că acestea sunt parentale, fie că sunt prieteni mai mari, profesori sau eroi din cărți şi filme.

La responsabilităţi nu îţi place să te gândeşti pentru că până şi să faci ochi în unele dimineţi ca să mergi la şcoală pare un dezastru şi peste toate să îţi mai predice cineva despre reguli şi responsabilităţi te scoate din minţi, şi eu te înţeleg.

Dar dacă obligaţiile nu ar mai avea un înţeles urât ci ar fi văzute ca pe nişte căi spre a ajunge în viitor o prințesă demnă de un prinţ şi modelată în duh după chipul frumos al Creatorului ? Dacă le-ai folosi în avantajul tău ?

      Aşa cum există trucuri pentru îngrijire şi înfrumuseţare pentru diverse etape de vârstă prin care trece femeia, eu consider că există câteva obligaţii cheie pentru succesul unei adolescente.

1. Obligaţia de a fi sănătoasă : părinții te-au crescut până la această vârstă cu grijă şi iubire şi îi poți răsplăti menţinându-ţi sănătatea . Sunt excluse aşadar țigările, ciocolată şi dulciuri în exces , nopţi albe, vin sau băutură , prieteni care te învaţă prostii, relaţiile sexuale şi tot ce e nociv şi dăunător corpului şi spiritului tău. Unele probleme de sănătate care apar la această vârstă cum ar fi obezitatea sau bolile cu transmitere sexuală , greu spre deloc se mai pot remedia. 
 2. Obligaţia de a învăţa şi a-ţi dezvolta talentele: Creierul tău e tânăr, elastic , uşor de modelat şi curios nevoie mare aşa că profită şi învaţă în fiecare zi. În tine faci o investiţie şi singură îţi vei mulţumi într-o zi. Sau o să regreți că ţi-ai pierdut ore în şir cu activități de fun, în loc să înveți măcar 2 ore pe zi o limbă străină , să înveți cuvinte noi, să citeşti cărți, să îţi ajuţi părinţii la treburile casei ca să ,,furi" secrete ce te vor ajuta în viaţa de adult, şi toate astea pe lângă învățatul pentru şcoală. 

     Crezi că e prea mult ? Sau că ai timp mai încolo ? Din experienţă îţi spun că moare încet şi cheful de învățat o dată cu înaintarea în vârstă şi dacă nu îl întreţii ca pe un foc. Acum poţi depozita valori informaţionale în mintea ta care mai târziu te vor ajuta să câştigi şi bani dar mai ales relaţii de calitate. Oamenilor le place să fie în preajma cuiva care aduce informaţii inteligente şi interesante când deschide gura, şi ca tânără vei câştiga respectul lor nu prin modul în care arăți ci prin ceea ce ştii. Citeşte poveştile de succes ale unor femei cunoscute şi îmi vei da dreptate.

În plus, o să-ți placă modul în care vei începe să faci conexiuni între informaţiile noi şi cele vechi, ideile care vor curge libere şi influenţa plăcută asupra celor din jur. O să îţi placă cu timpul mai mult decât un parfum scump cu care ai vrea să impresionezi şi după ce ai ieşit din încăpere. Crescând orice fată se cunoaşte mai bine pe sine şi realizează că ce credea ea a fi atuuri de fapt sunt trucuri, şi învăţăm uneori dând cu capul de praguri că bogăția e culturală şi spirituală, nu înseamnă cifre, cum ar fi numărul maşinilor, hainelor sau genţilor de firmă.

3. Obligația de a fi fericită . Ştiu ca sună ca o contradicție în termeni şi că poate ar trebui sa fie prima pe listă dar toate sunt importante şi ce e mai important, cireaşa vieţii fiind fericirea, am ales sa gustăm la final de articol.

Scriu pentru un public ţintă. Mă adresez în primul rând unor cititori care merg la biserică şi au o relaţie personală cu Dumnezeu sau măcar provin din familii creştine, nu îi exclud pe ceilalţi, însă legat de acest subiect, acestor fete care nu au legături cu creştinismul ar trebui să le pun altfel problema, să încep de la A ca să ajung la Y. 
Dar să presupunem că tu eşti o adolesecentă care ai fost dusă măcar la biserică regulat şi nu ţi-aş spune nimic nou dacă aş cita din cărţi sau din Biblie.
         Tu ai o dorinţă supremă şi normală. Să fii fericită. Atunci caută compania oamenilor buni şi a celor care te iubesc, la care le poţi călca pe urme şi nu le dispreţui sfaturile. Ascultă, taci şi ia tot ce e bun de la orice om. Mai presus de compania oamenilor, caută compania lui Dumnezeu. În câteva cuvinte s-ar putea spune că relaţia cu El e egală cu fericirea. Când ai o relaţie deschisă şi profundă cu El, vei avea relaţii bune şi cu oamenii, chiar cu enervanţii care te calcă pe picior.
Circumstanţele vieţii nu sunt fericite de cele mai multe ori dar gândurile tale pot fi fericite şi pozitive. Inima ta poate fi fericită. Mi-aş dori să înveţi acum aceste lucruri şi să le trăieşti ca să eviţi când vei fi adult momentele critice în care reacţionezi tot ca o adolescentă fiindcă nu ai avut obligaţii la 17 ani şi nu ai trăit la timp ceea ce trebuia să trăieşti.

sâmbătă, 15 august 2015

Provocarea Liebster award

     Dacă e sâmbătă şi o zi cu mult soare dăruit de Dumnezeu, e timpul să ne protejăm de caniculă aşa că voi avea două ,,interviuri" în casă, la răcoare.....:) Am fost rugată de către două tinere bloggeriţe deosebite, una dintre ele îmi este pretenă apropiată, să răspund la întrebările lor şi o voi face cu mare drag.
    Leapşa Cătălinei:

 1. Care este culoarea ta preferată?
      Deşi îmi displace întunericul şi tot ce e asociat cu negrul ca stare, culoarea pe care o aleg fără să stau pe gânduri când e vorba de haine este negru. Elegantă şi îmi vine bine. Dar culoarea preferată va fi întotdeauna albastru deschis. Sper că nu am trişat vorbind despre două culori :)

 2. Există o culoare care să-ți creeze emoții pozitive? Dacă da, care?
     Nonculoarea alb.

3. Există o culoare pe care să nu o suporți? Dacă da, care?
    Culoarea maro închis pentru că mă deprimă şi culorile ţipătoare, kitchoase.

4. Există o culoare care nu-ți spune nimic? Dacă da, care?
    Fiecare culoare transmite un mesaj. Depinde de locul unde o întâlnesc. Dacă o regăsesc într-o poză, culoarea face parte din povestea vizuală şi spune multe despre stilul de viaţă sau gusturile protagoniştilor. Dacă e un tablou sau o poză cu natură, asociez culoarea cu diferite sentimente.

5. Care este culoarea care simți că-ți dă energie?  
    Roşu. Dar cu moderaţie. Prefer de regulă roşu în farfurie.

6.  Dacă ai fi o floare, ce culoare ai avea?
     Aş fi un bujor şi L-aş ruga pe Dumnezeu să îmi coloreze petalele cu roz pal.

7. Dacă ar fi să asociezi trei culori unei melodii preferate (nu contează genul) care ar fi asocierea (melodia și culorile vă rog)?
 Blessings-Laura Story (The Asidors 2014 Cover)
     
        Cea mai mare dezamăgire-mov, Binecuvântările deghizate în încercări-piese de puzzle albe peste fundal negru, Casa din cer care ne aşteaptă dincolo de furtunile acestei vieţi-albastru.

8. Cât de mult te influențează culorile în mediul în care lucrezi?
    Prefer culorile deschise şi calde pentru inspiraţie. În special când scriu.

9. Cât de mult te influențează culorile în mediul în care locuiești?
    Casa mea de vis este albă, un mediu cu mult alb şi decoraţiuni în culori calde ( verde, galben, albastru, crem etc.) pentru contrast. Dar şi casa în care locuiesc momentan este spaţioasă şi are culori deschise în decor prin urmare sunt influenţată pozitiv.

10. Care sunt culorile pe care le cauți când îți alegi un tablou?
      Îmi plac tablourile cu scene din natură şi mă orientez spre culorile primăverii.

11. Dacă există o întrebare la care ai vrea să răspunzi, (bineînțeles diferită de întrebările adresate de mine), acum e momentul, ești invitatul meu, scrie întrebarea și răspunsul.
      Culoarea care îmi aminteşte cel mai mult de relaţia mea cu Dumnezeu este albul. A fost prezentă la botezul meu şi va fi la nuntă dar cel mai mult ador să o regăsesc între paginile Bibliei.

       Leapşa Narcisei:

 1. Ce înseamnă Dumnezeu pentru tine?
     Cred că voi putea răspunde complet la această întrebare când Îl voi întâlni faţă în faţă dar răspunsul meu de acum ar fi: Tatăl care mă iubeşte necondiţionat şi îmi dă viaţa. Dar întotdeauna cuvintele nu-L pot descrie aşa cum merită.

2. Dacă ai fi nevoit(ă) să alegi între dragoste și adevăr, ce ai alege?
    Dragostea este Adevăr şi Adevărul este deasemenea şi dragoste aşa că nu pot fi separate niciodată. Domnul Isus a zis: ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa."

3. Dacă Dumnezeu ar fi acum vizibil, lângă tine, ce I-ai spune?
    Aş tăcea şi L-aş lăsa doar pe El să vorbească. Am vorbit eu prea mult uneori şi inutil. Cred că ar vorbi doar inima mea.

4. Care este melodia pe care o asculți atunci când ești trist(ă)?
    Am mai multe melodii preferate dar mă încurajează cântarea ,,Mi-am pus nădejdea-n Tine" de la grupul Speranţa.

5. Care este ultimul sau cel mai relevant răspuns la rugăciune pe care l-ai primit?
    Este o întrebare grea pentru că aş putea scrie multe pagini şi toată rugăciunile ascultate ar fi relevante. Voi alege ceva recent şi aparent banal. Fiind secetă m-am rugat într-o zi luna trecută pentru ploaie. Simţeam că mă sufoc şi că nu se poate merge mai departe fără o ploaie bună. După câteva minute a început să plouă, a mai ieşit şi soarele dar continua să plouă în curtea casei mele şi eu stăteam în ploaie şi râdeam şi plângeam de bucurie. Dumnezeu răspunde şi la rugăciunile ,,mici" şi la cele mari.

6. Preferi muzica instrumentală sau muzica vocală?
    Ambele.

7. La ce te gândești când vezi frumusețea naturii?
    La Cel care a creat-o şi mă gândesc la persoane dragi cu care aş vrea să fiu în acele momente.

8. La cine apelezi prima dată când ai nevoie de ajutor?
    O altă întrebare grea. La Dumnezeu dar, din păcate am mai alergat şi la oameni prima dată. Mama este persoana care îmi oferă necondiţionat ajutorul.

9. Cum te raportezi la cei care nu cred în Dumnezeu: îi lași în pace sau ești preocupat(ă) de soarta lor?
    De regulă vorbesc cu ei când am ocazia sau creez contexte pentru discuţii. Uneori am ajuns la dezbateri dar când văd că nu mai ajută vorbele mă rog pentru ei.

10. Ai vreun verset preferat din Biblie sau vreun citat despre Dumnezeu, credință, dragoste?
      Da, tot capitolul 8 din cartea Romani este favoritul meu şi acolo găsesc cele mai profunde cuvinte despre credinţă şi dragoste. Când sunt tristă citesc din Romani 8.

11. Care crezi că este cea mai mare dovadă de dragoste pe care ți-a arătat-o cineva?
      Am primit multe dovezi de dragoste şi e greu să povestesc în câteva cuvinte tot ce a făcut Dumnezeu pentru mine sau cei care mă cunosc cel mai bine şi totuşi mă iubesc. Cred că Dumnezeu îmi arată de doi ani încoace cea mai mare dovadă pentru că m-a atras într-o anumită călătorie a sufletului, o experienţă în care mă lasă să simt puţin din ce simte inima Lui pentru oameni şi să văd ce vede El. Sunt foarte onorată că a îngăduit să trec pe aici chiar dacă uneori pare a fi cel mai mare coşmar al meu devenit realitate. Dumnezeu e Dragostea şi El e în spatele tuturor dovezilor de iubire chiar dacă ele mai vin şi de la oameni.

    Mulţumesc pentru răbdarea de a mă citi!:)
    Aş vrea să dau leapşa mai departe lui Doroteea B. şi Cristina L...

marți, 4 august 2015

Am observat că tu nu spui ,,te iubesc"


 
                             
                     

Ai ajuns unde ţi-ai dorit şi lângă cine credeai că se va angaja cu normă întreagă să te facă fericit, indiferent că e obosită sau plictisită, în colivia în care ai închis-o. Tu să fi bine! Ea să fie alături de tine, ajutor potrivit, pentru că e poruncă divină.

    Dar şti măcar ce au vrut femeile din viaţa ta să audă? Şti ce aşteaptă femeia de lângă tine? Te deranjez cu două întrebări pe care poate nu le auzi fiind adâncit în meditaţii spirituale despre calvinism şi liberul arbitru, mâinile tale ţin Biblia iar eu sunt intrusa din mintea ta care nu-ţi dă pace. Şi pe mine nu o să mă poţi ignora sau intimida cum faci în general cu oamenii care te critică sau îţi dau un sfat nesolicitat. Eu, conştiinţa ta, te mai întreb o dată. Ai observat ce îşi doreşte femeia de lângă tine? Ea vrea puţinul care înseamnă totul pentru o inimă de femeie. Un te iubesc.

Da, ştiu ce ai făcut în fiecare relaţie cu o femeie, am auzit când ai spus cu gura cuvintele magice de câteva ori şi nu la aceiaşi femeie însă le rosteai pentru că asta îşi doreau ele să audă ca să se întindă în pat cu tine. Te-au învăţat alţi bărbaţi mai experimentaţi ca după ce ţi-ai făcut rodajul, minciuna să alunece ca o bomboană de pe buzele tale dar inima spunea altceva.

        Ai ascultat ce spunea propria-ţi inimă? Eu da. Fi atent câteva secunde. Deşi ai o inimă nouă acum, latura asta a relaţiilor cu o femeie a rămas problematică şi când ai vorbele spirituale la tine sau declaraţiile de dragoste pe care oricum le spui foarte rar, de fapt trupul tău şi inima doresc femeia însă nu o iubesc.

Am înţeles asta chiar din privirea ta şi din cuvintele pe care le-ai spus în câteva ocazii.

Ai zis odată că te vei căsători cu o femeie la care îi vei spune în faţa ofiţerului stării civile că o doreşti: da, te doresc, da, vreau să fi soţia mea. Oare ce părere ai despre animăluţe? Sunt simpatice cum se doresc între ele? Cu diferenţa că nu pot verbaliza. Eşti la nivelul lor când funcţionezi pe instincte. Instinctul îţi spune că femeia blondă e atrăgătoare şi de dorit şi o poţi avea doar dacă o iei de soţie.
Faci totul ca la carte. Căsătorit fiind tu nu o să observi că nu spui şi nu arăţi ,,te iubesc". Îţi vin mai uşor cuvinte cu tentă sexuală cum ar fi ,,dorinţă". Îţi pare mai simplu să dai sfaturi altor bărbaţi căsătoriţi sub forma unor predici din care se înţelege că tu o ţi tot în burlăcie sau eşti într-o continuă prima întâlnire cu soţia, urmând poate în final să iei exemplul lui Avraam şi să o prezinţi ca pe soră- ta, mecanismul de autoapărare funcţionează perfect în cazul tău. Poate şti în inima ta că dacă iubeşti o să suferi. Am observat că nu şti cât de gol eşti acum şi cum trăieşti o jumătate de viaţă.

     Am observat că spui ,,te iubesc" altor lucruri decât femeii. Fie că e vorba de un proiect important, o lucrare de misiune sau un studiu biblic, ele sunt mai uşor de iubit. O femeie cere timp şi ,,dicţionare" cu lecţii de maturitate învăţate pe de rost ca să o poţi cunoaşte şi înţelege. În alte secole, bărbatul îşi iubea calul mai mult decât nevasta. Azi observ că un soţ activ într-o lucrare de misiune poate să ajungă la iubire faţă de lucrare şi indiferenţă faţă de soţie.

Am observat că tu citeşti cuvintele Bibliei dar când e vorba de relaţii, nu vezi dincolo de litera legii. Cu mare tristeţe, observ că eşti un mort umblător care nu a sângerat pentru ,,te iubesc".

    Un om poate citi în cărţi despre durerea provocată de înţepăturile spinilor unui trandafir şi să nu simtă real această durere. Dar să trăiască cu iluzia că totuşi s-a înţepat într-un spin. Dacă ai citi aceste cuvinte, aş observa că nu le poţi înţelege. 

E nevoie să te treacă Dumnezeu prin frângerea de sine ca să trăieşti ,,te iubesc" ....cuvintele care deschid inima femeii pe care tu ai închis-o cu pumnul regulilor stupide şi legaliste .

sâmbătă, 1 august 2015

Duminica vieții


          

O persoană care a fost rănită și a primit multe palme și dușuri reci de la oameni și viață, când primește o șansă la ceva bun și durabil parcă renaște și deschide ochii într-o duminică de vară. Cât de frumoase pot fi duminicile mai ales la țară când natura e vie și caldă! Nu știu care e ziua ta preferată din săptămână dar când vei primi a doua șansă la viață, nu o să te mai uiți la ea cu aceiași ochi. Personal îmi aștept duminica vieții...

Se întâmplă să fie duminică chiar și într-o zi de luni dacă cineva drag îți zâmbește și îți dăruiește ceva, o amintire, o veste bună sau o carte, dacă ai două brațe lângă tine să te cuprindă când plângi și un piept pe care să-ți așezi capul îngândurat.

       Să vină duminica vieții mai repede pentru cei dezamăgiți de relații fiindcă iertarea e necesară dar nu vindecă rănile și atunci nu mă poți trânti cu vorbele la pământ și să mă ridici doar cu scuze de fiecare dată, ceea ce simt adânc în inimă poate fi ameliorat cu o schimbare definitivă în atitudinea și comportamentul tău. Nici viața nu mai calcă un om deja zdrobit. De ce ai face-o tu?!

Duminica vieții despre care scrijelesc aici înseamnă pentru fiecare altceva dar toți știm că aduce rezolvarea problemelor, nu la modul iluzoriu și final, dar cel puțin îți pune playlist-ul cu bucuria în fundal și tu poți conduce mai departe prin viață. Sunt încredințată de un lucru. Probleme vom avea cât timp nu avem un certificat de deces cu numele nostru pe el. Însă observ că o ducem cei mai mulți de parcă am trăi într-o continuă zi de luni și duminica nu mai vine. Românii discută probleme când se întâlnesc, nu soluții. Politica e printre favorite. 

La fel și banii. Cu ce îi ajută pălăvrăgeala? Nimeni nu face un gest practic prin care să salveze țara sau orice. Observ și tac cât pot. Dar și când pot îmi spun părerea.

     Nu știu alți tineri ce așteaptă dar eu tânjesc întruna după duminică, marea duminică a vieții mele și dacă închid ochii ea ar arăta așa în general: culoarea albă să atingă totul de jur împrejur în mediu, să o am pe pereți și podea iar restul mobilierului să fie în culori dar discrete. Casa mea ar fi simplă dar perfectă cu fiecare lucru pus unde trebuie ca să acopere nevoile. 
In casa țărănească și antică aș ascunde comori: cărți, flori, poze, diverse lucrușoare în cutii și cufere peste covoare albe și ascunse privirii de perdele colorate și cam atât. Grădina ar fi locul meu de vacanță. Și mi-ar plăcea să fiu vecină cu un lac de munte unde să merg duminica să scriu pe mal, după serviciul de la biserică. 

Aș povesti tuturor că trăiesc într-o continuă duminică dacă oamenii cu care m-aș vedea la biserică și la studii biblice nu ar fi bârfitori și exclusiviști ci creștini practicanți prin care Dumnezeu să îmi vindece rănile făcute de alți adepți ai creștinismului. Eh, ce duminică ar fi dacă o anumită biserică și-ar deschide inima și pentru mine și nu mi-ar judeca povestea din trecut și pe cea din prezent. Iar cei care au prezis familiei mele că nu va avea loc printre membrii acestei religii, că nu ne va cununa și înmormânta nimeni, să rămână cu gurile împietrite de uimire la vederea lucrării lui Dumnezeu și la apariția mea într-o rochie albă de mireasă pășind spre altar, da un altar...baptist. 
Ar fi duminică dacă s-ar șterge de tot barierele dintre religii și s-ar crea relații. 
              El m-ar aștepta la capătul culoarului și ar fi jumătatea inimii mele, care îmi cunoaște și iubește sufletul fiindcă e identic cu al lui. Mă iubește fără motive și în ciuda a tot. El ar fi nu doar un înlocuitor, o sosie care îi seamănă prințului . 
Scena asta, drumul până la cel așteptat o viață, mi-ar șterge coșmarul prin care am trecut, în câteva secunde, și nu mi-ar ajunge timpul să iubesc și să mulțumesc pentru a doua șansă. Pentru duminici în zile de luni și joi.  

marți, 7 iulie 2015

Nu durerea ne schimbă, ci modul în care răspundem la ea



Luna asta nu vrea să fie prietenoasă. A început cu pierderi emoționale și fizice și cu vești despre decese. Ce se întâmplă în lumea lui Dumnezeu, ce face El cu toate astea, vom afla mai târziu.

Până atunci e în regulă să plângi dar să nu îți pierzi și zâmbetul.

E în regulă să taci și să nu vrei să mai vezi pe nimeni o vreme, dar să nu-ți închizi inima pentru noi relații.

E perfect în regulă să pui întrebări când lucrurile ies tocmai pe dos de cum ai plănuit deși ai muncit și ai dat tot ce ai avut mai bun, însă după ce-ți termini lista de întrebări, las-o în mâna lui Dumnezeu.

E în regulă să simți furie și indignare, chiar dorințe de răzbunare dar să ierți, să decizi să ierți imediat și să îți privești în ochi cu milă și iubire ,,dușmanul'' știind că în spatele lui e adevăratul dușman. Sentimentele negative te vor mai vizita o perioadă dar iertarea pe care ai acordat-o îți va ține inima curată și plină de pace.

Nu putem fi ca și ceilalți oameni atunci când suferim. Suntem umani, da, însă nu trebuie să fim pământești.
Isus e modelul nostru și doar viața Lui din noi ne ajută să mai luptăm cât trăim între leii acestei lumi. 

Fie ca El să îmbrățișeze fiecare suflet care luna aceasta trece prin.....orice cuvânt e prea sărac, dar iubirea își va face lucrarea până la capăt.



                   

duminică, 14 iunie 2015

Fetele creștine au voie să-și vopsească părul?

       
                         

                          

       Subsemnata, scriu în cunoștință de cauză. Încă mai am urme de chimicale în păr. M-am vopsit de câteva ori și tot de atâtea ori, oglinda din baie a fost martora rugăciunilor mele prin care Îi ceream lui Dumnezeu să mă protejeze de efectele vopselei. Aveam mereu o ușoară alergie și mă simțeam rău în timpul procesului și după era obligatoriu să am lapte în casă și să beau. Dacă ar fi putut râde oglinda, ar fi făcut-o parol.

În Biblie nu am găsit nimic despre vopseaua de păr, cum nu am găsit cuvântul ,,țigări''. Dar de ce nu fumăm? E interzis de către biserică și de canonul din inima noastră pus acolo de Dumnezeu și e nesănătos. Dar vopseaua de păr în ce categorie intră? Ai pune-o pe lista cu cele mai sănătoase lucruri pentru organismul tău?

    Eu L-am întrebat direct pe Dumnezeu ce părere are despre vopsea. Poate reușesc să mă vopsesc în continuare iar El să Își pună mâinile peste mine să mă binecuvânteze.

Dar El nu ar binecuvânta niciodată drumul spre o posibilă boală cum e cancerul.

Răspunsul a venit în inimă sub forma unui verset: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile imi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine'' ( 1 Cor.6:12). Hai să facem o disecție a versetului.

       Vopseaua să admitem că mi-e îngăduită, și am grijă să aleg una de calitate, citesc ce conține și mă feresc de amoniac. Dar nu am găsit nicio vopsea pe piață oricât de mulți bani valorează la care corpul să nu răspundă prin respingere. Nu a fost creat pentru chimicale și nu le vrea. Dar eu insist să i le dau. Ia și taci. Și deschid geamurile să iasă mirosul, beau litri de lapte și implor să nu mă ducă salvarea. Iar dacă continui ani de zile cu acest obicei, și Dumnezeu îngăduie cancer sau altă boală ca și consecință naturală, atenție nu pedeapsă, atunci pe cine pun vina și mai are rost să întreb ,,de ce?". În concluzie, e de folos, e utilă vopseaua? Sigur că da. Ca otrava. E utilă dacă o lași pe raftul magazinului. 


          A doua parte a versetului spune că un test prin care vedem dacă ceva e greșit e dependența de acel lucru. De regulă, nicio fată care a început să se vopsească nu se va opri la prima sau a doua vopsire. Nu poți pentru că trebuie să reîmprospătezi culoarea și să nu se vadă rădăcinile și nu vrei să renunți fiindcă îți plac complimentele pe care le primești despre părul tău. Nici măcar nu mai e părul tău sănătos și natural ci ceva care aduce mai mult a mătură oricât ai repara cu măști și alte minuni.

Ști care e partea amuzantă? Arunci pe apa de limpezit sute de lei și nu te alarmezi, nici măcar nu țipi, nu îți dai palme. Nu scoți un sunet de dragul frumuseții tale și te scuzi că toate o fac. Chiar și cântărețele creștine. Cine ești tu să rămâi în urmă și să te alegi cu ridicolul de a fi depășită?! Dar bărbatul care îți este sau îți va fi soț, are lângă el pe cineva cu mai multe identități care nu poate răspunde fără să mintă la întrebarea ,,Ce culoare are părul tău?". Dacă spui brunet când de fapt culoarea ta naturală e blond, ai mințit. Chiar dacă se vede negrul, pigmentul natural e acolo și ce nu văd oamenii vede Dumnezeu!

Eu vă dau un sfat: dacă doriți să Îl intâlniți mai repede pe Dumnezeu, puteți să vă vopsiți în continuare. Moartea va veni cu prioritate la voi. Dar și judecata Lui.
Regret sincer că am intervenit în opera lui Dumnezeu și mi-am umplut părul de chimicale. I-am făcut o promisiune. Nu e prea târziu nici pentru tine!

joi, 11 iunie 2015

Recomandare de carte: Creștinul ateu



                                                 
                    

     Dacă vă plac autorii care sunt sinceri, o să vă placă Craig Groeschel. El se ,,laudă'' cu întâmplări din viața lui de credință care nu îl pun într-o lumină roz dar îl fac uman. Aproape de slăbiciunile și luptele creștinului. Dacă ai avut vreodată îndoieli cu privire la anumite teme abordate în Scriptură, gândindu-te că nu mai sunt de actualitate, dacă te rogi dar nu te aștepți la un răspuns, dacă te îngrijorezi des, dacă îl iubești pe Dumnezeu dar nu vrei sau nu poți să ierți pe cineva, dacă ți se pare că El acționează nedrept uneori; vino în clubul cititorilor lui Craig.

           Am descoperit citind această carte că e oglindă și uneori aș vrea să mă privesc într-o oglindă doar când mă simt frumoasă și părul îmi stă bine, însă accept să stau în fața adevărului pentru că asta aduce schimbare. Nu aș fi sinceră până la capăt dacă nu v-aș spune că e prima oară când recomand o carte înainte de a citi ultima pagină. De ce o fac? Se apropie ziua de duminică și cei mai mulți dintre noi vom merge la o adunare locală ca să ne închinăm împreună cu alți creștini și vom întâmpina sau vom vedea anumite situații care ne fac să ne întrebăm dacă mai merită să ne deranjăm picioarele duminica pentru două ore în compania unor ,,ipocriți''. 

      Citind ,,Creștinul ateu'' vei înțelege de ce unii oameni îți răspund într-un anumit mod sau dau impresia că a lor creștinism e doar un accesoriu de duminica. Când înțelegi poți să și ajuți! Poate te vei înțelege mai bine pe tine și vei afla dacă viața ta reflectă ceea ce gura îți rostește.

Închei relatând o întâmplare din carte. ,,Un pastor se ruga odată ca Dumnezeu să închidă barul din vecinătatea bisericii. Întreaga biserică s-a reunit pentru o seară de rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu să curețe cartierul de ticăloșiile ce se petreceau în barul cu pricina. Câteva săptămâni mai târziu, un trăznet a lovit barul, care a ars complet. Auzind de campania de rugăciune a bisericii, proprietarul barului a intentat numaidecât un proces împotriva acesteia.

Când a sosit ziua să se prezinte în fața instanței de judecată, individul a susținut cu vehemență că Dumnezeu îi trăznise barul din cauza rugăciunilor membrilor bisericii.
Păstorul a ripostat admițând că se rugaseră, dar a afirmat că niciunul dintre membrii congregației nu se așteptase, de fapt, să se întâmple ceva. Judecătorul s-a lăsat pe spate, pe spătarul scaunului, cu o expresie deopotrivă uimită și amuzată. 

În cele din urmă a spus: Nu-mi vine să cred ce aud. Am în fața mea un proprietar de bar care crede în puterea rugăciunii și un pastor care nu crede'' ( pag.65, Creștinul ateu).
       Lectură cu folos inimii!

vineri, 15 mai 2015

Oamenii care iubesc sunt frumoși


                               


                          După cum spunea cineva ,,am observat dea-lungul experienței mele că oamenii fac un anumit lucru doar din două motive: din frică sau din dragoste'', poveștile care se scriu cu oameni și despre ei sunt născute ori din iubire, ori din opusul celui mai pur sentiment.
Mie o reclamă publicitară nu-mi inspiră nicio emoție chiar dacă e bine realizată și se folosește de cuvinte mari. ,,Iubirea'' promovată în câteva secunde cât ține videoclipul, e golită de esență, fiind doar un ambalaj pentru ideea din spate, iar omul de la marketing care a gândit reclama, știe cum să manipuleze ca să ți se facă foame după un produs, chiar dacă nu ai nevoie de el sau mai ai deja unul. 

        Credeți că fotomodelele sau starurile care primesc milioane de like-uri la o poză sunt frumoase? Chiar credeți că mediul virtual plin de culori și perfecțiune vizuală e frumos? Dacă am aduce în realitatea noastră zilnică pe cineva din acest mediu, ai rezista mai mult de o zi cu el/ea în casă? Nu spun că printre oamenii care pozează, cântă, fac actorie, publicitate etc. nu sunt și oameni cu inimă mare și frumoasă, ori că toți fac compromisuri căci nu le știm poveștile din spatele măștii și nu putem judeca decât faptele, însă se observă limpede că cele mai multe frumuseți la care dați like-uri, trăiesc doar pentru banii încasați din imagine și pentru popularitate. Tu citești ochii sau trăsăturile unui om?
Dacă te vei uita mai mult de câteva secunde la chipul acela ce pare perfect simetric, o să citești sentimente urâte: iubire de sine, orgoliu, pofte, nemulțumire, ostilitate și câte alte stări care nu pot fi ascunse de tot de pensulele make-up artistului. 

Aș vrea să găsesc o poză dintr-un catalog de modă de exemplu, în care fetele să zâmbească real. Ele doar fac ce li se spune și când ești tânără și naivă, crezi că ai vrea să fi ca ele sau lângă ele pe coperțile lucioase ale unei reviste. 
Sunt două extreme în care poate fi cineva.
Prea tânăr ca să fi învățat ce înseamnă dragostea și frumusețea și de ce cele două sunt nedespărțite, ori prea împietrit datorită păcatului și stilului de viață abrutizat în care refuză să își deschidă inima și mintea. 
         Adevărul în această lume a reclamelor ,,frumoase'', e paradoxul că frumusețea nu primește like-uri! Fiindcă nu se află acolo unde izbește privirile.
     E în mâinile ce îngrijesc un bolnav, în sufletul ce își dă toate resursele pentru cei din casa lui, pentru orfani și văduve, pentru cei neiubiți, e în ochii unor tineri ce se privesc prima oară și sunt conștienți că Dumnezeu le-a scris povestea din veșnicie. 
E întrupată în mamele dedicate, în tații iubitori, în oamenii care își țin promisiunile, în cei care cântă cu inima curată, e în cei care se mai joacă și văd cu uimire lumea ca un copil, în oameni care ajută în loc să judece, în lacrimi de rugăciune și dor, e ascunsă în toți martirii care au murit pentru Cristos și această frumusețe vine din iubire. 

Inima plină de ea nu are cum să nu o împrăștie pe tot trupul. Dragostea e vie pentru că vine de la o Persoană. O Singură Persoană e Dragoste și toate celelalte sunt doar....aburi colorați care primesc like-uri pe facebook și nu salvează pe nimeni.
      Oamenii care iubesc....au găsit deja frumusețea sau ea i-a găsit pe ei. 

luni, 20 aprilie 2015

Dacă credința ta ar fi o persoană...


                                             




Ți-ar fi rușine să te plimbi pe stradă cu credința ta alături dacă ea ar fi o persoană?
 Ne îngrijim florile și plantele și modul în care se dezvoltă arată ce proprietari buni sau răi suntem, dar credința ce-ar spune despre noi dacă ar avea glas și i s-ar da un microfon?!
      Să ne imaginăm că pentru o zi credința fiecărui copil al lui Dumnezeu ar lua chip de om. Lumea ar fi populată din nou de uriași și pitici de-o palmă. Credința unora ar fi atât de mare și puternică încât s-ar personifica într-un om de 10 m cu trupul numai mușchi și fibre iar alții și-ar ascunde în buzunarul hainei ,,bebelușul'' de câțiva centimetri care nu ia în greutate. Poate îți sună amuzant sau ciudat. Însă m-a inspirat predica din duminica Tomii să văd credința ca pe ceva real pentru care vom da socoteală. 
       La o expoziție în care ar trebui să-ți duci credința, în ce haine ai îmbrăca-o? Ar purta haine albe și ușoare de laudă sau ar fi văzută în haine de mâna a doua rupte și decolorate de păcat? Doar mă întreb...cum ne-am evalua între noi dacă credința fiecăruia ar fi o persoană. Atunci poate ne-am gândi mai des cum se vede de sus, de sub pleoapele lui Dumnezeu, starea noastră. 

A-ți crește credința nu depinde doar de tine, e o lucrare a Duhului lui Dumnezeu, măsura în care o ceri și o cauți e însă responsabilitatea ta. Nu îți poți permite să scoți în lume o cenușăreasă!
"Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: "Mută-te de aici acolo", și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.
Matei 17:20''
         Poate că nu am altceva decât un munte de probleme la stânga și un ,,copilaș'' de credință la dreapta, stând intre ele fac o alegere, și îmi amintesc Cine este Dumnezeu și ce poate să facă când ia în mâini viața mea.

miercuri, 25 februarie 2015

Când devii femeie?


                                               


 Se apropie luna dedicată sexului feminin și aș vrea să împărtășesc ceva cu voi. 
Ce ați răspunde la întrebarea mea din titlu? Gândiți-vă puțin la rolurile pe care o femeie le are într-o viață de om și dați-vă răspunsul.
Se întâmplă când unei fetițe sau adolescente îi vine prima menstruație, mama sărbătorește împreună cu ea și îi zice: ,,Acum ai intrat și tu în rândul femeilor''. 
Da, e femeie. Doar biologic. Cum rămâne cu latura emoțională ?
       Le vezi peste tot, aceste păpuși moderne transformate de machiaj care râd zgomotos, flirtează, degajă atitudinea că ele știu totul, se îmbracă matur și sunt dependente de smartphonuri. Mamele evoluate și ''deschise la minte'' le-au îndoctrinat cu ideea că sunt independente și super femei sau cel puțin ar trebui să fie. 

Orașele sunt ca o junglă și fie că mă credeți sau nu, femeile vânează. Au luat ,,arma'' din mâna bărbatului. Un motiv pentru care se duc fetele și femeile la cinema zilele astea să vadă ''Fifty Shades of Grey''este acela că bărbatul din film e puternic deși într-un mod care distruge inima femeii de lângă el. Știe ce vrea, cum să obțină și mai ales pe cine vrea, iar femeilor le lipsesc în viața reală astfel de bărbați.
Evit să dau vina pe bărbați dar de cele mai multe ori când te uiți la un cuplu observi că femeia conduce. Ea e puternică, ea decide și înfăptuiește. Ea ajunge să ceară și în căsătorie. A cui e vina? De ce s-a ajuns aici? Pentru că asta vor femeile și o parte din bărbații cu mintea pervertită.

Dacă facem un sondaj și întrebăm atât femei cât și bărbați, cu vârste diferite, când putem considera că o fată a devenit femeie, vor fi două răspunsuri care se vor repeta: Când face prima oară dragoste și/sau când se căsătorește. Răspunsuri greșite.
O fată poate să își înceapă viața sexuală la 13 ani și totuși nu va fi femeie.
Va fi pregătită biologic de o sarcină, dar nu și psihologic. Va confunda relațiile cu iubirea și emoțiile date de hormoni le va lua drept certitudini, gura ei rostind fără a crede sau simți real, cuvintele magice: Te iubesc. 
Deasemenea o fată se poate căsători și să fie numită ,,doamnă'' și totuși să nu fie femeie. Decât în dormitor. Va avea statutul de femeie dar nu și mintea uneia. Ani de zile, chiar până la bătrânețe, o fată poate fi captivă în corpul unei femei. Știm că sunt băieței în trup de bărbat. De ce nu ar fi și așa-zise femei?!

       Maturitatea emoțională nu vine la pachet cu vârsta ci prin suferință. Da, ați citit bine. V-ați așteptat să scriu că o fată se poate numi desăvârșită, folosesc un termen mai demodat din romanele lui Jane Austen, după ce a încheiat studiile sau a obținut un job bun și altele asemenea care au legătură cu educația. Sunt importante dar nu esențiale pentru a fi femeie.
Acele femei model din primele secole și nu numai, femei evlavioase și înțelepte ca Susana Wesley, nici măcar nu au visat la privilegiile și șansele pe care le are azi orice fată studentă și totuși au fost femei adevărate din cap până-n picioare. Au rezistat în suferință. Ca să o spun pe aia dreaptă, s-au schimbat în suferință în diamante.


      Fetele moderne au diamante pe inelele de logodnă și își aleg rochia de mireasă cu mai multă grijă decât pe miri uneori și toate fug de suferință. Duminica trecută am auzit în predica de la biserică despre evitarea suferinței și goana după plăcere, după porția de dopamină zilnică pe care o iei prin verificarea repetată a mailurilor, a facebook-ului, prin cumpărături, filme, jocuri și altele. Fete dependente de dopamină.
Acum, nu încerc să promovez ceva care are legătură cu acel curent emo și nu spun că trebuie să fim triste și depresive și SĂ NU ne bucurăm, tot ce spun e că va trebui să suferim ca să devenim femei. 

      Vom trece prin școala lui Dumnezeu care deși e dragoste, la cursuri și teste e un profesor dur. Există multe femei corporate care zilnic conduc sute de angajați și iau decizii mari și totuși sunt fetițe emoțional și nu știu să se controleze pe ele însele. Sau sunt la un nivel zero în relațiile cu oamenii și nu-și îngăduie să vorbească liber, să simtă, să plângă și să fie vulnerabile când e cazul.

Când devine o fată femeie? Când iubește și asta se poate întâmpla la 18 ani, 24 sau 35. Suferința de care vorbeam are scopul ascuns la început, de a ne învăța să iubim. Credem că știm să iubim. Mai ales dacă provenim din familii iubitoare și sănătoase. Dar când ești iubită te schimbi doar într-o oarecare măsură și se mai întâmplă două lucruri: te protejezi de rău învelindu-te ca într-o mantie în ceea ce primești emoțional,
și te vindeci de răni.
              Când iubești are loc transformarea ta. Te vei uita la pozele cu tine, cum mi s-a întâmplat mie azi, și te vei întreba privind în ochii unei fete de 21 de ani: ,,Cine e această fată? Nu o mai recunosc. Parcă nu sunt eu.'' Ai trecut la o altă etapă numită maturizare. Dragostea adevărată, repet, adevărată, te schimbă emoțional și te coace la minte. Așadar, când devine o fată ceea ce-și dorește?
           CÂND IȘI DĂRUIEȘTE INIMA PRIMA OARĂ, nu trupul! 

           Eu am devenit femeie la...23 de ani.

miercuri, 28 ianuarie 2015

Mai poate visa o inimă frântă?


 




       Fața ei era plânsă și oferea un spectacol ciudat trecătorilor. Ei vedeau o tânără brunetă îmbrăcată elegant, cu fustă și palton roșu, care alerga într-o dimineață de duminică pe stradă, în timp ce alți oameni veneau din direcția opusă spre biserica 
din care ea tocmai ieșise. 

Se opri puțin să-și tragă sufletul și se apăsă cu mâna pe piept. O înțepau mușchii inimii. Tot trupul o durea. Ieșise la aer pentru că îi era rău, și nu o oprise nimeni în biserică să se intereseze ce are, chiar dacă privirile lor îi vorbeau. ''Pleci?'' o întrebase mirată o femeie așezată lângă ea pe bancă. ''Da, trebuie să ajung undeva.'' Nu a ținut-o nimeni să părăsească adunarea la 20 de minute după ce începuse programul.
   În aerul curat de afară, realiză că poate și El, Dumnezeul ei venise cu ea, sufocat de amestecul bizar din clădire format din trupuri transpirate, priviri curioase și reci, guri care șoptesc bârfe în urechi, teologie seacă, și ''jocul'' băiatului care o place pe tânără dar nu e destul de bărbat să îi spună și să o cucerească.

Toți oamenii pe care i-a lăsat în urmă deși îi păsa de ei, sunt prea ocupați să dea atenție unei inimi frânte.

Dar lângă pașii ei se aud alți pași mai ușori. El mergea cu ea și intrară împreună în altă clădire cu ferestre mari și plină de lumină. Dumnezeu însoțește trestia căzută și ține cu delicatețe în palme mucul care abia fumegă. Pacea pe care ea o simți printre acei oameni nu avea legătură cu interiorul clădirii sau cu alt element.
Era izvorâtă din Isus care prin femeia în vârstă din spatele ei îi întinse mâna, îi zâmbi și vorbi cu ea.
     Lângă ea ședea un cuplu de blonzi, veniți din altă zonă a țării. Văzându-i își simți inima mai grea pentru că ea renunțase la acel gen de fericire. Viața printre creștini e dură, ca și printre cei de afară. Experimentase asta.
El însă îi șoptea blând în ureche prin fiecare cântare sau cuvânt din predică.
''Doamne, eu.....știi bine, de ce eu....nu vreau să mai am vreodată de-a face cu bărbați creștini! Ei rănesc cel mai tare deși spun că Te cunosc, și seamănă cu Cristos.''
''Vrei să ai încredere în Mine?''
''Nu mai pot....nu ca înainte. Sunt singură. În toate sensurile. Inima mea nu se poate vindeca peste noapte și prin tot felul de tehnici, cum se așteaptă unii din cei dragi ai mei. Au intenții bune dar nu poartă inima mea. Acolo e durere, vise frânte, răni și e el. Eu nu pot să iubesc alt bărbat! Tu știai asta din veșnicie pentru că Tu m-ai creat.
De ce? Doar spune-mi de ce ai îngăduit?! Ce faci cu toate fetele care au inima frântă?
Nu vreau să Te iau la rost, dar uneori am impresia că ai uitat de ele. 
Oare știi că ele nu mai pot visa? S-au resemnat și uneori tot ce-și doresc e moartea. Da, știu ce spun și cum sună asta și nu dramatizez. Dacă ai murit deja în interior....ce îți rămâne?''

''Dar ei le-au zis: "Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu?'...Ai încredere în Mine chiar dacă nu vezi și nu înțelegi ce lucrez. Ai încredere în inima Mea. Ea simte la fel pentru tine. Chiar dacă zici că nu-L vezi, pricina ta este înaintea Lui, așteaptă-l...''

      Un mesaj primit de la Dumnezeu chiar dacă e personal, se poate da mai departe, altor inimi frânte. Vreau așa mult să sperăm că într-o zi vom visa din nou.
     

duminică, 11 ianuarie 2015

Inepţii la început de an


 
 "Un An Nou Fericit"- Înţeleg că anul, care este o măsură a timpului, ar trebui să fie fericit, nu noi. Facem urarea asta fără să ne gândim la ce spunem. Ar trebui să le urăm oamenilor să fie fericiţi dar să îi şi îndrumăm spre izvorul fericirii.
      "Un An Nou mai bun" în raport cu cel care a trecut. Dacă noi nu vom fi mai buni, şi la următorul revelion vom fi dezamăgiţi şi vom da vina pe împrejurări şi nenoroc, cum zic unii.
       Urările care încep cu "fie ca..." le-aş aduna pe toate dacă aş putea şi le-aş arunca la gunoi. Fie ca surse din afara noastră precum banii, norocul, prietenii etc. să facă ce? Pot ei să îţi împlinească cele mai mari nevoi ale inimii? E absurd că majoritatea oamenilor nu întreprind nimic pentru a-şi schimba viaţa, nu se ajută pe ei înşişi ci se sprijină pe aceste cârje, de care s-a scris în multe sms-uri trimise de revelion. 

      Listele de început de an. E în regulă să îţi propui obiective şi să faci promisiuni dar o poţi face oricând, nu doar la început de ianuarie. Atunci e un comportament în masă. Dacă în timpul anului ţi-ai făcut o listă cu 5 puncte şi le-ai bifat, înseamnă că ţi-ai dorit cu adevărat şi nu ai fost luat de val. 
       Deciziile proaspete care se iau ca să se "asorteze" cu noul început. Dacă numai atunci ai revelaţia că un anumit prieten e toxic pentru viaţa ta şi ar trebui să pui capăt relaţiei, oare e ceva fondat sau doar un impuls de moment ca deciziile pe care le luăm când suntem supăraţi şi le regretăm la rece?! 
        Gândeşte-te la fiecare filă albă din an pe care tu o scrii! Aş încheia cu singura urare tolerabilă care începe cu "fie ca". Fie ca Dumnezeu să ne dea înţelepciune!