Suveranitatea lui Dumnezeu în viața mea/,,Un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase”

 

                                                  



    

                                                  

                                                  
                                                      

                                                      

                                                      

                                                      

                                                      

                                                      

                                                      

                                                     

                                                     

                                                     

                                                     
                                                     

                                                      

                                                      

                                                     

                                                    

                                                      

                                 
                                  

Eroi sau lași?

 

                                                     

                                            sursa foto: pixabay.com

Moartea lui Charlie Kirk a zguduit ca un cutremur. A lăsat amprente și a ridicat zeci de întrebări. Fiii satanei, cei vânduți unor ideologii woke, jubilează. Nici nu stiu, săracii, că dansează pe propriul lor mormânt. 

Pentru că sunt morți spiritual și umblă printre morți ca ei. Iar dacă nu se pocăiesc, îi așteaptă iadul veșnic. Nu sunt amenințări sau povești, e ceea ce spune Scriptura. Totuși, si printre necredincioși sunt mulți care deplâng o asemenea tragedie. Au empatie pentru familie. Afirmă că nu sunt de acord cu crima în nicio circumstanță.

Charlie Kirk e martir pentru unii, pentru alții doar victima unui asasinat politic, la comanda unei forțe oculte. Ziua Judecății va arăta totul în amănunt. Dar nu putem tăgădui că a plecat ca un erou. Un bărbat curajos, cum puțini sunt, care a afirmat public cuvintele Scripturii, valorile creștine. 

Nu putem fi de acord cu tot ce a spus sau a făcut el. Nu putem pune un muritor pe un soclu și să îl idealizăm. Nici măcar nu e un exemplu de urmat în anumite privințe; vezi ce credea despre arme. Însă, admir cel mai mult la el îndrăzneala. Curajul de a fi bărbat adevarat. Nu cum îți dictează societatea. 

De a fi soț și tată bun. De a vorbi deschis într-un loc atât de controversat și periculos cum e SUA. De a apăra pricina celor nenăscuți. 

Umbrele lui le las în mâna lui Dumnezeu. Singurul care cunoaște totul deplin. E important dacă a avut veșnicia asigurată, dacă până la capăt a umblat necompromis cu Cristos. În ultimele minute de viață a citat din Corinteni. 

Cum mor cei mai mulți bărbați? Ca eroi sau lași? Charlie a murit apărând creștinismul, citând din Biblie. Alții mor cu sticla de băutură în mână sau cu drogurile în sânge. Cu mâna pe mouse după ce au vizionat pornografie. Sau în urma unei bătăi într-un bar. Ori dupa ce s-au culcat cu amanta. 

Știu despre un preot că a murit în mașină, în timp ce era cu o prostituată. Era om bătrân. Care a trecut degeaba prin viață. 

Unii trăiesc și fac lucruri în 30 de ani cât alții nu fac in 70 sau 100. 

Un bărbat adevărat e un erou. Nu toți trebuie să facă acte ,,mari” de eroism, cunoscute pe internet. Dar când un bărbat decide să nu se compromită la locul de muncă, să își păstreze ochii si inima doar pentru soția lui, să nu înșele pe nimeni, să își plece genunchii în rugăciune, să studieze Scriptura, și multe altele, este un erou. Al credinței. 

E valabil si pentru femei. A face ce îți cere Dumnezeu, ce trebuie, este eroism. Nu lașitate. Chiar daca pierzi un job, relatii, oportunități. 

Chiar daca unii vor crede că ți-ai închis viața sau că ești ratată. Cum spunea cineva: ,,A astepta timpul lui Dumnezeu e dovadă de putere, nu de slăbiciune.” Putere pe care o primești de la El.

A trăi în voia și planul lui Dumnezeu este eroism. Mulți eroi, nevăzuți și nebăgați în seamă de oameni sau reflectoare, are Cristos în toată lumea.

E important și cum trăim, și cum murim! 

,,Cristos în lumină-i așteaptă, pe cei ce-au trăit în lumină.” Amalia Preda

                                               

Necăsătorit(ă) și fericit(ă)?

         

                                                                        

sursa foto: pixabay.com

             Dacă ești trecută de o anumită vârstă și nu te-ai căsătorit încă, să știi că:

Nu ești defectă, ratată și fără șanse.

Fericirea nu depinde de oameni sau circumstanțe.

Dumnezeu are un plan, chiar dacă nu înțelegi încă.

Există undeva un partener pregătit de El, nu e vorba de ,,noroc”, întâmplări sau coincidențe.

Te vei căsători la momentul potrivit; nici mai devreme, nici mai târziu.

Poate ți-ai dorit să te căsătorești tânără și e normal, dar, nu deținem controlul asupra vieții, și viitorul soț trebuie să te găsească (nu tu pe el). 

Și dacă suntem copiii lui Dumnezeu, toate piesele de ,,puzzle” lucrează spre binele nostru. El nu greșește. El ne înțelege, dar noi nu vedem ce vede El, nu știm ce știe El.

Ascultă și gândurile, perspectiva mea audio. E prima dată când fac asta. Sper să fii înțelegătoare.

Cine îi va șterge lacrimile?

 

                                                   

sursa foto:pixabay.com

Alegerile prezidențiale au scos la iveală multe. Precum o apă tulburată care își revarsă din adâncuri ,,comorile”. Puteai, ,,pescui”: adevărata față a unora, mânie dezlănțuită, jigniri și injurii, atitudine de tipul ,,mă lepăd de tine pentru că nu zici ca mine”, minciuni, dezinformare cu găleata, șantaj emoțional; dar, din fericire, și limbaj respectuos, argumente raționale și echidistante, dorința de a păstra relatii. 

Apoi vine bomba cu declarațiile de avere ale membrilor CCR. Și, la scurt timp, o știre șochează țara. Tânără mamă, însărcinată, cu fetița de trei ani în brate, este împușcată pe stradă. De un bărbat care a abuzat-o timp de doi ani. Pentru unii rămâne o știre senzațională și atât. Poate îi apucă plânsul pe moment sau li se strânge inima gândindu-se că putea fi o persoana dragă lor în locul Teodorei. 

Cele care au trecut printr-un abuz nu pot fi indiferente la o astfel de știre. Nu pentru că vor să se alinte, să cerșească atenție sau milă; ci pentru că ar dori ca nimeni să nu mai umble în ,,papucii” lor. Și atunci simt nevoia să vorbească, să ajute cumva.

Dar tu ce simți? Dacă ești lider de opinie, mai ales creștin practicant (poate chiar pastor), alegi să dai scroll și să mergi mai departe? Știi câte fete pot fi următoarele pe lista unui abuzator? Vă rog să îmi spuneți, dacă știți, câte biserici sau școli din mediul neoprotestant se implică activ în lupta împotriva violenței domestice, a abuzurilor asupra femeilor. Măcar cât s-au implicat unii în politică. Cei care s-au aprins la amvon pentru politică, pentru o anumită tabără. Dar când femeile suferă, nu e un subiect. Nu merită discutat. 

Știu că nu e comod ce scriu, că unii vor judeca sau interpreta greșit. Vreau doar să trag un semnal de alarmă. Să pun pe gânduri. Să ,,zgâltâi” metaforic oameni prea ocupați cu nimicuri sau cu politica. Poate ne va păsa mai mult. Poate vom vorbi mai mult în mediile noastre despre cum am putea ajuta potențialele victime. 

Câți dintre noi știu să recunoască semnele unui abuz, de orice fel? Eu știu. Și pentru asta nu trebuie să fii licențiat în Psihologie, ca mine. Sau să fii cu un bărbat care deține o armă și ești ca un iepure hăituit. Am fost și acolo, în adolescență. 

A încercat să mă distrugă, să îmi linșeze demnitatea, a vrut să mă separe de oamenii dragi, să fure ce are o fată mai de preț. Nu mi-a spus direct că mă ucide (amenința că se sinucide el dacă îl părăsesc), dar cu un om care te abuzează psihic și îți mușcă mâna într-un moment de furie, nu ești în siguranță. Mai ales dacă deține o armă, pe care ți-o și arată.

Doar Dumnezeu m-a salvat. Dar a fost nevoie să lucreze, la un moment dat, prin cineva care mi-a amenințat agresorul cu poliția. 

De ce am fost o victimă? De ce ajunge o fată o victimă? Sunt nenumărate motive, povești care nu pot fi spuse oricui; ai partea ta de vină când faci anumite alegeri greșite, când nu fugi, nu ceri ajutor etc. Dar toate astea nu îl scuză pe abuzator. Nu există niciun motiv pentru a face rău. 

Nimeni nu vrea să ajungă o victimă. Nimeni. E un lanț întreg de factori. Iar păcatele victimei nu ar trebui să fie o scuză. Păcatele unei femei nu îți dau dreptul să o pedepsești, să o abuzezi sau să o ucizi. Doar Dumnezeu are drept asupra vieții.

Deci, nu îți trebuie decât o inimă curată și deschisă ca să vezi dacă cineva din jurul tău e o victimă. Să îi auzi țipătul, chiar dacă nu folosește cuvinte. 

Să anunți autoritățile, când este cazul. Să te rogi. Să ajuți în mod practic. Chiar să găzduiești temporar o victimă, dacă trebuie. Să împrumuți sau să dăruiești bani. 

Însă trăim vremurile din urmă. Suntem pe fugă. Dragostea (firească, naturală), se stinge tot mai mult, ca un muc de lumânare. Fugim de realitățile prea grele. 

Viata e frumoasă în anturajul nostru exclusivist de prieteni, ori pe Facebook unde victima si abuzatorul pozează în cuplul perfect și scriu ,,Love my life”, ,,Love u to the moon and back”. 

Viața e roz în bula unora, unde contează banii, recunoașterea socială, renumele, diplomele bifate, pozele de familie, vacanțele perfecte. Sunt normale și de dorit, până la un punct. Până nu te dețin și te robesc. Până nu te îndepărtează de Dumnezeu și de oameni. 

Când trăiești doar pentru tine, când ești rece, și gol, și nu oferi; nu mai auzi și simți durerea unui om, ești în starea cea mai de jos. Când pentru tine o victimă ca Teodora e: ,,doar o stire”, ,,așa sfârșesc toate de teapa ei, ce să faci?!”; e atât de trist la tine în suflet. 

Este revoltător că suntem țara în care victima e vinovată pentru crimă, în opinia unora. Țara în care prea puține femei nu au fost abuzate, într-un fel sau altul. Știi cum e să îți spună un bărbat: Nimeni nu o să te mai iubească, o să îți stric nunta? Dacă nu știi, nu judeca. Știi cum e să te bată un bărbat până leșini? Dacă nu știi, nu judeca.

Știi cum e să răspândească un bărbat minciuni despre tine? Dacă nu știi, nu judeca. Știi cum e sa te strângă un bărbat de gât? Dacă nu stii, nu judeca. Stii cum e să ți se interpreteze greșit intențiile și să îți facă un bărbat avansuri, ca apoi să te acuze că tu ai vrut să-l seduci? Dacă nu știi, nu judeca. 

Știi cum e să ți se spună că ești proastă, că nu vei ajunge nicăieri, că nu ai succes ca altele? Dacă nu știi, nu judeca. 

Știi cum e să acoperi cu machiaj urmele ,,iubirii”? Dacă nu știi, nu judeca. Am descris realitatea multor femei. 

Eu nu trăiesc într-o bulă, fără să îmi pese, chiar dacă am fost ferită de multe rele. Dacă tu nu ai avut parte de niciun fel de abuz, recunoaște că nu e meritul tău, că nu te face special(ă) sau superior(oară). Admite că TOȚI avem lucruri dureroase în ,,dulapuri” și un trecut pe care numai Dumnezeu îl poate ierta. 

Doar fariseii se bat cu cărămida autoîndreptățirii în piept și evită oamenii care ,,nu sunt ca ei.” ,,Doamne, eu nu am fost bețiv ca ăla, sau nu mi-a trebuit iubit/ă la 16 ani....”

Dar ce alte păcate ai făcut? Toate păcatele sunt la fel în fața Judecătorului Suprem. Doar că unele au consecințe diferite, mai dureroase. 

Când păcătoșii, și mai ales cei iertați (din biserici) aruncă cu pietre în alți păcătoși, în loc să întindă o mână, denotă că nu au inima lui Dumnezeu, perspectiva și iubirea Lui. 

Știți și câte prejudecăți se ,,plimbă” chiar și prin biserici? Și ele pot fi o formă de abuz. Calomnia și bârfa în ce categorie se încadrează?

 ,,Sigur aia a făcut ceva, s-a angajat pe pile, s-a compromis, nu s-a măritat pentru că......,nu are copii fiindcă o pedepsește Dumnezeu” etc. De multe ori, femeile sunt ținta. 

De atâtea ori, chiar și femeile devin agresori, fac bullying sau calomniază. Femeile sunt experte în a se răni una pe alta. Cu voie sau din neatenție, adică nu filtrează ce spun, nu se gândesc la efectul cuvintelor sau limbajului lor nonverbal.

Eram la un eveniment în mediul evanghelic. Și m-a abordat o doamnă, pe care o știam de mult timp. Dar nu aveam o relație apropiată. M-a descusut. ,,Câți ani am, unde lucrez...” 

Când i-am spus că am fost o perioadă în televiziune, expresia ei a fost ceva de pus în ramă. Nu știu dacă aș putea să descriu exact.

Șoc, mirare, și alte sentimente. Parcă i-aș fi spus că am făcut videochat. E un om bun, ne-am despărțit prietenește, nu vreau să o judec. Chiar dacă ea m-ar fi judecat în gând. Mulți oameni buni au capul plin de prejudecăți și stereotipuri. 

E adevărat că nu sunt mulți în mediul neoprotestant care să fi lucrat în presă, mai ales la TV. Și ce nu cunoști, judeci usor. De aceea unii pun imediat etichete. Profesia de jurnalist e compatibilă cu un creștin, dacă nu te compromiți. Nu m-am angajat niciodată undeva pe pile, pe ochi frumoși, pe aspectul fizic. Slavă Domnului, că El mi-a deschis ușile de fiecare dată și mi-am folosit doar creierul. Nici măcar nu visam sau să doresc să lucrez în TV. Am început cu presa scrisă și am fost avansată. 

Am avut oameni de la care să învăț și care mi-au acordat șanse. Deci, da, se poate să fii creștină practicantă și jurnalist, în același timp. 

,,Presa minte”- lozincă aruncată în perioada alegerilor. Nu toată presa minte. Ai verificat măcar? E ca și cum ai spune că toți șoferii fac accidente sau toți medicii sunt șpăgari. Oare generalizările nu sunt un abuz? 

Ne obișnuim cu abuzuri ,,mici”, iar ulterior cele ,,mari” sunt tolerate ușor. Sau uitate. 

Sunt înghițite ca un meniu de fast-food. Știi că nu îți pică bine, că e uleios și gras, că te îmbolnăvește, dar dacă toată lumea consumă, eu de ce să nu o fac?! 

Mulți lideri duc diverse lupte. Dar oare câți au în agenda lor și lupta contra violenței domestice și a abuzurilor?! Dacă te bate soțul sau te amenință cu moartea; și consilierul, biserica, rudele, pastorul tău nu te iau în serios sau te acuză, caută ajutor în altă parte. 

Caută până vei găsi un umăr. Cere-I lui Dumnezeu să te îndrume. Sunt organizații care se ocupă de femei abuzate. 

Iar dacă ce am scris ți se pare că e feminism, că sunt o rebelă care îți deranjează somnul conștiinței, că exagerez sau că sunt plină de amărăciune sau neiertare pentru că am fost și eu cândva o victimă, să știi că te înșeli. Eu sunt liberă și fericită. Sunt în viață, datorită lui Dumnezeu. Puteam fi ca Teodora, dacă mă căsătoream cu el. 

Nu voi tăcea când e vorba de abuz. Nu sunt și nu voi fi naivă; nu voi scuza niciodată răul și nu voi ,,peria” abuzatori, doar pentru că sunt în funcții importante. Cum o fac mulți.

Uită-te în oglindă și întreabă-te sincer:

Dacă eu aș fi în locul unei victime, mi-ar plăcea să am alături pe cineva ca mine? 

Ce fel de om am devenit? Sunt eu oglindă a caracterului lui Dumnezeu? Semăn cu El? 

O femeie a fost împușcată de un bărbat. Ce propoziție rece, dacă nu o citești în cheia potrivită. Și cu siguranță nu s-ar fi ajuns aici dacă autoritățile își făceau treaba, dacă celor din jurul ei le-ar fi păsat mai mult. 

Fetița care a rămas în urma ei va creste intr-o lume care aplaudă indivizi ca frații Tate, printre oameni care poate îi vor spune că mama ei a meritat să fie ucisă. Cine va șterge lacrimile acestei orfane?

,,Oare, tăcând, faceți voi dreptate? Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?” (Ps.58:1)

• ,,Izbăvește pe cei târâți la moarte și scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiați. -
• Dacă zici: "Ah! N-am știut!"… Crezi că nu vede Cel ce cântarește inimile și Cel ce veghează asupra sufletului tău? Și nu va răsplati El fiecăruia după faptele lui?” (Proverbe 24:11,12)

                                    

,,Dumnezeu nu e agenție matrimonială”

 V-a șocat titlul? Acesta este un articol despre un subiect greu, sensibil. 

Așteptarea unui partener de viață pregătit de Dumnezeu; într-o lume plină de aranjamente mai mult sau mai puțin băbești pentru căsătorie, în același timp o lume digitalizată, cu întâlniri pe Facebook și flirturi pe Instagram, relații pasagere, aventuri de o noapte sau de-o vară, dramele că ți-a trecut vremea, competiție strânsă între tineri pentru ,,nunta anului” și pentru like-uri la pozele în doi. 

În unele cercuri sau biserici există teoria/doctrina că omul alege și Dumnezeu binecuvântează. Unii, mai obraznici, spun cu emfază că ,,Dumnezeu nu e agenție matrimonială”. 

Cu alte cuvinte, tu trebuie să faci lucru ,,manual”, să îți iei viața în mâini, să te folosești de orice oportunitate, și de talente plus trucuri ca să pui mâna, în final, pe soțul sau soția de vis. Clasica tavă cu prajitură, (un tertip din lumea evanghelică) oferită tipului râvnit, a dus pe unii în fața altarului. 

O dată un bărbat, încă burlac, mi-a spus direct să fac o prajitură și să i-o ofer. Acea prajitură nu a fost coaptă niciodată pentru el și nici nu va fi. 

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu această tehnică de agățat, este vorba strict de prăjituri, nu e o metaforă pentru altceva. Unele fete s-au dus direct la câte un el, cu prăjituri, ca să îi atragă atenția, să își arate talentul în bucătărie și să îi transmită astfel un mesaj subtil: ,,te plac, eu am făcut un pas, fă tu următorul”. 

Altele au înlocuit prăjitura cu altceva. Poate o carte, un cadou, un mesaj, o cerere de prietenie pe Facebook, inimioare la postările lui. O altă tactică de ,,pescuit” e să intri în anturajul lui, să te împrietenești cu cine poți din grupul lui.

Să transmiți mesaje prin intermediari. Să apari ca o ploaie de vară, din senin, în locurile unde e prezent.

Aproape totul e permis în goana după măritiș. Asta cred mulți. Doar Dumnezeu îți dă, tu trebuie să îți bagi în traistă, sau mai bine zis pe deget. Inelul. 

Fără de care ,,nu ești, maică, în rândul lumii.”

,,Ești o ciudată. Ceva nu este în regulă cu tine. Ascunzi tu ceva. Ai fițe. Respingi bărbații care fac coadă la ușa ta, nu? Ai standarde prea înalte.”

Știu cârcotașii și bârfitorii de ce NU te-ai căsătorit. Cum le știu ei pe toate, mai puțin să își țină nasul doar în propria viață. Problema e că de multe ori nu înțeleg cei care pretind că au o relație cu Dumnezeu. 

Dacă spui unor persoane că tu aștepți o poveste de dragoste scrisă de Dumnezeu și nu vrei să faci tu ceva, să te îndeletnicești cu ,,pescuitul”, ci să te găsească el (bărbatul potrivit); te privesc de parcă ai fi picat din altă lume. 

Dacă ai trecut de o anumită vârstă și nu ai ,,pescuit” nimic, unii au pus deja ștampila pe soarta ta: fată bătrână, nu se mai mărită, i-a trecut vremea, nu are cine să o ia, bărbații buni sunt cam luați. 

Ei bine, eu sunt una dintre fetele ,,ștampilată” de unii, poate nu cu voce tare, dar în mintea lor. Și atitudinea îi mai dă de gol uneori. Citesc foarte bine oamenii. Vorbe care dor? Am auzit. Pot face o colecție.

De mai mulți ani aștept povestea scrisă de mâna lui Dumnezeu și nu mă clintește nimic, nu mă face nimic să abandonez și să zic: ,,Dumnezeu e prea ocupat, mă trece cu vederea, ar fi bine să îmi găsesc eu jumătatea.”

Chiar dacă tentația asta vine. Chiar dacă acest drum al așteptării nu este ușor. De ce îi lasă Dumnezeu pe unii să aștepte mai mult? Doar El poate da răspunsul. 

Uneori, înțelegi. Parțial, cel puțin. Alteori, întelegi după ce îți cunoști partenerul. Sigur, cei care cred că ,,Dumnezeu nu e agenție matrimonială”, că El nu căsătorește pe nimeni, mereu vor găsi argumente să te contrazică. 

Au uitat sau nu știu versetul din Efeseni 3:

• ,,…Iata de ce, zic, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos, din care isi trage numele orice familie, in ceruri si pe pamant...”

Arată clar implicarea lui Dumnezeu în căsătorie. El ne-a creat, ne cunoaște cel mai bine, e logic că e Singurul care știe cu cine ne potrivim, cu cine putem fi fericiți, nu pentru 2-3 ani ci pe viață. E blasfemiator să rostești o propoziție ca asta: Dumnezeu nu e agenție matrimonială. Să Îl compari cu așa ceva.  

Nimeni dintre cei care așteaptă sau au așteptat o poveste scrisă de Dumnezeu, nu au mers la El ca la o agenție matrimonială. O agenție matrimonială îți percepe o taxă, în plus nu garantează nimic și face greșeli. 

Creatorul nostru nu face niciodată greșeli și nu putem să Îl plătim sau mituim. Dumnezeu e cel mai bun Tată. Care, vă asigur, că știe și poate, în mod desăvârșit, să își mărite fiicele. Fără ,,ajutoare”. 

I-am cerut să îmi arate povești scrise de El și mi-a arătat. Da, Dumnezeu se poate folosi de oameni, ca de niște bucăți de puzzle pe care le potrivește pentru scopul Lui bun, dar acei oameni nu au căutat ei să ,,meșterească” ceva, să combine etc. Ci s-au lăsat călăuziți de El. 

Eu însămi, în urmă cu mai mulți ani, deși știam teoretic ce scriu acum și asteptam povestea scrisă de El, am picat testul (latura mea romantică și aventuroasă a biruit) și am vrut să le fac cunoștință unor oameni dragi, (care în prezent, sunt căsătoriți) și am planificat exact ce și cum să fac. Să îi aduc eu împreună. Iar Dumnezeu mi-a pus piedici. 

Planul Lui ERA să fie ei împreună, s-a adeverit, dar El nu își împarte slava cu nimeni. Totul a fost la timpul Lui și în termenii Lui. 

De ce merită să aștepți diferit, o poveste scrisă de cel mai bun Autor? Vă servesc câteva ,,porții” de realitate, crudă, neîndulcită: 

Caz în care ea a făcut primul pas și a apelat la un truc. L-a cucerit. Au ajuns la altar, dar și la tribunal. 

Scenă din cotidian: Un cuplu, căsătoriți, încă tineri, din mediul evanghelic, merg la cumpărături. Ea se uita la ceva, nu a observat la cine se uita soțul. El o măsura din priviri pe o tânără și o poftea. Cu cea pe care se presupune că o iubește, lângă el. (Nu săriți că așa sunt toți bărbații, că doar se uită, că e în natura lor. Am dovezi că există bărbați buni, fideli, credincioși lui Dumnezeu și soției). Momentul penibil pentru soț a fost când a văzut că tânăra o cunoaște pe soția lui. 

Alt caz, nu din mediul evanghelic. Bărbat cu o reputație bună (nu voi menționa profesia din respect pentru colegii lui care sunt integri), popular între oameni, familist pe rețele sociale, este văzut ieșind dintr-o cameră de hotel cu amanta. 

Încă un caz, din mediul evanghelic. Bărbat cu poziție socială bună, cu soție devotată, pe care o laudă, trimite mesaje de agățat pe internet. 

(Am menționat deja că subiectul articolului e greu, unora nu le va cădea ușor la ,,stomac”).

O prietenă ortodoxă a primit cândva un mesaj cu o propunere explicită de la un bărbat căsătorit, dintr-o anumită biserica evanghelică. L-a refuzat.

Dar să te afli în postura de a fi sunată de un el căsătorit, membru într-o biserică evanghelică, care s-a îndrăgostit de tine la prima vedere, înainte de a se însura? Să sune de câteva ori și tu să nu răspunzi, să fii nevoită să îi blochezi numărul.

Care dintre aceste femei ai vrea să fii? Ai face schimb de vieți cu una dintre aceste femei trădate și neiubite de soț? Merită să aștepți diferit? 

Mai ales că uscături sunt destule și în bisericile evanghelice și fără implicarea lui Dumnezeu, îndrăznesc să afirm că e ca o sinucidere să îți alegi tu un soț, care are doar eticheta de ,,pocăit”. Nu te poți căsători orbește, doar pentru că e membru într-o biserică.

Nu poți intra în căsătorie cu inima împărțită, cu ceva nerezolvat din trecut sau îndrăgostit de alta, pe care nu o poți avea. Și câte femei nu au astfel de soți lângă ele?! Ai vrea să fii una dintre aceste femei? 

Merită să aștepți? Cu siguranță! Când vezi câte femei au fost părăsite sau înșelate, până la vârsta ta, câte locuiesc cu un dușman, nu cu iubitul inimii; câte sunt abuzate, manipulate, ori bătute, îi mulțumești lui Dumnezeu că nu ești căsătorită, că nu te-a lăsat să alegi tu și să fii în lista victimelor. 

Meritul e al Lui! Dumnezeu nu lucrează ca un agent matrimonial. Ca un om. Metodele Lui sunt perfecte, e Singurul Înțelept. Nu ne rămâne decât să spunem: timpul Tău, nu timpul meu; voia Ta, nu voia mea! 

Contează ce cred sau spun oamenii, privirile sau șușotelile lor, când Regele Regilor e de partea ta?! Când inima ta e curată?!

 

• Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii. (Prov.4:23)
• Va jur, fiice ale Ierusalimului, pe caprioarele si cerboaicele de pe camp: nu starniti, nu treziti dragostea pana nu vine ea. - (Cint.3:5)

                         

                         

Accidentul care nu a avut loc. Și ce ar fi scris pe un certificat de deces

                                                                  

Ați văzut cum arată un certificat de deces? Eu da. Am ținut unul în mână. E un document care frânge inimi. 

Acum știu cum ar fi arătat certificatul meu de deces, dacă accidentul ar fi avut loc. Sunt înfiorată, chiar acum când scriu. Urmăresc în timp ce scriu aceste rânduri programul live de la biserica unde trebuia să fiu, dar nu aș fi ajuns dacă plecam de acasă. Eram moartă. Explic. 

Pe certificatul meu de deces ar fi scris: Data nașterii......-Data morții: 10.11.2024. Cauza morții? Accident.

Ca să mă fac înțeleasă, voi merge înapoi pe axa timpului. În urmă cu ceva timp, probabil câteva săptămâni, am avut un vis. Nu l-am înțeles, am interpretat greșit... Nu am dat mare importanță visului. Și subliniez că nu sunt superstițioasă. Nu poți fi creștin și superstițios, în același timp.

Recent, (deci, după ce am avut acel vis), un unchi drag ne-a invitat la un eveniment. Urma să fie ordinat (nu în slujba de pastor), într-o biserică penticostală. Data: 10.11.2024.  Ziua trebuia să fie perfectă, îmi doream să vizitez biserica respectivă, și urma o masă la restaurant cu toată biserica, reuniune cu câteva rude și o vizită la bunica.

Am trecut prin mai multe stări după ce am aflat de eveniment. Pe o parte, din mai multe motive, voiam să merg; pe de altă parte nu. Printre altele, în ultima vreme, am trecut printr-o perioadă grea și am fost slăbită fizic. Nu știam dacă voi rezista atâtea ore. Dar ieri, sâmbătă, am început să fiu tot mai bine, să îmi revin. Deși dimineața nu am fost ok. 

Sunt mai multe detalii în care nu pot intra public, cert e că a fost ca un fel de joc de-a ,,mergem/nu mergem”. Decizia a fost apoi luată ferm. Aveam două mașini la dispoziție. Dacă nu puteam merge cu una, am fi luat-o pe cealaltă.

Toți ne-am pregătit, în final, de plecare. Cumpărăturile erau făcute, hainele pregătite. Urma să pornim dimineața în jur de ora 6. Eu m-am tot rugat, dar nu pot intra în multe detalii legat de discuțiile mele cu Dumnezeu. O să spun doar ce e necesar. 

Vineri seara m-am rugat să îmi dea Dumnezeu un vis legat de ziua de duminică. (Trebuie să menționez că Dumnezeu îmi vorbește prin vise, dar nu numai. Nu pun bază pe ele, nu fac doctrină din vise. Baza e Scriptura. Însă Biblia spune ca Dumnezeu vorbește, avertizează și înștiințează prin vise și vedenii.)

Și într-adevăr, noaptea am avut un vis, din care m-am trezit foarte tulburată. Nu l-am înțeles bine nici pe acesta, am interpretat altfel. Deși e valabilă și interpretarea respectivă (aceea că venirea Domnului e aproape).

Am văzut anumite persoane, era ca o sală mare și un ecran negru sau perete pe care era un fel de grafic. O săgeată, axă albă și îngustă. La un moment dat acea axă era întreruptă de ceva negru, simțeam și știam în vis că era ceva groaznic. Nu vă pot descrie starea respectivă. 

Dar nu știam ce e. Apoi am sărit cumva, am ocolit, era ca și cum trebuia să se întâmple ceva dar nu a mai avut loc, și iar a continuat axa. Cred că axa era chiar viața mea sau cel puțin perioada în care sunt acum. În plus, la un moment dat, am văzut că eram cu mama într-o cameră. Eram ferite, știam clar, de ceva. Afară era o amenințare, ceva teribil. Și cineva ne-a ascuns acolo. Acel Cineva este Dumnezeu.

Când m-am trezit din vis, ieri dimineață devreme, mi-a fost frică. Am luptat cu frica, m-am rugat. A durat câteva minute să scap de starea aia sufocantă și grea. Apoi am adormit iar. 

Am spus visul mamei, care i l-a povestit lui tata. Niciunul nu ne-am gândit la vreun pericol iminent. Am făcut pregătiri. Toate mergeau strună. Părea că Dumnezeu vrea să mergem. Fratele meu avea mașina gata (fusese la reparat, i-a pus alt motor), tata a dus-o pe a lui la mecanic să schimbe uleiul. Și aici e o poveste foarte interesantă. 

Tata îi spune de obicei mecanicului să verifice mașina. Ieri a uitat. Dar brusc, cât era cu mecanicul și-a amintit, i-a venit un gând și i-a cerut să o verifice. Mecanicul i-a spus că rulmentul de la o roată de pe partea dreaptă e uzat. Atât.

Tata a venit acasă. Nu a fost schimbat rulmentul. Seara, fratele meu s-a dus cu un prieten să își testeze mașina, până în alt județ. La ora 11 noaptea, a sunat telefonul. Tata află că fratemeu are o pană, nu departe tare de casă. S-a dus la el cu o roată de rezervă. 

Ca să nu lungesc foarte mult, ulterior, aflăm că roata a explodat. O roată de pe partea dreaptă. Tata mi-a spus că asta se întâmplă foarte rar. Tata a discutat cu fratele meu și cu prietenul acestuia când i-a dus roata de rezervă. 

I-a spus prietenului fratelui meu despre problema cu rulmentul. Iar acest bărbat (care lucrează cu mașini) a spus că e riscant să meargă cu mașina la așa drum lung. Pentru că la supraîncălzire (fiind o Dacie), roata se poate bloca și ar putea avea loc un accident. 

Nu adormisem. Tata a venit acasă și inițial, nu am putut accepta realitatea. Mi-a spus că nu mai plecăm. Eu și mama am protestat puțin, am încercat să găsim soluții. Fratele meu a încercat să rezolve, deși era noapte. Dar nu a găsit pe nimeni să îi dea roată, cea potrivită, să putem pleca. Deci, avem în ecuație două mașini, ambele cu probleme pe partea dreaptă.

Pe partea DREAPTĂ stăm eu și mama când plecăm toată familia undeva. Ea stă în față, eu în spatele ei. Accidentul ar fi afectat partea dreaptă. Dimineața, tot mai aveam o speranță firavă că vom pleca, că se va risca tata să mergem cu mașina lui și Dumnezeu ne va păzi. M-am trezit foarte devreme. Și am așteptat. Aveam pace și am acceptat ambele variante. Fizic, eram foarte bine. Dar din nou, am aflat că nu plecăm.

De ieri, îmi tot venea în minte un verset: ,,Când Eu lucrez, cine se poate împotrivi?”

Nu am mai putut dormi. Devreme, m-am dus la bucătărie să gătesc. Și acolo mi s-a limpezit toată situația. Am înțeles că diavolul a vrut să mă omoare. Nu pentru că eu aș fi cea mai importantă persoană din lume. Nu e vorba de mândrie aici. Ci pentru că diavolul îi urăște pe copiii lui Dumnezeu și caută să le facă rău, dar nu poate. Foarte mulți creștini au fost și vor fi în situația asta. Unii au fost la milimetri de moarte.

Mi-am amintit și relatarea pastorului Paul Negruț despre ce a trăit el în urmă cu mulți ani. Dacă s-ar fi întors acasă din State (cu toată familia) cu zborul la care aveau bilet, erau morți. Avionul respectiv s-a prăbușit. Dar el nu a avut liniște (deși nu știa de ce) și a cerut altă rută. Când a ajuns acasă a aflat ce i s-ar fi putut întâmpla.

Dumnezeu își avertizează copiii. Dumnezeu își păzește copiii. Nu plecăm de pe pământ până când nu ne-am sfârșit lucrarea.

Sunt lucruri pe care nu le pot menționa, dar știu că am primit o nouă șansă la viață. Nu a fost  doar o coincidență. (E interesant cum am avut gândul în urmă cu ceva timp să mă rog să fiu păzită de accidente. Nici asta nu e o coincidență.)

Dacă Dumnezeu vrea, poate face să se strice, să aibă probleme două mașini, (chiar și cu câteva ore înainte de plecare), să nu mai ai cu ce merge. Pentru că doar El știe ce s-ar putea întâmpla. Diavolul a plănuit să explodeze roata dimineața, la viteză mai mare, chiar în județul meu favorit, pe partea unde stăteam eu, și să mor. Dar Dumnezeu care cunoaște totul, a avut ultimul cuvânt!

Niciodată nu am mai trecut prin așa ceva, nu am mai primit așa o lecție. Deși am mai fost foarte aproape de moarte. Dar să fie așa un plan diabolic elaborat, în care să caute să mă ucidă, folosindu-se de cele două mașini.... Pentru că noi eram hotărâți să mergem, și oricare mașină ar fi fost un sicriu pe roți pentru mine. Capcana era la ROȚI! Nouă nu ne-a trecut prin minte.

(În anul 2020 sau 2021,  tata a avut un vis cu mine, deși el visează rar, în care eram în sicriu, dar am ,,înviat”. Cred că visul s-a împlinit acum, mă simt ca înviată din morți.)

E despre Suveranitatea lui Dumnezeu. Despre cum El are ultimul cuvânt și face tot ce vrea, în cer și pe pământ. 

Fratele meu a spus că Dumnezeu i-a dat gândul să testeze mașina. Și din păcate, nu doar o roată are probleme. 

Roțile au dus mulți oameni în mormânt. Cu asta nu te joci! Luați roți noi! 

Mă simt sfâșiată pe de o parte că nu am fost acolo, la acel eveniment important pentru rudele mele. Dar nu aș fi ajuns. Dumnezeu știa. M-a înștiințat, chiar dacă nu am înțeles. Și în final, m-a făcut să văd clar toate piesele din ,,puzzle”. Nu mă pot îndoi de asta. Și ai mei au realizat că am fost păziți de accident. 

Nu vă puteți imagina cum am privit eu cerul azi, cum am respirat aerul proaspăt; știind profund că sunt vie, că sunt aici. Voi realizați ce binecuvântare e să fii în viață? Că nu e nimic pe merit, că ziua de mâine nu e o garanție?! Parcă toate au alt gust, alt înțeles.

Sper că mi-am găsit cele mai potrivite cuvinte.... 

Sunt profund impactată. Azi trebuia să aibă loc un accident (după cum plănuise diavolul), despre care s-ar fi scris la știri. Și decedata aș fi fost eu. 

Ce fac cu viața mea prețioasă, ce faci cu viața ta prețioasă?

Ce vei face de acum înainte cu viața ta prețioasă? 

,,Răscumparați vremea, căci zilele sunt rele!” Efeseni 5:16

                             

                                       

            

Ce ,,vinzi”?

 

Dragă tânără, imaginează-ți că ieși în oraș într-o zi obișnuită și observi în centru niște afișe, pe mai multe clădiri. 

Te apropii și te blochezi. Sunt poze cu tine. În prima ești într-o rochie decoltată, în a doua porți o bluză cu umerii goi, în a treia ești la mare și ți se văd picioarele în toată splendoarea lor. În a patra ai o privire de flirt și îți scoți în evidență anumite părți ale corpului. Trecătorii se opresc lângă tine și te recunosc, la un moment dat. Îți vine să intri în pământ de rușine. Ai vrea să găsești persoana care a lipit afișele și să o dai în judecată. A pus poze cu tine, părți din corpul tău într-un loc public. Este un scenariu absurd, utopic, nu-i așa? Așa crezi? 

Dar știi că acest scenariu e real pe rețelele sociale? Știi că acolo pui poate chiar tu poze indecente, doar pentru că așa face aproape toată lumea, pentru că vrei validare și dopamină prin like-uri, pentru că decența e considerată ceva relativ și/sau demodat, pentru că vrei să pescuiești un bărbat din ,,oceanul” de profile, ori pentru că vrei să te măriți. 

Am observat de ceva timp un anumit fenomen pe Facebook. Fete trecute de o vârstă, ,,bătrâne” în concepția unora, coboară standardele și arată anumite părți din corp. Unele împing limita decenței cât se poate de mult. Mă refer la fete care merg la biserică, care s-au săturat să nu fie observate de bărbați, să aștepte prințul. 

Așa că iau frâiele în mână, pocnesc din bici, pardon, buton și pun poze, acele poze care servesc drept momeală. La un moment dat, un bărbat le va scrie, fascinat de picioarele dezvelite ori de bustul parțial dezgolit. Dragă tânără, sunt directă, poate îți par dură, dar îți descriu realitatea. 

La un moment dat, dacă te numeri printre aceste fete disperate după atenție, după un bărbat; vei sfârși în brațele unuia care te vrea doar pentru trupul tău. Ține minte! Niciun bărbat, dar niciunul credincios, devotat lui Dumnezeu, nu vrea o soție care a postat sau postează poze indecente pe internet. Dacă nu mă crezi, fă un sondaj printre bărbații buni din jurul tău. 

De ce nu vrei să păstrezi intimitatea și frumusețea corpului tău doar pentru cel care îți va fi soț? Dacă crezi că îl atragi cu trupul, să știi că nu o să-l păstrezi cu trupul. Pentru că mereu va fi o femeie mai tânără, mai frumoasă și cu un corp mai atrăgător decât al tău. Dacă vânează trupuri, are de unde alege. Și dacă te căsătorești cu un astfel de ,,vânător” nu ai nicio garanție că nu te va înșela/părăsi. Chiar dacă are fișă de membru într-o biserică neoprotestantă. Sunt prea multe drame și divorțuri în biserici pentru că ochii au văzut, au plăcut și a fost doar chimie fizică. 

Dacă nu te alege pentru cine ești ca persoană, pentru cum gândești, valorile tale....dacă nu te alege pentru că Dumnezeu te-a ales mai întâi pentru el, nu te așteaptă fericirea în căsnicie. Am văzut povești scrise de Dumnezeu și sunt minunate. Iar acele femei nu au atras prin pozele postate pe Facebook. Nici măcar o dată, o astfel de femeie nu a postat undeva o poză cu ceva dezgolit, o mică momeală pentru ,,pești”. Numește-mă demodată, dacă dorești, dar te rog să te gândești profund la aceste lucruri. 

Ești prea valoroasă ca să te ,,vinzi” într-un fel sau altul. Dumnezeu nu are nevoie de trucurile tale ca să îți aducă soțul. Nu contează cât aștepti. Da, e greu, știu prea bine, provocările și tentațiile sunt mari dar răsplata merită! Gândește-te înainte să postezi ceva: Vrei să vinzi? Ce vinzi? Și dacă nu vrei asta, de ce expui? Biblia spune că e vai de cel prin care vine pricina de păcătuire. Dacă provoci un bărbat online, ai partea ta de vină. Nu doar el e responsabil să-și păzească ochii și mintea. 

Draga tânără, alege să fii diferită, chiar dacă toți ar râde de tine, nu te-ar înțelege sau te-ar disprețui ( gen: uită-te și la asta: are 30 plus și nu se mărită, nu face nimic!). Nu e treaba ta să faci ceva. 

Poveștile scrise de Dumnezeu mi-au demonstrat clar că întotdeauna Dumnezeu face. Iar partea umană o face bărbatul primul. Și când ești tentată să lași garda și valorile mai jos, uită-te la minunile făcute de Dumnezeu. Și crede că poate să facă și în dreptul tău dacă te predai deplin Lui si aștepți în termenii biblici. 

Poți să devii în mâna lui Dumnezeu o comoară de care să se folosească. Prețul nu e mic. Când toate celelalte fete fac ce le trece prin cap, de ce ai fi diferită? Pentru că Dumnezeu și-a dat viața pentru tine și nimeni nu te iubește ca El. Și așteaptă să Îl onorezi prin ce faci zilnic. 

Dacă ai fi fata unui președinte sau rege, nu te-ai purta oricum, nu ai posta ce vrei pe rețele, te-ai feri de bârfe. Dacă ești sau spui că ești fiica Regelui Regilor, cum Îl reprezinți? 

De ce ai vrea să ,,vinzi” părți din trupul tău pe rețele, când validarea supremă poate veni doar de la Creator?!

Iubirea NU vine cu poze indecente și cu asalt de like-uri. 

,,Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, si râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț.” (Cint.8:7)