,,Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie”

 

O zi obișnuită de vară într-un orășel de provincie. La o casă, în curte, este forfota specifică muncii. Adulții construiesc o cameră. Bărbații, tata și bunicul, sunt prinși cu treburile. 

Mama îl adoarme în casă pe cel mic, care are câteva luni. 

Fetița se joacă în curte. Are doar doi ani, dar e energică. Explorează. Și brusc, îi vin idei. 

Se satură să se joace singură în curte. E obișnuită cu plimbările cu bicicleta, cu bunicul. Își ia poșetuța, ca o doamnă în devenire :)), deschide poarta și pleacă. Minutele trec. 

Nimeni nu știe că ea a dispărut. După o vreme, la poarta familiei vine o femeie, care locuiește destul de aproape, nu pe aceeasi stradă, ci pe următoarea, care este un fel de prelungire. Strigă. Iese mama. Femeia întreabă: ,,Nu-i a dumneavoastră o fetiță care.....?” Și spune ce a văzut. 

Fetița mergea pe stradă, cu gentuța, hotărâtă. Mama se alarmează. Nu o găsește pe copilă nicăieri în curte. Îl pune pe tata în temă cu problema. Rapid, bărbatul ia bicicleta și pornește în căutarea primei odrasle. 

Nu merge mult, când o zărește. Este pe un trotuar, destul de aproape de un bloc, lângă o șosea. E drept că pe atunci nu era traficul ca acum. 

Bărbatul se oprește și o întreabă: ,,Unde mergi (îi rostește numele)? Replica fetiței, care e foarte senină, de parcă ar face ceva firesc: ,,A pimbare.”

Plimbarea se sfârșește însă acasă, adusă cu bicicleta. Bineînțeles că nu este certată, dar părinții iau măsuri să nu mai evadeze plimbăreața. Pun un sistem de securizare la poartă, un fier care se trage, și la care ea nu mai ajunge. 

Cum ar fi fost dacă.....? Dar dacă acea femeie nu ar fi observat fetița? Dacă era furată, lovită de o mașină....? Dacă ajungea pe lista copiilor dispăruți? Logic, se putea întâmpla o nenorocire. Un copil de doi ani nu poate merge pur și simplu la o plimbare în oraș. Este posibil să nu își mai revadă niciodată părinții. 

Arc peste timp. Fetița de atunci este adult. O femeie trecută prin multe. Din nou este o zi de vară, 26 iulie 2024. Ea merge cu bicicleta în oraș, la un magazin. La întoarcere, alege să treacă prin zona unde a fost găsită la doi ani. 

Nu se gândește la ce s-a întâmplat atunci, nu face vreo legătură; din alte motive vrea să meargă pe acea rută.

Pedalează, nu are viteză, șoseaua e liberă, dar aude un sunet de mașină mare. Imediat după ce trece de colțul de la un trotuar, vizavi de parcul unui bloc, merge prea aproape de bordura trotuarului, practic se ,,lipește” de bordură. 

Probabil nici nu a luat bine curba. Nu vin mașini, în afară de cea care a făcut gălăgie. Un camion roșu. Femeia este aproape de șosea, pe o o fâșie îngustă de lângă trotuar. 

Camionul vine prea aproape. Cum a avut acel mic impact cu bordura, în fracțiuni de secundă, ea s-a dezechilibrat. Pare totul puțin în ceață. Nu a căzut, a avut puterea și reacția corectă să pună picioarele jos în final. Dar putea cădea chiar sub camion, ori peste el, fiindcă tocmai trecea. Sunt lucruri care se întâmplă în câteva secunde și nici nu le mai realizezi bine, dar știi că puteai fi nenorocit sau mort. 

Dar e în viață, teafără, își continuă drumul și îi vine să plângă, conștientă de pericolul prin care a trecut. E un fel de șoc. Dar și o lecție de viață. În minte îi vine un verset: ,,Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie.” (Ps.34:7) Mai târziu, în aceeași zi, realizează că incidentul a fost aproape de zona unde a fost găsită la doi ani. Același trotuar, (dacă nu o fi fost înlocuit de către autorități). 

Această protagonistă sunt eu. Fetița care a fost în pericol la doi ani, femeia care putea să treacă prin ceva foarte grav sau poate chiar să moară azi. Am fost de câteva ori în viață foarte, foarte aproape de moarte. La milimetri. Faptul că sunt aici este o dovadă a bunătății și iubirii lui Dumnezeu. Doar El m-a păzit, m-a salvat. Mâinile lui își înconjoară copiii, precum un tată. Nu există explicații raționale doar sau ,,coincidențe”. Știu clar că ce am trăit a fost har. Un dar nemeritat. Să fiu ocrotită, scăpată. 

Sunt mereu marcată când mă gândesc că puteam să nu cresc în familia mea, dacă dispăream la doi ani. Sunt atâtea știri cu copii dispăruți. Pentru mine au o altă conotație, dacă mă gândesc la ce-ar fi fost în cazul în care... Și nu, nu a fost neglijență parentală. Nimic de care să se facă vinovați ai mei. Mă jucam frecvent în curte. Nu au realizat că ajung la clanță și că îmi vor veni idei năstrușnice. Atâtea se pot întâmpla chiar sub nasul adulților. 

De aceea, subliniez, Dumnezeu acordă oamenilor mari favoruri. Atâtea dovezi de dragoste! ,,I-am tras cu legaturi omenesti, cu funii de dragoste...” Osea 11:4.

Sunt recunoscătoare și conștientă de fragilitatea vieții, de dependența de El. În câteva secunde poți trece dincolo. Nu este deloc un clișeu că viața e un dar. Tu ce faci cu a ta? Pentru ce trăiești?

 

,,Crede și nu cerceta?”

Unul dintre cele mai absurde lucruri pe care ai putea să i le spui unui jurnalist este ,,Crede și nu cerceta.” Profesia (exercitată în mod corect) îl obligă să cerceteze, să caute și să examineze dovezi, să afle perspective, să pună întrebări. Nu poți da corect o informație dacă nu faci o cercetare minimă. Nu este vorba doar despre breasla jurnaliștilor. Și alte profesii obligă la cercetare.

      Chiar și înainte să lucrez ca jurnalist, îmi plăcea să cercetez, să sondez, să pun întrebări. În mod normal, fiecare om ar trebui să cerceteze. Când e cazul. Nu duc în extrema de a despica și răsuci fiecare lucru mărunt. Iar dacă este vorba de un adevăr, de ceva demonstrat, evident... nu prea (mai) are rost să cercetezi. De exemplu: ce să mai cercetezi legat de ciclul anotimpurilor? 

Unde vreau să ajung cu introducerea asta? Pocăiții sunt acuzați de mulți că ei cred fără să cerceteze și că asta ar fi lozinca noastră. Să râzi oare sau să plângi când te izbești de asemenea minciună?

Oamenii spun că în Biblie scrie: ,,Crede și nu cerceta!” Cei care afirmă asta nu au citit Sfânta Scriptură. Au auzit de la alții, e folclor mincinos. Nicăieri, repet, nicăieri, nu scrie așa ceva. Nu vei găsi scris ,,Crede și nu cerceta”, oricât ai căuta. Dimpotrivă, scrie clar: Cercetați! 

De multe ori este subliniat acest lucru. Câteva exemple:

• ,,Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine. (Ioan.5:39)
• Cercetati ce este placut inaintea Domnului (Efes.5:10)
• Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun. (1Tes.5:21)
• Preaiubitilor, sa nu dati crezare oricarui duh; ci sa cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu; caci in lume au iesit multi proroci mincinosi. (1Ioan.4:1)
• Veniti-va in fire si cercetati-va, neam fara rusine, (Tef.2:1)

Da, există și versete care spun să nu cercetăm, în anumite situații doar:

• Sa mancati din tot ce se vinde pe piata, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului. (1Cor.10:25)
• Daca va pofteste un necredincios la o masa, si voiti sa va duceti, sa mancati din tot ce va pune inainte, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului. (1Cor.10:27)

Dar ele nu au înțelesul pe care îl atribuie oamenii, plini de prejudecăți. Trebuie văzut și înțeles contextul. Nu te apuca să scoți versete din context. E foarte interesant tot pasajul, și doar Dumnezeu îți poate lumina mintea să înțelegi tot ce vrea să transmită.

Să pun punctulețul pe i: Oamenii acuză pocăiții că nu cercetează, spunând de fapt că sunt naivi. Îi acuză de naivitate, și chiar prostie.

Poate ai văzut scene în care era implicat un pocăit. Cei din jur se uitau cu condescendență, ori dispreț, schimbau priviri cu dublu înțeles, ca și cum ar avea de-a face cu cineva cu limitări mentale. De ce făceau asta? Pentru că persoana respectivă era diferită de ei, nu se implica cu ei la distracții, afaceri dubioase etc. 

Eu fac referire la pocăiți adevărați, nu la cei care au doar o etichetă. 

Poate ți s-a întâmplat să auzi vorbe, să surprinzi priviri.... Unii cred că nu te prinzi, că ești naiv(ă). Totul pentru că refuzi să faci compromisuri, să comiți aceleași păcate ca și ei. E un fapt, nu o laudă. Dacă ești diferit(ă), nu urmezi mulțimea, vei fi judecat(ă) și etichetat(ă). 

Ba chiar, se pot spune și minciuni grosolane despre tine. 

De exemplu: tu știi că a avea relații sexuale înainte de căsătorie este un păcat, cu consecințe asupra sufletului și trupului. Dumnezeu nu interzice doar așa, să priveze de ceva; ci ca să ne protejeze.

        Ești naiv(ă) că vrei să îți protejezi inima și ce ai mai prețios, să oferi doar persoanei cu care vrei să îmbătrânești, să nu te expui la boli, să nu ai inima frântă, conștiința încărcată etc.? Unii cred că, da, ești naiv(ă) și pierzi ,,toată distracția”. Că nu îți faci experiență. 

Aici e un subiect amplu, și nu voi intra mai adânc în el, dar subliniez că Dumnezeu nu a greșit cu nimic când a creat omul și l-a dotat cu organe sexuale, a pus în ele în mod natural ce trebuie pentru ca la vremea potrivită să se bucure de relații intime. E ca și cu focul. În sobă- cadrul normal și potrivit- e frumos și nu rănește pe nimeni. Dacă focul este pe covor sau în hambar, nu-i locul lui acolo și distruge.

Ok, și pentru că unii cred că pocăiții sunt naivi dacă nu se culcă cu cineva înainte de căsătorie, se întâmplă situații ca unii să verse venin și minciuni (că ai o disfuncție sau o boală, tot felul de născociri- și de aia nu ai tu relații sexuale). 

• De aceea se mira ei ca nu alergati impreuna cu ei la acelasi potop de desfrau si va batjocoresc. (1Pet.4:4)

Cunosc prin ce a trecut cineva (o persoană căsătorită) al cărei nume bun a fost insultat, în urmă cu mulți ani, când era fată. Niște oameni insuflați de satana au răspândit niște minciuni atât de urâte, de teribile! Dumnezeu nu a lăsat acea persoană de rușine și niciodată nu va permite ca cei care trăiesc curat să ajungă de rușine și ocară. Fiecare om va sta în fața Lui și va fi judecat.

Așadar, este naivă o persoană care cercetează și crede Biblia, care Îl alege pe Dumnezeu? Ești naiv(ă) dacă nu răspunzi cu aceeași monedă la răutăți, batjocuri și minciuni? 

Ești naiv(ă) dacă înțelegi exact ce vrea să spună un om, ce intenții are, cum este... și alegi să taci? Să nu îi faci jocurile. Cred că, din contră, este dovadă de înțelepciune primită de la Dumnezeu. Care îți poate descoperi în multe moduri ce vrea să facă un om, ce planuri are, ce ascunde...

• Cine capata intelepciune, isi iubeste sufletul; cine pastreaza priceperea, gaseste fericirea. - (Prov.19:8)
• Si voi, prin El, sunteti in Hristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, (1Cor.1:30)

Nu poți avea o viață binecuvântată fără să cercetezi Biblia! Ce bine ar fi ca oamenii să nu mai creadă minciuni, să nu le treacă vreodată prin minte că Dumnezeu ne-ar cere să fim naivi și proști. Este chiar blasfemie. 

Uite ce scrie în Biblie:

• "Pana cand veti iubi prostia, prostilor? Pana cand le va placea batjocoritorilor batjocura si vor uri nebunii stiinta? (Prov.1:22)

Unii oameni spun că versetul ,,"Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor! (Mat.5:3) ar transmite că trebuie să fii cu mintea slabă. Că astfel de oameni ar fi plăcuți lui Dumnezeu. 

Dar scrie clar ,,săraci în duh”, nu CU duhul. 

Ce înseamnă? Să fii gol de tine și de tot ce e lumesc. Ce ai în duhul tău? Eul tău mare, care stă pe tron și îți conduce viața? Filozofii, învățături umaniste, orientale etc? Teorii psihologice? Lucruri contrare Sfintei Scripturi? Ură, mânie, neiertare, dorință de răzbunare?

Ferice de cei care nu au duhul plin de acestea! Ferice de cei care Îi cer lui Dumnezeu să îi sărăcească de ei înșiși și de orice lucru păcătos și să îi umple de prezența Lui. 

Ferice de noi dacă suntem plini de Dumnezeu!

Copila veselă și marea decizie

 

O copilă mică și plină de veselie, se joacă în aer liber. 

În lumea ei nu sunt griji. E ca un fluturaș. E liberă. Își deschide ,,aripile” spre oricine îi zâmbește și i se adresează cald. Însă, zilele trec. Tatăl își cheamă prietenii acasă. 

Băutura curge. Zilele de vară sunt marcate de țipetele găștii, de râsete și vorbe murdare. Mama e supărată. Nu le stă în cale. Probabil, dincolo de neputința și frustrarea resimțite în fața capului familiei dedat la băutură, e și dorința de a proteja inocența copilei. Oare poate? Și cât timp va reuși să o ferească de mizerii? 

La ceas de seară, se aude țipătul grosolan al bărbatului. Nu se știe cu cine se ceartă, ce îl nemulțumește.

Consoarta îl răbdă. Copila, oare ce e în sufletul ei? Ce va povesti peste ani? Chiar dacă nu e abuzată fizic, chiar dacă nu își vede mama bătută (sau poate se întâmplă dincolo de ușile închise), fiecare țipăt, fiecare vorbă urâtă sau murdară, îi pângărește sufletul. 

Ea e prea mică ca să scrie despre asta. Să realizeze toate astea.... Ce fel de femeie va deveni? Va ajunge cu un bărbat bun? Copilele care cresc într-un mediu cu petreceri, alcool etc., ori ajung să ducă același stil de viață, ori vor face tot ce ține de ele să îl evite, să nu repete greșelile părinților. 

Dar dacă nu vrei să ai o copilă a cărei inimă să o frângă chiar tatăl ei, dragă tânără, nu alege un soț de capul tău. Cere-l de la Dumnezeu. E Singurul care vede inima omului, care cunoaște totul. El știe viitorul, știe dacă mariajul tău cu un anumit el ar fi o închisoare sau o binecuvântare. 

Viitorul tău copil merită să aștepți un bărbat care trăiește pentru Dumnezeu, un bărbat care nu se atinge de băutură, nu se bălăceste în mocirla păcatelor cu un anturaj nociv. E grea asteptarea? Da, de multe ori da! Dar și binecuvântarea este pe măsură. 

La ceas de seară, în seri de vară, în casa ta nu se vor auzi țipete, perechea ta nu îți va călca dragostea în picioare, iar copila ta nu va plânge speriată. 

Când alegi cu Dumnezeu un bărbat, alegi și un tată bun pentru copiii tăi. Iar dacă ești una dintre aceste ,,copile” marcate de un trecut dureros, să știi că Dumnezeu vindecă și restaurează. Doar Cel care a creat omul, îl poate repara!

Transfuzia de sânge

Ați avut ocazia vreodată să asistați la o transfuzie de sânge? Nu mi-am dorit, nu mi-a trecut prin cap că voi vedea, dar luna trecută am fost martoră, într-un salon de spital. 

Eram în vizită la cineva. Impactul emoțional a fost destul de mare. M-a marcat și expresia persoanei care primea sângele, ceea ce exprimau ochii ei. Atâta deznădejde, tristețe, frică! Parcă și cerea ajutor din priviri... E greu să asiști la așa ceva!

E împovărător când afli ulterior o parte din povestea persoanei (nu de la un cadru medical); ci de la o persoană din familie care o cunoaște. Să știți că ,,facturile” vin în viață (mai devreme sau mai târziu) pentru faptele, păcatele nemărturisite și de care nu ne căim. 

Dumnezeu iartă, dacă omul cere iertarea. Altfel, există consecințe. E legea semănatului și seceratului. Nu pot planta bulbi de lalele și să aștept să iasă cartofi. 

Și să știți că nu pot să judec cu asprime respectiva persoană. Pentru că doar Dumnezeu m-a păzit pe mine să nu comit păcatul ei. Orice păcat, de altfel, desparte omul de Dumnezeu; nu există păcate ,,mici”. Mi-e fost și îmi este milă de ea. Dacă doar ar crede că sângele lui Cristos o poate curăți de orice păcat....! 

Cum ar fi dacă ar exista un spital unde oamenii să se așeze în paturi și să facă altfel de transfuzii? Depresivii să primească pe vene speranță, anxioșii, curaj; lașii, o doză mare de putere; triștii, bucurie etc. Dar locul acesta nu poate fi decât la crucea lui Cristos. Doar Dumnezeu poate dărui totul. Tot ce are nevoie omul. Tot ce ne lipsește!

 

Întrebarea din parc

        În urmă cu ceva timp, o persoană din familie a trecut printr-un parc din Oradea și a fost abordată de către o doamnă mai în vârstă, cu o întrebare (ciudată, pentru unii): ,,Îl iubești pe Isus?”. 

După ce a răspuns afirmativ, cei doi au început să povestească. Femeia nu este nebună, ci o creștină practicantă care a experimentat dragostea lui Dumnezeu și, precum un căutător de comori care a găsit un tezaur și simte că explodează de bucurie, vrea să împărtășească cu alții. 

Unii spun că nu trebuie să ,,faci paradă de credință.” Credința este în suflet și nu ar trebui expusă. 

Oare așa să fie? Nu, conform Scripturii. Credința se vede în roadă (adică în fapte), dar și în vorbire, mesajele pe care le transmiți. Sigur că un om care e creștin doar cu numele, degeaba postează zilnic versete pe Faceboook sau abordează oameni în parc; ipocrizia îi va îndepărta pe ceilalți și unii o pot ,,mirosi” ușor. 

Dar dacă te-ai întâlnit în mod real cu Cristos, ai fost iertat de păcate și ai un nou început, e natural și normal să vrei să împărtășești și cu alții vestea bună a Evangheliei. ,,O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: "Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși", dintre care cel dintâi sunt eu.” (1Tim.1:15) 

Toți suntem păcătoși. Unii recunosc, alții nu. Cei care recunosc, la rândul lor, se împart în două categorii. Cei care cred că vor fi iertați după ce mor, și cei care cred literar ceea ce spune Scriptura (negru pe alb), că după moarte vine Judecata, și că iertarea o primești aici, pe pământ, prin credință. Aceștia din urmă sunt păcătoși iertați.

          Nimeni nu își face rezervare pentru concediu după ce a ajuns la destinație și s-a instalat în camera de hotel; și totuși sunt oameni care deși se văd pe ei înșiși păcătoși (așa cum îi vede Dumnezeu), cred că pot obține iertarea după moarte sau că nu pot fi iertați aici, că oricum vor mai păcătui până mor. 

Așa au fost învățați și nu citesc Biblia, să o creadă, fără filtre sau ochelarii unei religii. Ceea ce scriu aici nu sunt ,,textele pocăiților” sau ,,sectarilor” cum numesc unii (deși religiile neoprotestante nu sunt secte, sunt recunoscute oficial).

       Biblia spune aceste lucruri și au fost atâția oameni de religie ortodoxă sau catolică etc. care au citit Scriptura, au crezut ce scrie în ea, au crezut că este valabil și pentru ei, și-au dat seama că nu este vorba de schimbarea religiei, ci a vieții și au primit mântuirea. Apoi, îndrumați de Dumnezeu au mers la o biserică unde se predică Evanghelia curată. 

Dacă spun că am fost mântuită și iertată de păcate, acum, cât sunt în viață; nu înseamnă că mă cred superioară sau mai bună decât altcineva. Este un adevăr, pur și simplu. Ceva experimentat. Am fost păcătoasă, dar am primit iertarea. Am fost oarbă, din punct de vedere spiritual, dar de la 18 ani văd. Unii nu pot spune acest lucru. Asta face diferența. 

     Nu sunt mai bună sau mai specială, doar am fost iertată. Am primit o nouă șansă, o nouă mentalitate, o inimă curată. Asta înseamnă că nu mai poți greși sau păcătui? Ba da, mai poți; (pentru că trăiești în trup, ai firea pământească) dar nu mai vrei. Nu îți mai place păcatul, ca înainte. Ai regrete și îți ceri iertare de la Dumnezeu după ce ai greșit sau ai alunecat în vreun păcat. 

Niciun un om iertat și schimbat de Dumnezeu (chiar dacă greșește) nu mai poate trăi în păcate grave, nu mai poate curvi, preacurvi etc. E ca si cum ți-a plăcut o mâncare 20 de ani și după ce ai avut o intervenție chirugicală, ți-e greață efectiv de mâncarea pe care o adorai înainte.

             Nu o mai poți atinge și gusta, o vezi cu alți ochi. Așa e și cu schimbarea vieții. Dumnezeu ,,operează” omul și după ce are loc ,,nașterea din nou” (aceștia sunt termenii biblici), pur și simplu nu mai vrei păcatul: minciună, băutură, țigară, desfrânare etc. Te minunezi și tu de acest lucru. 

Dar e real si experimentat de milioane de oameni. Și dacă iubești oamenii, indiferent ce religie au, așa cum îi iubește Dumnezeu, nu poți să nu împărtășești vestea bună că pot fi iertați, că toți avem șanse egale. Dumnezeu nu are favoriți, nu respinge pe nimeni! 

Nu ține cu oameni născuți în nu știu ce religie. Dumnezeu vrea ca orice om să accepte jertfa Sa de la cruce și să fie mântuit! Iar întrebarea la care în final toți trebuie să răspundem este dacă ne iubim Creatorul. ,,Îl iubești pe Isus?” Dacă ești sincer(ă), nu poți spune ,,da” decât dacă ai o relație cu El, dacă nu mai trăiești în păcat. Pentru că nu pot spune că iubesc profund, autentic pe cineva dacă nu îl cunosc și nu avem o relație.

              La întrebarea doamnei din parc, oamenii aveau diverse reacții. Unii o ignorau. Însă, în ziua Judecății, nimeni nu va putea să Îl ignore pe Dumnezeu. De ce te-ai juca cu sufletul tău, cu veșnicia și să nu rezolvi ACUM problema păcatului?

 ,,Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie! 

 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire) Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: "Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!" Și Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)” Psalmul 32. 

Observați? În Biblia pe care toți o avem scrie clar ,,Ți-am mărturisit”, acum, cât sunt în viață. Ție, Doamne, nu unui om! Credem că mai avem timp, amânăm atâtea lucruri. 

Dar nu știm când vom părăsi această lume. Iar mântuirea nu e un lucru de amânat. Vrei să răspunzi și tu la întrebarea din parc?

Este aceasta dragoste?

     Scenariul 1: 

Doi tineri se cunosc într-un anumit context. Ea este creștină practicantă, el nu. Bărbatul are anumite vicii. Deși el consideră că sunt doar plăceri, pe care tot omul le are. Se îndrăgostește de ea, deși nu la prima vedere. Și ca să îi intre sub piele încearcă să se schimbe. 

Renunță o perioadă la anumite lucruri. Prietenii îl iau peste picior. Încearcă să îl momească. Nu merge. El e neclintit. Nu mai iese cu ei. Stă singur și visează la ea cu ochii deschiși. Fata înțelege ce se întâmplă. 

Ar vrea să îl ajute, fără să intre într-o relație cu el. Nu vrea să își coboare standardele. Au discuții lungi. Despre viață, credință, familie. El crede că ea, iubirea ei, l-ar putea schimba. Ea înțelege că nu poți schimba pe nimeni. După o vreme, el o ignoră văzând că ea nu vrea o relație romantică. El revine complet la vechea lui viață. Și a crezut că o iubește. Este aceasta dragoste?

    Scenariul 2: 

Un el și o ea sunt singuri tocmai în luna ,,iubirii". Ambii au avut o relație dar au fost părăsiți. Peste tot în jur dau de marketingul specific lunii februarie. Amândoi cred că ceva nu este în regulă cu ei. Sunt defecți. Nimeni nu îi poate iubi. Se întâlnesc întâmplător la un supermarket. La raionul de dulciuri. Discută și decid să iasă împreună. Să plângă pe umărul celuilalt. 

Amândoi sunt conștienți că celălalt va fi un ,,pansament." Se avântă în relație fără să le pese de urmări. Se folosesc reciproc. Apoi se despart. Sec. Și brusc. Vânează fiecare următoarea ,,victimă". Caută ceva care să le umple golul. Este aceasta dragoste? 

      Scenariul 3: 

Un el, frumușel și plin de bani, frânge inimi pe bandă rulantă. Vrea cât mai multă experiență înainte de căsătorie. Caută o fată perfectă și imaculată care să îi fie soață. 

Nu contează cum este el, are drepturi fiind bărbat. Acest ,,cocoșel" mai crede că este permis să joci teatru. Să ai o mască pentru biserică, și alta pentru restul săptămânii. Îi place să fie activ într-un mediu religios. 

Crede că Dumnezeu îi va binecuvânta căsătoria doar pentru ca se va cununa într-o biserică. Este aceasta dragoste?

       Scenariul 4: 

Un El și o Ea sunt căsătoriți de câțiva ani. Au intrat într-o anumită rutină. Se iubesc. Dar El cunoaște o femeie. Atrăgătoare, veselă, plină de calități. Parcă se înțelege din priviri cu străina. Se simte din nou tânăr, de dorit. Vrea sa își dovedească că e bărbat și acum. Și înșeală. 

Are regrete, dar după o vreme le înăbușe. Se destăinuie unui prieten. Acesta îi spune că și el și-a înșelat nevasta și că e normal. Cel puțin o dată. Este aceasta dragoste? 

         Scenariul 5: 

O ea, căsătorită de trei ani, are probleme cu soțul. El nu îi mai dă atenție ca la început, nu o mai cucerește, nu îi aduce cadouri decât rar, îi întoarce spatele când ea vrea discuții lungi și profunde. O ceartă ca pe un copil, pentru nimicuri. Dă inimioare la alte femei pe Facebook și Instagram. Dar nu o înșeală fizic. Ea cunoaște un bărbat neînsurat, la locul de muncă. 

Cei doi se apropie repede, emoțional. Pare a fi bărbatul ideal. Îi bifează așteptările. O ascultă empatic și blând, îi aduce mici atenții și cadouri, o lasă să se descarce și să plângă la telefon și noaptea, îi face ceai cald când e răcită și i-l aduce acasă, îi rezolvă diverse comisioane.

Soțul ei nu se prinde. Pare că ea știe cum să se ascundă și să se prefacă că e doar o prietenie nevinovată și consolatoare. Își spune că dacă fântâna din curtea ta a secat, nu e greșit să împrumuți apă de la vecinul. Este aceasta dragoste?                         

           Scenariul 6: 

Doi tineri sunt prieteni buni. Amândoi își așteaptă marea iubire. Dar între timp se consiliază unul pe celălalt. Ea îi spune când îi place de un băiat. El ii cere opinia cu privire la diverse fete. Se îmbrățișează lung când se întâlnesc. Stau unul în brațele celuilalt. 

Cred că nu fac nimic rău, doar nu au ajuns în pat. Și mai cred că își iubesc viitorii parteneri de viață, că se ,,conservă" pentru ei. Există prietenie între un băiat și o fată, susțin amândoi. Este aceasta dragoste? 

          Scenariul 7: 

Ea este o tânără care așteaptă ca Dumnezeu să îi dăruiască barbatul potrivit. El crede că trebuie să testezi oamenii și să ieși la întâlniri. A avut sute de întâlniri și tot nu și-a găsit perechea. O cunoaște pe ea, cea care refuză întâlniri și așteaptă. Încearcă să îi atragă atenția, prin diverse metode. Este tot mai atras de ea, ca fluturele de lumină. Trec câteva luni. El bate pasul pe loc. 

Schimbă apoi placa. Dacă înainte îi vorbea frumos și o complimenta, începe să își bată joc de ea, să o ironizeze, să o bârfească și să o calomnieze. Inventează povești urâte despre ea. Pentru că nu i-a căzut în plasa murdară. O umilește în public. Postează despre ea pe Facebook. Și susține că: ,,Eu am iubit-o pe fata asta! Ea are o problemă." Este aceasta dragoste? 

          Scenariul 8: 

Doi divorțați se întâlnesc pe un site de matrimoniale. Se consolează reciproc și cred ca au dreptul la fericire. Ambii își bârfesc căsniciile. ,,Ei au greșit atât de puțin! Ei sunt biete victime!” Nu îi interesează ce spune Dumnezeu despre divorț și recăsătorire. Se duc la starea civilă și semnează. Nu sunt fericiți, cum se așteptau. Este aceasta dragoste? 

        Fie că ne place sau nu, adevărul este acesta: 

,,Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. ” 1 Corinteni cap.13 

,,Căsătoria să fie ținută în toată cinstea, și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari.” Evrei 13:4

Dacă ma iubesti, Doamne...

Nu iți vine câteodată să strigi, dintr-o inimă care suferă și plânge, către Cel care îți este Tată: Dacă mă iubești, de ce ai îngăduit să trec pe aici? Puteai să elimini problema asta din viața mea sau să o faci să treacă pe lângă mine.”

Strigătele din suferință conțin diverse mesaje și ne adresăm lui Dumnezeu cum am vorbi cu un prieten sau membru al familiei, care a uitat să facă ceva pentru noi: Dacă mă iubești, de ce nu mi-ai luat cadou de ziua mea? Dacă mă iubești...

Cuvintele acestea au fost rostite de atâtea ori de-alungul veacurilor și azi mi-a venit să le rostesc către Domnul. Dimineața citisem versetele din Iacov capitolul 1 și am înțeles în timpul zilei că tocmai IUBIREA Lui ne îngăduie în incercări cu un scop.
”Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.
Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea, ca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic.
Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data.”

Cuvintele nu sunt acceptate usor de logica umană, ba chiar le contrazic. 

Nouă ni se pare că nu ducem lipsă de nimic și suntem compleți când primim ce așteptăm, cerem și dorim de la Dumnezeu; dar aici ni se spune că în procesul de așteptare și pregătire trebuie să ne bucurăm de parcă am fi căpătat totul, deoarece se lucrează în noi; Marele Sculptor își desăvârșește făpturile folosind suferința, dar numai cât să ne schimbe și să imprime caracterul Lui în noi; nu pentru a ne distruge.

Cine se poate bucura de un cadou și ÎN TIMP ce îl așteaptă, nu DUPĂ ce l-a primit? 

Numai un copil al lui Dumnezeu.

Dacă mă iubești, Doamne, de ce eu, de ce aici?

,,Pentru că te iubesc, te trec prin felurite încercări și Eu nu îți cer să înțelegi, ci să te bucuri. Vei înțelege după aceea. Să te bucuri nu de suferință, ci de procesul prin care te fac desăvârșit, de ce pun în tine și te învăț în timp ce suferi și plângi, și te frângi pe roata Olarului. Îți lipsește înțelepciunea când treci prin încercări, apelezi la logica umană și privești la ce vezi cu ochii și auzi cu urechile; dar în acest timp al cuptorului, cere înțelepciune.”

Nu la întâmplare, după ce Iacov scrie despre felurite încercări, pare că schimbă brusc subiectul și sare la altul despre înțelepciune. 

Suferința și înțelepciunea nu pot fi separate. Biblia mai spune că nu vârsta dă înțelepciunea, și putem înțelege că, prin suferință dobândim înțelepciunea și după ce vom ieși din cuptor, vom putea întări pe frații noștri.

Dacă vreunuia îi lipsește înțelepciunea... nu când lucrează, vorbește, predică etc., ci când trece prin încercări, ăsta e contextul; să o ceară cu credință. 

Nu cred că există om care să nu caute să înțeleagă când trece prin suferință și să explice prin LOGICĂ, dar acestea sunt greșelile pe care Iacov ne spune să le evităm. 

Bucură-te, nu căuta să înțelegi. 

Da, e o nebunie din punct de vedere uman, dar dacă nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește și se odihnește în noi, e firesc și ușor la un moment dat.

,,Dacă mă iubești” devine ,,pentru că mă iubești...”