vineri, 20 noiembrie 2015

Sinele îl laşi acasă


                                        



 
Un om frumos care practică voluntariatul a fost întrebat ce înseamnă să fii voluntar şi a rostit un adevăr care explică multe probleme contemporane.
             Sinele îl laşi acasă şi nu mai pui plăcerea ta pe primul plan.
          
    Postarea nu va fi despre voluntariat, ci despre ce purtăm în inimi, noi, oamenii moderni și grăbiți care abia ne rupem câteva minute pentru cei dragi, voluntariatul fiind ultimul pe listă. 
     Psihologii caută tot felul de explicații bazate pe studii și cercetări, unele de 
răsu-plânsu, despre eșecurile noastre. În viața personală, în prietenie sau dragoste. Nu am găsit niciun articol științific care să te învețe să renunți la sinele tău pentru o viață mai împlinită. Fenomenul numit umanism a invadat toate canalele media și plăcerea e zeul la care omul se închină. Cu un mare preț. Gaura din suflet. 
     Care gaură dă de lucru psihiatrilor și psihologilor și îi fac să debiteze non-sensuri despre acceptarea de sine; însă cine și când se va opri și va trage și pe alții de mânecă spunându-le: ,,Ajunge cu masajul eului. Nu e vorba despre mine în lume. 
Nu a fost niciodată lumea despre noi, pământul nu se învârte în jurul mișcărilor omului, ci la porunca Creatorului?!"

         Ne dorim succes în toate. De la sănătate până la dragoste. Dar ne-am îndepărtat de țelul lui Dumnezeu pentru om, prin care ajunge sigur și fără ocol la fericire. Lepădarea de sine. Ascultă-te, omule drag, când vorbești cu cineva. Câte din cuvintele rostite fac referire la tine și marile tale probleme? Uneori interlocutorul nu poate strecura nici măcar un sunet între paragrafele tale, nu-i așa? 
         De ce eșuează căsnicii? Amândoi iubesc ceva. Își iubesc pielea, vorba cuiva. Sau unul din parteneri se iubește pe sine și în ,,relația" asta narcisistă mai are loc doar oglinda și telefonul mobil pentru selfie. 

      Paradoxul e că nu te îndepărtezi de tine și de sinele tău ideal când pui pe primul loc nevoia sau fericirea altcuiva, ci îți cunoști mai bine sufletul și te umpli, nu te golești prin frângerea eului. Exemple concrete care să îți arate ce și cum să faci. 
Dacă ești soț și ajungi acasă după o zi lungă la muncă, în timp ce ea îți pune masa, nu începe să îți descarci imediat poveștile și frustrările de peste zi ( știu că de regulă femeile au obiceiul ăsta, dar am văzut și bărbați). 
Ascultă-ți soția și pune-i întrebări despre starea ei emoțională. Majoritatea bărbaților întreabă de sănătate fiindcă au în ADN predispoziția să rezolve o problemă, dacă partenera e bolnavă, el o duce la medic; dar limbajul femeii e despre emoții și ce se întâmplă toată ziua în mintea ei, prin urmare învață să vorbești limba soției tale.

       Dacă ești soție, renunțarea la sine, va implica de multe ori să amâni să îți cumperi ceva care îți place pentru binele familiei.  Ai în dulap mai multe rochii de iarnă și soțul tău are dantura stricată, e limpede ca iubirea te scoate din casă pentru a-i face programare la dentist, nu pentru a da buzna în magazine în căutarea unei rochii noi.
     În calitate de prieten sau prietenă , îl pui pe primul loc pe celălalt când îl asculți cu toată inima, nu cu o ureche la el și cu mintea hoinărind la ale tale și așteptând să termine ce are de zis ca să începi tu.  
     În rolul tău de cetățean, renunță la compromisuri, plătește taxe și nu mai oferi mită. Lucrează cu facturi și cu transparență în acte. Doare și pare nedrept pe moment să te lepezi de scuzele și justificările tale atent construite dar pe termen lung, vei avea numai de câștigat.

      Soluția garantată pentru succes. Din păcate, nu i se face reclamă și nu se vinde. Când te-ai ridicat din pat, sinele îl lași acolo. Pleci de acasă, sinele îl lași la ușă. Avem de ales între iubire și iubirea de sine. Prima ne dă bucuria de a trăi iar a doua e hoața care ne-o fură.
      Când te-ai simțit ultima dată ușor și liber? Cred că atunci când ai dăruit, când ai făcut o faptă bună și în acele momente nu te-ai mai gândit deloc la tine. 
       Pe Dumnezeu, la fel ca pe semenul nostru, Îl întâlnim în locul unde am pus jos eul și am luat în schimb dăruirea. 
     "El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. "


                                   
       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu