miercuri, 30 iulie 2014

Dar, Eu te văd pe tine



                           

Am citit într-o carte scrisă de Max Lucado despre o întâmplare care a produs un click în mintea mea. Acel click care duce la cunoaştere, înţelegere şi liniştea răspunsurilor sigure. 
Un copil a fost prins într-un incendiu iar când familia acestuia tocmai alerga pe scări spre ieşire din casa cu etaj care era în flăcări, băieţelul speriat s-a întors din drum, a plecat de lângă cei dragi şi a luat-o în direcţia opusă. A început să urce scările spre ,,iadul" roşu şi nemilos.
      Partea cea mai interesantă vine acum. Tatăl începe să strige la el din afara casei: ,,Sari, fiule, sari!Te prind eu. " Băieţelul răspunde: ,,Tată, dar nu te văd."
,,Ştiu" îi răspunde tata, ,,dar eu te văd pe tine."

      Nu-L vedem pe Tata din cer în nopţile sufletului şi sentimentele ne spun că El ne-a pus ,,în aşteptare" şi se ocupă de alţii. Poate că nu e un Tată atât de bun pe cât se pretinde. Poate că taţii noştrii pământeşti ne-ar fi scutit de acea noapte, de chinul flăcărilor interioare, dacă le-ar fi stat lor în putere, dar Dumnezeu nu a făcut-o. Poate că ar trebui să le spunem gândurilor să tacă.


      Un gând născut din suferinţă e orb şi mincinos de cele mai multe ori. Nu vedem în întuneric ce face Dumnezeu şi la ce lucrează dar El ne vede. Unul din numele lui Dumnezeu din ebraică înseamnă ,,Dumnezeul care vede".
Nu te văd în noaptea mea dar mi-e îndeajuns că Tu nu îţi poţi lua privirea de la mine!
Dragostea şopteşte: Tu încă nu mă vezi, dar eu te văd pe tine...

,,Răul când va trece, nu va mai domni. Domnul Cel puternic îl va birui!"

                                        

luni, 28 iulie 2014

Femeia-vară



                               


Femeia care se identifică cu anotimpul vara este un ,,pieton" care traversează zilnic mai multe stări emoţionale şi caută mereu să fie surprinsă cu ceva de viaţă. Asta pentru că se plictiseşte repede şi totuşi nu e superficială. Lucrurile profunde nu le abandonează. Marile iubiri ale ei o consumă ani de zile şi poartă visuri în ochi de aceea puţini o înţeleg. 
      De cele mai multe ori îţi doreşti să te numească cel mai bun prieten al ei, alteori cuvintele ei pasionale şi izbucnirile te fac să o iubeşti şi să o urăşti în acelaşi timp. Dar nu poţi trăi fără numărul ei de telefon în agendă. Precum ţărâna de pe câmp, oamenii au nevoie de ploi cu tunete şi fulgere, urmate de mângăieri suave ca atingerea unei mame. Acesta e efectul domnişoarei cu personalitate de vară. 
Ea creează un loc în inima ta pe care nu îl mai poate ocupa nimeni şi nu-ţi întoarce umerii când ai nevoie de consiliere şi sfaturi. 
E adevărat că ei îi plouă des în suflet dar asta îl menţine verde şi tonic şi în timp ce încearcă să rezolve problemele altora, primeşte deseori răspuns şi la ale ei. Ea are curaj să sufere şi totuşi nu e prietenă cu suferinţa ci îi declară război când se întâlnesc şi astfel trec luni de zile, în care de afară tu vezi calm, graţie şi frumuseţe dar în interiorul ei e haos şi, pete de sânge îi stropesc camerele sufletului.

      Femeia-vară se cunoaşte foarte bine pe sine şi acesta e unul din aşii ei. Dacă crezi că îi spui ceva nou despre ea, află că mai întâi a trecut lupa ei mentală pe acolo şi a văzut pata despre care vorbeşti doar că ea a tras perdeaua orgoliului peste şi se va ocupa de problemă când va dori şi în special, când va fi singură. Ei nu îi place să îşi rezolve problemele în grup chiar dacă e foarte exteriorizată.
Se va baza pe doi sau trei prieteni de suflet sau pe ea însăşi. Confidentul ei favorit e Dumnezeu şi nu Îl ,,lasă" în pace până nu primeşte răspunsuri la rugăciuni. 

      Ea vrea să fie înconjurată de frumuseţe spirituală şi materială căci are în ea un dor după absolut şi nu se va simţi acasă până nu va umbla pe străzile perfecte ale cerului. Ea vrea totul de la tine sau nimic. Detestă un pahar umplut doar pe jumătate. Unul din defectele ei este acela că se retrage ca un melc în ea însăşi când trece printr-o perioadă grea şi s-ar putea să nu te caute zile în şir dar poţi avea garanţia că totdeauna eşti în gândurile şi rugăciunile ei.

      Ei îi plac oamenii care luptă cu ea într-o dispută şi nu pleacă indiferenţi după primele replici. Faptul că stai şi încerci să lămureşti problema, o face să simtă că îţi pasă. E dezechilibrată ca o ploaie de vară care vine şi trece repede dar mai sănătoasă la cap ca o femeie de tip-iarna care se reprimă şi se consumă în tăcere. 
      Nu există niciun ,,remediu" pentru lucrurile care nu-ţi plac la ea decât iubirea. Iubeşte-o şi mai mult şi asta o va dezarma iar cuvintele calde şi prietenoase îi vor opri furtunoasa exprimare. Femeia-vară te roagă să o scuzi că te ,,pătează" când intri în contact cu ea. I-a murit o parte importantă din ea, abia a apucat să o îngroape şi îi picură sânge de la răni precum stropii de ploaie pe firele de iarbă. 

 

sâmbătă, 19 iulie 2014

CV-ul lui Tata


                                         



În toate furtunile vieţii, iată cum se prezintă ,,CV-ul" Tatălui nostru din cer:

   Ocupaţia principală: Creator- ,,La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul" Geneza 1:1

 Funcţia ocupată în Univers în trecut, prezent şi în veşnicie:
 Creator, Rege, Lider,  Cârmuitor, Răscumpărător, Părinte, Judecător.

,,Domnul împărăţeşte: să se înveselească pământul şi să se bucure ostroavele cele multe! Norii şi negura Îl înconjoara, dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie.
Înaintea Lui merge focul şi arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui.
Fulgerele Lui luminează lumea, pământul Îl vede şi se cutremură.
Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pământ." Psalmul 97:1-5.


     Experienţă nelimitată în:

   Pază şi protecţie: ,,El păzeşte sufletele credincioşilor Lui şi-i izbăveşte din mâna celor răi" Psalmul 97:10.

   Veghe: ,,Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru care locuieşte atât de sus?
El Îsi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ" Psalmul 113:5-6.

    Construcţii şi restaurări: ,,  Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc" Psalmul 127:1.
    ,,Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile" Osea 6:1.
   ,,Căci Domnul răscumpără pe Iacov şi-l izbăveşte din mâna unuia mai tare decât el" Ieremia 31:11
   ,,El va răscumpara pe Israel din toate nelegiuirile lui" Psalmul 130:8.

    Rezolvarea problemelor imposibile: ,,El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr" Iov 9:10.
 ,,Ce dărâmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa" Iov 12:14.
 ,,Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcătului, pe însusi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului..." 
Romani 8:3.

    Psihoterapie: ,,Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă" 1 Corinteni 1:5.
Sunt încredinţat că Acela care a început în voi aceasta bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos" Filipeni 1:6.

    Vindecări: ,,...căci Eu sunt Domnul care te vindecă" Exod 15:26.
  ,,El îţi vindecă toate bolile tale" Psalmul 103:3. 
 ,,Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie" Ieremia 33:6.

   Învăţare şi instruire: ,,Eu - zice Domnul - te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta"
Psalmul 32:8.

   Împlinirea nevoilor emoţionale: ,,Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimante" Ioan 14:27.




                                    

duminică, 13 iulie 2014

Când nu-ţi mai vezi viitorul în oglindă


                                               



            Te trezeşti în multe dimineţi cu aceiaşi stare de cenuşiu deşi afară soarele colorează cu lumină cartierul de blocuri, şi nu zăboveşti la oglindă ca să nu începi să plângi. În urmă cu câteva săptămâni, ea îţi arăta un viitor în doi. Tu şi cu cel cu care semeni de parcă aţi fi două picături de apă.
Oriunde te întorceai şi îţi vedeai reflexia, ea doar îţi confirma ceea ce inima şoptea: El e coasta din care ai fost luată.


Acum îţi spui că Dumnezeu nu e chiar romantic şi implicat în detalii şi sunt minute lungi în care meditezi la gânduri precum ,, regizorii de la Hollywood sunt mai talentaţi la scris un scenariu despre o dragoste imposibilă şi totuşi posibilă dacă se vrea". În lumea altor prinţese a lui Dumnezeu lucrurile pur şi simplu vin de la sine, există prinţi şi vise împlinite...iar tu îţi vei plăti nişte greşeli?! O suferinţă a inimii te schimbă mai mult decât dragostea în sine.

     Când suferi pentru că nu-ţi sunt acceptate opiniile, asta e o suferinţă a minţii şi noi facem din orice durere o dramă, până ajungem să fim rupţi în bucăţi de ceva care ne implică inima şi atunci ne trezim şi ne spunem nouă înşine că am da orice să ,,suferim" numai cu mintea, dar nu cu inima. 
    Mintea suferă din orgoliu, inima suferă când dispare ceva ce alimenta viaţa interioară. Fie o promisiune, o aşteptare legitimă, o speranţă sau un om iubit.

Tu te schimbi. Oglinda nu-ţi mai arată un viitor. El a dispărut ca o fantomă.
Cei din jur îndreaptă un deget acuzator spre inima ta îmbibată de sânge iar tu schimbi des ,,pansamentele" ca să nu laşi urme peste tot dar nimic nu anulează ceea ce a rămas nespus. Ar fi putut să fie şi nu a fost....din cauza unor alegeri greşite. În toată povestea, o singură persoană nu se schimbă: Isus.
       ,,Când nu-ţi mai rămâne nimic altceva decât Dumnezeu, vei descoperi că Dumnezeu îţi este îndeajuns!" 

                      
                      
                        

duminică, 6 iulie 2014

Doi străini în ploaie



                                               



      Mă apropii de tine fără să mă poţi auzi sau vedea. Încă suntem în cercuri umane diferite dar eu m-am oprit din căutarea ta când vocea ta a vibrat până în inima mea prin telefonul pe care îl ţineam cu o mână nesigură la ureche.

Uneori doi străini se întâlnesc în ploaie şi împart aceiaşi umbrelă pentru câteva minute. După ce se despart, amândoi îşi vor ţine respiraţia şi vor purta o greutate în piept până când se vor reîntâlni iar.
Noi doi ne-am adăpostit sub o ,,umbrelă'' a tehnologiei, o linie telefonică ce a avut onorea să fie poştaş în acea zi rece de iarnă pentru cuvintele noastre.

      Am fugit de tine încă dinainte să te aud şi am ales nesiguranţa în schimb. Dar au intrat în venele mele sunetul respiraţiei tale şi cuvintele sincere. Parcă erai un copil ce îmi înălţa un zmeu, mă împingeai dincolo de marginea lumii ce o cunoscusem până să te întâlnesc pe tine, când îmi povesteai diverse lucruri. M-ai iertat pentru ceva dar poate nu ţi-a mai păsat de ce ar fi putut să fie între noi. Poate ai ales indiferenţa ca să mă protejezi de...tine. 

Da, voiam să fiu protejată dar de braţele tale şi să fug în mintea mea cât mai departe de prezenţa ta, doar ca să deschid ochii apoi şi să fiu recunoscătoare că eşti la câţiva centimetrii de mine.

Marea dragoste e mută la început. Te iubesc, ,,străinule'' şi nu-ţi pot spune asta. Te-am iubit pentru că m-ai înfruntat transparent, pentru că ai transformat un duel al orgoliilor într-un inceput de poveste.

Când mi-ai rostit numele i-ai dat o valoare. Te-am iubit pentru că ai fost ,,străinul'' care s-a oprit să stea de vorbă cu mine de la suflet către suflet. 

      Nu ai ştiut ce vei lăsa în urmă. Ecoul vocii tale, pe care aş fi vrut să-l închid într-o sticluţă de parfum şi să mă ,,dau'' cu el de câte ori plouă şi deschid o umbrelă neagră.
Am fi doi străini sub aceiaşi umbrelă în ploaie şi m-aş apleca să-ţi sărut genele umede de lacrimi. Plângi, tu încă plângi prea mult. Aş vrea ca măcar câteva lacrimi să fi fost şi pentru mine.

Dar pentru noi nu mai există decât....prea târziu!
,,M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit!" Ieremia 20:7

joi, 3 iulie 2014

Departe





"Copil frumos, te-aş ţine-ascuns

În locul unde n-au pătruns
Nici răutatea, nici mânia,
În locul unde e stăpână bucuria.
Şi ţi-aş păstra desţelenită
Grădina vieţii, şi-nflorită,
Ca un surâs să fie fiecare floare,
Pe chipul tău să râdă lumina de la soare.
Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale,
Din suflet aş lăsa să scuture petale,
Ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini,
Să nu te rătăceşti prin mărăcini."

("Copil frumos" de Carmen Pricop)
            

      ,,Copil'' frumos în ochii mei, vei pleca departe şi eu voi rămâne cu întrebarea ,,cum ar fi fost dacă...?''
Mulţi te-au judecat şi o vor mai face, dar în ochii Creatorului eşti şi vei fi mereu acel copil frumos şi perfect în imperfecţiunea ta, rănit, speriat şi însetat după iubire.
     Dacă aş fi putut interveni eu în istorie, aş fi scris altfel scenariul vieţilor noastre şi la 20 şi ceva de ani, tu ai fi fost o floare fără spini. Doar a mea.

    
 Când vei fi fericit, inima mea va şti. E un mister, dar ea poate intui trăirile tale. Când vei fi trist, ea va înălţa rugăciuni pentru tine. ,,Copil" frumos, nici nu ştii cât de curat şi mult ai fost iubit.

Noi nu vom şti cum ar fi fost dacă intersecţia privirilor noastre ar fi oprit timpul în loc şi două inimi care s-au căutat toată viaţa, s-ar fi găsit. 

Orgolii, scheleţi din trecut şi orbirea ta, ne-au smuls şansa de a fi doi ,,copii" care trăiesc o poveste de răscumpărare.
      Viaţa nu e un scenariu de film, uneori e însăşi filmul pentru care repeţi luni de zile, dar un ,,accident" te împiedică să mai joci în el.

Nu am dorit niciunui om, binele suprem aşa cum ţi l-am vrut ţie, ,,copil" frumos.
     Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învăţat multe lucruri cât timp te-am iubit şi mi-a dat privilegiul să simt puţin din ce simte El faţă de o lume pe care o iubeşte chiar şi când ea îi intoarce spatele. O dragoste care, deşi o doare, nu se poate opri din a iubi.

Nu îţi spun ,,Adio" ci salutul pe care mi-l dădeai tu... Creştinii nu se despart niciodată.
,,Copil" frumos, să ai un sfârşit al alergării în cursa credinţei mai frumos decât începutul.

Te-am iubit. Te voi iubi, dar altfel...

P.S. E primul articol pe care l-am scris plângând.