miercuri, 26 martie 2014

Ce tip de personalitate ai? Fă turul casei BIG FIVE


                                                 



Acesta o să fie primul dintr-o serie de articole psihologice, dar fără limbaj de lemn ca să nu vă plictisesc. Poate că vrei să te cunoşti mai bine şi nu şti de unde să începi. 

Ai auzit cu siguranţă despre personalitate. Ea face diferenţa între oameni, căci chiar dacă fizic poţi găsi doi oameni care să semene aproape leit ( de ex.gemenii), din punct de vedere al trăsăturilor psihice suntem unici.

     Însuşirile psihice de bază au fost împărţite pe categorii ca cercetătorilor să le fie mai uşor când construiesc şi aplică un test de personalitate, fiindcă majoritatea oamenilor trăiesc într-o categorie, sau chiar în mai multe. 
    Eu văd personalitatea ca pe o casă cu cinci camere mari vopsite în alb, ce ascund surprize după uşile aparenţei.
    Unii oameni par a avea o căsuţă cu doar două camere fiindcă nu au multe trăsături de personalitate, iar alţii sunt ,,bogaţi" şi folosesc toate cele cinci camere puse la dispoziţie. Fiecare om îşi pictează de-alungul vieţii pereţii camerelor cu lacrimi şi zâmbete şi îşi mobilează căsuţa cu experienţe, amintiri şi informaţii.
    

   Căsuţa personalităţii se numeşte BIG-FIVE sau Marele Cinci şi vă invit să facem un tur al celor cinci camere. Descălţaţi-vă la intrare de prejudecăţi, vă rog.
  Prima cameră o deţin persoanele creative şi independente, care au o cultură generală vastă şi sunt pasionate de dezbateri. Le vezi mereu discutând şi argumentând idei şi teorii. Le cam place să aibă ultimul cuvânt apoi să părăsească ,,scena". 
     Sunt persoane visătoare care îşi aleg profesii artistice, tolerează tot ce e nou, extravagant, diferit fiindcă sunt deschişi pentru schimbări şi orientaţi spre viitor, evitând să bată pasul pe loc şi să rămână prinşi în trecut. Această dimensiune sau ,,cameră" a personalităţii se numeşte în termeni psihologici ,,Deschiderea". De fapt această dimensiune arată gradul de deschidere la nou a oamenilor.
Cei care nu intră în această ,,cameră" sunt oamenii care preferă valorile tradiţionale şi conservatoare, de regulă folosesc expresii precum ,,pe vremea....", ,,unde se duce majoritatea merg şi eu" căci au un mare respect pentru tradiţii dar au deasemenea şi un simţ practic dezvoltat ceea ce înseamnă că muncesc din greu şi sunt mulţumiţi cu lucrurile de rutină. Atât cei care folosesc dimensiunea sau camera ,Deschiderea" cât şi cei care rămân după uşă au anumite avantaje şi dezavantaje.
         Omuleţii dinăuntru au avantajul că sunt foarte dotaţi artistic şi datorită intereselor intelctuale variate pot intra mai uşor în anumite cercuri sociale, li se potrivesc ca o mânuşă profesiile care îi fac ,,muritori de foame" în România ( de ex.scriitor, pictor, cântăreţ etc.) dar totuşi au şanse mari să lucreze şi în domeniul real, tehnologic unde vor fi ,,vaca artistică" a firmei de la care se mulg idei. Ei dau ideile, dar alţii le pun în practică. Ceilalţi, diferiţi de artişti, deşi nu sunt atât de deschişi la nou şi nu au imaginaţie bogată, au avantajul că sunt cai de cursă lungă, te poţi baza pe ei că vor fi mereu acolo pentru tine şi vor face ani de zile acelaşi lucru de rutină, de care fug artiştii nonconformişti, şi fiindcă sunt rezistenţi în muncă au căutare la serviciu. 
Dezavantajul lor e că se adaptează greu la schimbări şi s-ar putea să iasă urât dacă le iei locul bătut în cuie de ani de zile. Deasemenea sunt excesiv de conformişti faţă de autorităţi şi nu deviază nici măcar în sensul bun de la regulile şi normele pe care şi le-au impus.

  Închidem uşa primei camere a personalităţii şi intrăm în a doua, numită Extraversiune. Aici întâlnim persoane care te salută imediat şi te invită la o poveste fiindcă sunt energici, exuberanţi, sociabili şi se fac remarcaţi cu uşurinţă într-un grup. La polul opus, undeva pe hol se află cei timizi şi rezervaţi, formali în manifestare, care au nevoie de mai mult timp până se deschid şi le câştigi încrederea.
    Punctele tari ale jovialilor sunt entuziasmul şi optimismul, două cărţi de vizită ce le aduc mulţi prieteni. Se fac remarcaţi uşor şi sunt apropiaţi de oameni. Din nefericire, pot fi şi guralivi şi te vei plictisi mai ales dacă au tendinţa să domine şi să deţină controlul. Dar şi ei se plictisesc repede şi nu putem şti care din voi doi va ieşi primul din cameră.
   Timizii au ca aşi în mânecă faptul că sunt reflexivi, deci profunzi şi preferă intimitatea în loc de reuniuni ample sau ieşiri în grupuri mari dar cum nu se plictisesc uşor, nici tu nu o vei face în compania lor. Dezavantajul lor e că sunt o mină adâncă în care trebuie să sapi foarte mult până dai de comori căci sunt distanţi faţă de ceilalţi, uneori nu ştiu să se bucure de viaţă şi ezită prea mult în faţa provocărilor iar dacă ajungi cu ei într-o situaţie limită (ia foc casa, naufragiaţi undeva, ok, am dus la extrem dar ai prins ideea) să nu te aştepi să preia conducerea căci nu îşi asumă rolul de lider niciodată.

        Să intrăm şi în a treia cameră până nu adormim. Conştiinciozitatea e dimensiunea de personalitate care se asociază cu oameni disciplinaţi, cu un simţ al datoriei crescut, şi cu o nevoie puternică de a se realiza pe plan profesional. Ei sunt ,,locatari" organizaţi şi ambiţioşi, au standarde ridicate şi nu dau înapoi în faţa obstacolelor dar sunt prudenţi când iau decizii şi demni de toată încrederea. Însă s-ar putea să neglizeze viaţa personală şi să fie rigizi când alţii se relaxează.
 Persoanele care nu au luat camera asta când s-a împărţit personalitatea, sunt flexibile ca o salcie şi se mulează uşor la situaţie dar tind să renunţe uşor dacă întâmpină probleme şi nu e indicat să le dai sarcini grele pentru că nu prea le duc până la capăt sau le amână. În schimb, se descurcă cu sarcinile nestructurate, sunt spontani şi au spirit de aventură aşa că du-te cu ei în călătorii. 
Punctul slab al acestor persoane e că nu-şi valorifică potenţialul şi se mulţumesc cu puţin. Îţi dau bătăi de cap când încalcă reguli sau responsabilităţi şi au probleme de auto-disciplinare dar curaj, chiar dacă personalitatea nu se poate schimba dfinitiv căci e înnăscută, ea poate fi îmbunătăţită, modelată, influenţată pozitiv.    

       Acestea fiind spuse, să deschidem încet şi uşa camerei deasupra căreia scrie ,,Agreabilitatea". Aici trăiesc echipele. Cu alte cuvinte, această trăsătură de personalitate o au oamenii toleranţi, înţelegători şi cu spirit de echipă. Cu ei parcă eşti în vacanţă şi toată lumea are loc pe şezlonguri căci sunt pacifişti modeşti sinceri, generoşi. Preferă armonia şi cooperarea în dauna competiţiei. Dezavantajul lor e că le este greu să-şi apere punctul de vedere şi renunţă adesea în favoarea altora. 
Decât să-şi strice o relaţie, vor pierde de bunăvoie la un joc şi sunt uşor de influenţat în ambele sensuri: atât pozitiv cât şi negativ. Pot fi naivi şi prin comportamentul lor îşi vor atrage adesea porecla asta.
    Pe hol, în faţa acestei camere stă grupul celor care sunt la polul opus din punct de vedere al agreabilităţii. Deşi par a fi un grup închegat fiecare din ei e independent în gândire, nu e doar o oaie care merge după turmă prin casă şi e tensiune în jurul lor căci au spirit competitiv. Ei sunt centraţi pe sarcinile pe care le au de făcut, mai mult decât pe relaţii şi tind să fie individualişti şi suspicioşi faţă de ceilalţi. Intră uşor în conflicte căci pot fi aroganţi, cinici şi egoişti.

    Ne-am speriat puţin de a patra cameră? Să o părăsim şi să vizităm a cincea din casa Big-Five.
        Ultima dimensiune, dar nu cea mai puţin importantă reuneşte persoanele stabile emoţional. Putem numi camera ,,Stabilitate emoţională". Cei care au luat camera asta sunt maturi din punct de vedere emoţional, adică nu sunt copii în trupuri de adult, ci s-au dezvoltat emoţional odată cu creşterea biologică.
         E plăcut să fii în aceiaşi cameră cu astfel de persoane căci sunt calme, degajă încredere în ele şi fac faţă stresului cu succes căci au aşteptări realiste. O să-ţi placă şi mai mult când vei vedea că sunt sensibili şi atenţi la nevoile celorlaţi, arătându-şi întotdeauna latura umană. Însă pot fi şi temători, neajutoraţi şi depăşiţi de anumite situaţii şi probleme, mai ales dacă le iau prea în serios. Uneori vor subestima problemele, alteori le vor exagera.
       Din nou, găsim pe holul din faţa camerei persoane care au un nivel mai scăzut de stabilitate emoţională şi vom observa că sunt stresate, afectate repede de orice problemă apare, pesimiste, cu aşteptări nerealiste de la viaţă şi oameni. 

Ar fi bine să mergem mai departe căci aceste persoane sunt lipsite de tact în relaţionarea cu ceilalţi, insensibili, indiferenţi, vulnerabili şi labili emoţional ( plâng repede dar şi cu scopul de a manipula). Nu se înţeleg bine cu cei din cameră deoarece persoanele imature emoţional se descurajează şi se irită uşor în faţa obstacolelor şi te trag în jos în butoiul lor de melancolie.

      Casa Big-Five vă mulţumeşte pentru vizită şi vă reaminteşte să staţi calmi şi să lucraţi la minusurile şi plusurile personalităţii cu care v-a binecuvântat Dumnezeu.
               

joi, 20 martie 2014

Motive LOGICE pentru care o fată nu ar trebui să facă primul pas într-o relaţie


                                 


            1. E nepoliticos

     Până acum nu am cunoscut pe nimeni care să aibă obiceiul de a intra neinvitat în casa cuiva şi de a se aşeza la masă. Oricât de mult ţi-ar plăcea un băiat, dacă tu eşti cea care îl abordează şi nu aştepţi ca el să facă primul pas spre tine, va fi ca şi cum ai fi intrat peste noapte în casa lui, te-ai fi făcut comodă şi ai aştepta să fi servită cu ceva deşi nimeni nu te-a chemat. Orice fată decentă ar roşi doar la gândul acesta.
     Chiar dacă vrei să arunci vechile clişee de curtare la coş, totuşi cred că eşti prea bine crescută ca să intrii neinvitată în casa unui străin, cu atât mai mult în sufletul lui.

          2. Inversezi rolurile

     Ne-am emancipat dar nu e de bine. De când e lumea, în toate poveştile de dragoste bărbatul era cuceritorul. Existau şi excepţii dar nu s-au dovedit a fi fericite. 

Nu veni cu scuza că e timid şi aşteaptă să preiei tu conducerea şi să-i dai semnale roz că-l placi. Există întradevăr anumite ,,semnale" feminine nevinovate cum ar fi un zâmbet de încurajare, dar e neruşinare să îl abordezi tu prima pe net sau live, să frecventezi locurile unde şti că merge el doar ca să te observe, să ceri numărul lui de telefon sau adresa de mail de la un prieten comun, ori chiar să-i ceri ajutorul la teme, cursuri, proiecte de serviciu.
Actul de a colabora în sine nu e rău şi probabil ai învăţa o groază de la el dar nu ai juca cu cărţile pe faţă. Motivaţia ta ar fi să-l faci să se îndrăgostească de tine. Numeşte-mă demodată, dar e prea riscant pentru că nu şti ce ,,vânt" îţi poate întoarce cărţile, el va citi adevărul şi îţi va întoarce spatele. Nici un bărbat nu vrea să fie cucerit!
      

        Întrebaţi bărbaţii! Faceţi un sondaj, dacă nu credeţi pe cuvânt un psiholog :)
Oricât de timid şi pierdut ar fi un băiat în prezenţa fetelor, când iubeşte, sublinez, când e implicată şi inima lui, va face primul pas. Poate nu când vrei tu, dar îl va face şi între timp vei aştepta răbdătoare pentru că eşti matură, şi nu o fetiţă care întinde mâna după prăjitura fierbinte cu ciocolată de pe masă.
De-alungul istoriei trebuie să fi trăit milioane de timizi irecuperabili şi totuşi s-au însurat şi au dus genomul uman mai departe.
      Nu te aştepţi ca maşina de spălat haine să spele şi vase fiindcă a fost creată pentru un scop şi are anumite limite. Trăim într-o societate în care anormalul şi patologicul au devenit norme de trai dar totuşi, oamenii normali, educaţi, frumoşi în interior, încă mai cred în rolurile clasice ale bărbatului şi femeii şi lasă ,,maşina de spălat" să-şi facă treaba pentru care a fost fabricată.

        3. Ce poveste le vei spune copiilor tăi?

Copiii sunt curioşi şi vor vrea să ştie cum v-aţi cunoscut. Chiar şi pentru mintea lor fragedă va fi ciudat să audă că tu ai fost cea care a făcut paşi spre tatăl lor. 
Vrei să râdă de el sau să-l considere slab? Există posibilitatea să-şi piardă respectul şi pentru tine. Iar dacă de la început ai fost cu iniţiativa, în căsnicie vei face pe şefa şi, nu va exista o prietenie adevărată între voi în care deciziile se iau împreună şi se respectă principiile biblice legate de supunerea în Domnul.
    Tuturor ne plăceau în copilărie poveştile cu prinţese şi prinţi care le salvau şi ne-ar fi deranjat să citim o carte în care personajul feminin se luptă cu spada pentru un el sau călătoreşte peste mări şi ţări ca să-l întâlnească. Chiar şi în viaţa adultă, copilul din noi s-ar revolta să trăim un basm inversat. Permite-i bărbatului să fie un prinţ! În joc nu e o poveste de adormit copiii, ci două inimi.

         4. Vei regreta

    La un moment dat, poate într-o ceartă, e posibil ca el să-ţi reproşeze că l-ai ,,agăţat", că nu i-ai dat voie să fie bărbat şi chiar dacă nu ţi-ar spune nimic şi ar fi mulţumit, vei avea regrete că nu ai trăit un început de poveste mai puţin obositor, în care tu să fi super relaxată şi indiferentă iar el să lupte până îţi câştigă inima.
     Te vei întreba dacă el te-ar fi observat, în cazul în care nu te-ai fi dus tu să-ţi faci loc cu coatele doar ca să i te prezinţi. Te vei întreba, dacă te-ar mai alege dacă ar fi să o ia de la capăt. Regretele se vor adânci când vei povesti cu o prietenă care e încântătă că a fost cucerită romantic şi cerută cum nu se aştepta. Dacă faci pasul cel mai grav, şi anume să pui marea întrebare ,,Vrei să ne căsătorim?", ori îl vei pune pe fugă şi tu vei rămâne marcată pe viaţă din cauza umilinţei, ori va spune ,,da" şi tu te vei întreba mereu, chiar şi la bătrâneţe: ,,Cum ar fi fost dacă mă cerea el?".
               

Dacă tu faci primul pas, ce garanţii ai că nu va trebui să-i faci şi pe următorii iar relaţia ar fi oricum numai normală şi benefică nu. Ai trage tu mai mult căruţa iar el ar sta nepăsător în ea, metaforic vorbind.
Un ultim motiv ar fi că nu ţi se va părea amuzant când prietenii vă vor întreba cum v-aţi cunoscut şi el va trebui să mintă sau să recunoască: ,,Ea....."
      Bărbaţii adevăraţi vor să facă primul pas nu din orgoliu masculin ci pentru că aşa au fost creaţi şi e natural pentru ei, cum e pentru tine să porţi o rochie. Dacă iubeşti, aşteaptă-l să vină cu întrebarea. Tu eşti doar cu răspunsul!

marți, 18 martie 2014

Fermuarul tras peste inimă




                                              


              Ai făcut adesea un lucru. După o zi plină, în adevăratul sens, te-ai întors în cămăruţa ta, ai trântit cheile sau geanta pe o masă şi ţi-ai scos dintr-o singură mişcare şi zâmbetul de pe faţă şi privirea aparent lipsită de griji. Eşti epuizat. E firesc. 

Se întâmplă şi la oameni mai mari. Ştii cine sunt, nu-i aşa? 
Cei pe care îi priveşti cu coada ochiului pentru că se învârt prin societate ca titirezii şi toată lumea le acordă atenţie. Poate au carismă, poate dispun de faimă, bani sau acea simetrie a trăsăturilor fizice pe care o numim frumuseţe. Te lupţi să le semeni sau rămâi tu însuţi, sperând că vei ocupa aşa un loc ca al lor în lume.

Faci ceva, mereu facem câte ceva dar când se întâmplă acel rutinier lucru de la sfârşitul zilei, sosirea pleoştită acasă cu dezbrăcatul de rigoare a feţei sociale; ţi-ai dori să te aştepte pe cuierul din hol câte o mască cu etichetă de genul ,,dispoziţie de relaxare”. Nu e vizibilă dar întinzi mîna şi o iei de multe ori. Te cuibăreşti în fotoliu sau în colţul preferat al proprietăţii tale şi eşti în sfârşit în largul tău. 

      E obositor să fii drăguţ, politicos şi nepericulos faţă de ei, oricine sunt aceştia, cel puţin opt ore pe zi?! Dacă ai o poziţie de conducere ţi-ai luat adeverinţă de scutire, nu te mai osteneşti.

    Imaginează-ţi o balanţă. Tu eşti centrul ei, undeva pe la mijloc între ,,cei şapte ani de acasă” şi normele sociale. Poate ambele talere sunt goale şi te avem numai pe tine. Exact aşa cum te prezinţi. Dar, cine eşti? Dacă ai da la o parte rutina şi ambalajele dispoziţiilor ai avea curaj să te priveşti sau să te laşi urmărit? 
         Poţi replica că nu trăim într-o cultură terapeutică, precum cea americană şi că nu avem nevoie de introspecţii de-astea. Cine mă place, să mă ia de-a gata. Cine nu doar că te place, ci te iubeşte profund te va provoca constant să faci un anumit lucru. 
Când ajungi acasă să nu mai trânteşti ostentativ nimic şi mai ales, nu întinzi mâna după măşti. Îţi laşi inima să respire. Toată ziua ai tras un fermuar peste ea, achiziţionat din magazinul aparenţelor, atunci când ai simţit că trebuie să joci un rol, să nu te detaşezi de el o clipă şi să fii potrivitul din locul potrivit. 

   Eu, în mod timid sau îndrăzneţ, în funcţie de tine...pledez pentru naturaleţe. Nu sar cu gândul la natură, la latura sălbatică a celor ce se poartă de parcă ar avea fraţi în regnul animal ci aş promova Clubul celor Liberi. Oricine ar fi dispus să fie el însuşi, ar avea acces nelimitat în el. Înainte să îmi aduci vreo 400 de oameni care să mă convingă că ei sunt autentici, că nu am inventat eu conceptul de ,,be yourself”; întreabă-i dacă sunt ei înşişi şi le place ceea ce sunt. Dacă conştiinţa lor le este prietenă, mintea apropiată, iar inima nu îi judecă.

   Ai verificat în dreptul tău dacă ai vreun fermuar tras peste inimă? Poate e negru de la ură sau galben de gelozie, oricum ar fi nu se asortează cu scopul pentru care ai fost creat. Libertatea. Creatorul a plătit preţul libertăţii tale şi tu întorci spatele crucii pe care a fost pusă?! Pentru tine e doar o poveste de Paşti?
 Oare nu ştii că El a văzut tânjirea uscată a sufletului tău după o stare permanenta în care să fii tu însuţi, să nu mai foloseşti măşti şi roluri sociale? Să fii doar tu şi să îţi placă ce vezi. 

   Cu siguranţă, ai remarcat prin anumite locuri câţiva ,,nebuni” care par tot timpul atât de liniştiţi, împăcaţi şi cum ţi-ai dori tu şi, chiar sunt. Nu datorită posesiunilor sau statutului ci a apartenenţei la Clubul celor liberi. Veste mai mult decât bună. 
Există deja acest club. Cineva a avut grijă să îl întemeieze cu peste 2000 de ani în urmă. Ţi-a lăsat şi invitaţie sub forma unei Cărţi pe care poate o iubeşti, o dispreţuieşti sau pur şi simplu o ignori. Însă doar această Carte îţi va arăta ,,cu degetul” singura persoană din univers care te poate face liber. Libertatea are un nume, nu-i prea popular şi s-ar putea să te tulbure, dar nu există altul pentru ea decât: Isus Cristos.

    Ironia cea mai crudă e că mulţi oameni se cred ei înşişi fără El. Chiar cred că dacă se lasă pe mâna Lui, le va anula personalitatea, voinţa sau inteligenţa. Dacă vor persista în credinţa aceasta falsă, odata la sfârşitul timpului, li se vor deschide ochii şi vor vedea că s-au luptat să fie liberi, respingând Libertatea; că inima lor nu a respirat datorită fermuarelor încheiate peste ea dar ei aveau iluzia sănătăţii, şi că a existat un paradox a celor pe care i-au numit ,,nebuni”: Isus Cristos nu i-a anulat sau transformat în nişte roboţei religioşi ci prin cunoaşterea Lui au devenit tot mai mult ei înşişi, cei ce trebuiau să fie încă de la începutul Creaţiei. 

     Libertatea nu are puterea să te anuleze ci doar să te schimbe. Tu doar trăieşti cu minciuna că eşti tu însuţi, cel care îţi trăieşti şi controlezi propia viaţă dar tu eşti pierdut, angajat cu normă întreagă în organizaţia celor trei: Satan, firea ta păcătoasă şi lumea. 
    Cu cât cunosc mai mult Libertatea cu atât mă cunosc mai bine pe mine. Eu am folosit fermuare cu diverse nuanţe, dar libertatea mi le-a scos folosind ca instrument nu un cleşte de condamnare şi durere ci atingerea dragostei.

vineri, 14 martie 2014

Nu alegi pe cine iubesti, ci CUM iubesti



                       
                   Din experienţele mele preţioase de analiză a cuplurilor fericite şi dialog cu ele, avute în perioada de aşteptare a unei poveşti de dragoste scrise de Dumnezeu, punând la socoteală şi cărţile citite în care erau prezentate poveşti din viaţă, am tras concluzia că există un singur lucru foarte important pe care oamenii iubiţi îl au în comun.   
    
    Nu ei au ales pe cine să iubească. Mai scriu încă o dată ca să nu credeţi că aţi citit greşit. Cuplurile fericite NU au ales pe cine să iubească ci cum să iubească. 
   Acum , dacă nu ai o relaţie personală cu Dumnezeu, dacă ai credinţa strămoşească sau un creştinism de duminica, nu vei înţelege ce urmează să spun. Te încurajez să Îl cauţi cu toată inima pe Cel care te-a creat căci El se lasă găsit.
     
     Ştii că există o anumită formă de sclavie care nu va fi abolită niciodată pentru că e de natură spirituală? Mă refer la cele două împărăţii: Lumina vs Întunericul. Când îi priveşti pe oameni pe stradă nu le vezi lanţurile spirituale căci nu se pot detecta cu ochiul fizic dar ele există şi arată cărei împărăţii îi este sclavă persoana. Ştiu că noi, evoluaţii şi moderniştii, urâm acest cuvânt dar când ne-am născut în această lume căzută am intrat automat ( fără stat la ,,coadă" pentru a alege) în împărăţia întunericului. ,,Ştim...că toată lumea zace în cel rău" 1 Ioan 5:19.
    Poţi să negi sau să aduci tot felul de argumente ştiinţifice dar dacă te-ai putea vedea prin ochii lui Dumnezeu, ai înţelege că eşti băgat pânâ în gât în noroiul păcatului, eşti în groapa de gunoi şi degeaba strigi: ,,Nu miros, sunt ok, asta nu e o groapă de gunoi. Tu nu vezi bine." 

   Până nu vii la Dumnezeu să te spele cu cel mai bun ,,detergent" existent, sângele lui Isus Cristos, vei fi tot sclav în groapa de plăceri dar nu de bunăvoie căci satan pune cătuşele brutal şi fără să-ţi dea drepturi. Încă mai crezi că eşti liber? Ia încearcă să stai departe o lună de cea mai mare plăcere a ta, fie ea ţigara, pornografia, bârfa, sexul, minciuna care ,,scuză" scopul, moda, anturajul, înjurăturile etc. 
      Nu te poţi lăsa. Eşti legat cu lanţuri dar nu în trup ci în duh.
   
     Când vii la Cristos, intri în starea de libertate spirituală şi în cealalta formă de sclavie. Cea a iubirii. Tu alegi, El nu te constrânge niciodată doar te ghidează pe cale şi nu-i un paradox că eşti om liber şi sclav în acelaşi timp. Dacă ai fi intrat în închisoare şi un prieten ar fi plătit o sumă foarte mare în euro ca să te elibereze pe cauţiune, nu ai fi devotat acelui prieten din recunoştinţă toată viaţa?!
   Dumnezeu care este Dragoste are sclavi? Oare scriu nonsensuri? Să vedem ce a scris apostolul Pavel: ,,Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfant care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi NU SUNTEŢI ai voştri?
   Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu." 1 Corinteni 6:19, 20.

    
    Când ai intrat în relaţia personală cu Dumnezeu care se capată în dar prin credinţa în lucrarea de iertare încheiată la cruce de către Cristos, s-a plătit un preţ fără egal şi acum El te deţine.
    Timpul tău este acum al Lui. Banii tăi sunt ai Lui. Relaţiile tale sunt ale Lui. Trupul tău este al Lui aşa că nu-L mai poţi folosi pentru plăceri. Nu mai vrei să o faci. Eşti îndrăgostit de Dumnezeu şi sclavul Lui pentru că ai ales. Dacă toate bunurile tale şi viaţa ta sunt ale lui Dumnezeu, ce te face să crezi că TU îţi vei alege viitorul soţ sau viitoarea soţie?!
     
     Nu cred în căsătoriile aranjate de către părinţi, rude, prieteni binevoitori şi nici Dumnezeu nu e de acord cu ele. Cred în căsătoriile aranjate în cer. Am şi un argument biblic care confirmă că Dumnezeu este Cel care crează pentru fiecare om un partener şi El are un catalog unde a trecut toate numele de familie.
  ,,Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ..." Efeseni 3:14,15. 

     Aşadar, tu nu te vei căsători cu X pentru că îţi place ci pentru că Tatăl tău l-a ales pentru tine şi, ştiu cum sună asta în formă scrisă. Foarte sec. Se înţelege că Dumnezeu stă la o masă şi tu te prezinţi înaintea Lui iar El scoate o foaie, o citeşte şi zice ,,Gogu e pentru tine. Nu mă interesează că îţi place sau nu. Stocul s-a epuizat." 
   
 Aminteşte-ţi că eşti sclavul Iubirii şi ea lucrează după cum îi este natura. Când cunoşti persoana aleasă de Dumnezeu, tot El e Cel care toarnă cu găleţile în inima ta sentimente de dragoste pentru ea şi tot din observaţiile făcute de-alungul timpului, pot să afirm că au fost cupluri care au crezut că ,,soarta" i-a adus împreună sau că ei doi s-au ales ca mai târziu să realizeze că a fost un plan al lui Dumnezeu. 
După ce eşti martor la cel puţin două poveşti scrise de Dumnezeu, îţi vine să râzi de cele două zicale populare în unele cercuri: ,,Cum îţi aşterni, aşa dormi" şi ,, Tu alegi iar Dumnezeu binecuvântează ce-ai ales". 
  
       Dragilor, Dumnezeu nu binecuvântează niciodată ce alegem noi pentru că alegem prost întotdeauna, mânaţi de dorinţe, influenţaţi de chimia cu sexul opus, vârsta pe care o avem şi de alţi factori. 
Da, chiar dacă eşti copilul lui Dumnezeu cu o minte luminată tot vei alege nechibzuit dacă El te lasă de capul tău.
    
        Şi de ce ai vrea tu să alegi persoana pe care să o iubeşti tot restul vieţii, când Expertul în relaţii, care te-a creat şi ştie cine ţi s-ar potrivi ca o mânuşă, e mai mult decât bucuros să aleagă El?!
     Vrei totuşi să alegi tu? Va fi ca şi cum ai purta încălţăminte pentru piciorul stâng şi pe dreptul. 
  Acel partener o să te ,,strângă" şi o să îţi lase răni cu timpul şi nu-l mai poţi schimba. 
  
   Ştiu despre cineva care a ales după principiul ,,O iau că îmi place". Dacă vreţi să îi aflaţi povestea, citiţi despre Samson în Judecători capitolul 14. Nu e o poveste hollywoddiană cu happy-end.
  Nici măcar una din poveştile astea în care oamenii îşi exersează liberul arbitru cică, nu are final fericit.  
    
       Dumnezeu alege dar mie poate să îmi placă sau nu. Ce se întâmplă în ultimul caz? 
 Răspunsul e simplu şi scurt ca o replică de film: îţi dă timp. Cu toată blândeţea Lui, El îţi acordă tot timpul de care ai nevoie să accepţi persoana pentru care te-a creat. 
El înţelege luptele, întrebările şi chiar răzvrătirea ta şi nu pleacă de lângă tine ci parcurge cu tine acest proces al acceptării căci tocmai El l-a iniţiat. 
Dacă Dumnezeu va aduce în viaţa ta o persoană la care o să-i bagi de vină multe la început, să şti că nu tu eşti responsabil de ce se întâmplă ci El. Trebuie să treci prin tot acest proces dureros, până ţi se deschid ochii să îţi vezi viitorul partener aşa cum îl vede Dumnezeu.
    
      Dacă nu-ţi place, problema nu e neapărat la tine. Poţi fi şi tu cauza dacă eşti prea pretenţios sau un perfecţionist. Dar să fim realişti, problema e de regulă la persoana aleasă de Dumnezeu. Stop. Nu spun că Dumnezeu face o greşeală, că încurcă borcanele în cer şi îţi dă pe cineva cu defecte insportabile doar aşa, fără motiv ca să se distreze. Dumnezeu nu face glume sadice cu nici un copil al Lui. El face planuri bune şi desăvârşite. 
  Dar problemele pe care le poate avea persoana aleasă pentru tine ţin de ALEGERILE pe care aceasta le-a făcut până să te cunoască. De exemplu, dacă şi-a dăruit deja virgnitatea, nu mai e nimic de făcut, indiferent cât de tare te doare. Ţi-a greşit ţie şi lui Dumnezeu că nu a păstrat neatins acest cadou de preţ dar ce îţi rămâne de făcut e să ierţi şi să ceri puterea lui Dumnezeu ca să depăşeşti acestă dezamăgire.
    Aici intervine alegerea ta. Nu alegi pe cine iubeşti ci cum iubeşti acea persoană. 

 Să ne jucăm cu scenariul de mai sus: Tu eşti o fată care s-a păstrat curată pentru viitorul soţ iar Dumnezeu alege pentru tine un bărbat care şi-a pierdut virginitatea.
  Ai de făcut mai multe alegeri. Te revolţi? Urăşti? Îl respingi? Negociezi cu Dumnezeu?
  Poţi să le faci pe toate dar nu vei schimba planul lui Dumnezeu care deja e scris pentru povestea voastră de dragoste. Nu vei înţelege la început de ce îţi face Dumnezeu una ca asta dar cu siguranţă, El îţi va da în fiecare etapă a relaţiei răspunsurile la întrebări. Mai mult, te va învăţa cum să-l iubeşti.
Testul dragostei adevărate se găseşte nu într-un studiu, în manuale de seducţie sau într-o revistă pentru femei ci în Corinteni capitolul 13.
         Cum iubesc? Iubesc în singurul mod sănătos şi perfect dacă...
    
        Sunt îndelung răbdător,
        Sunt plin de bunătate,
        Nu invidiez,
        Nu mă laud,
        Nu mă umflu de mândrie,
        Nu mă port necuviincios,
        Nu caut folosul meu, ci al lui/ei
        Nu mă mânii pe el/ea
        Nu mă gândesc la rău, la părţile negative.
        Nu mă bucur de nelegiuri, păcate, greşeli ci de adevăr; adevărul că acea persoană e o făptură nouă în Cristos şi că perseverează în schimbare, adevărul că are şi calităţi, succese, valoare. Pe acestea le scot în evidenţă, la ele mă gândesc.
     
       Acopăr totul la persoana iubită cu pătura dragostei şi nu îi discut minusurile cu nimeni.
      Cred totul. Cred tot ce mi-a promis Dumnezeu şi cel pe care îl iubesc. Nu îi pun mereu la îndoială intenţiile şi vorbele şi nu îl spionez ci trăiesc în încredere, chiar cu riscul de a fi rănită.
    Nădăjduiesc totul, nu jumătăţi de măsură de la relaţie. Sper că el va da totul cum şi eu voi da to ce am mai bun.
   
    Sufăr totul! Tot ce e amar ca un medicament în acest proces al unirii între doi oameni pe care Dumnezeu îi pune împreună. 
   Pentru că deşi am vrea să ocolim suferinţa, se merită pentru ceea ce lucrează ea în noi. Iar rezultatul final va fi DRAGOSTEA DESĂVÂRŞITĂ la care toţi visăm.
     
       Iubesc eu ca în Corinteni 13? Nu, sunt în proces de învăţare.
       Fă-ţi testul şi tu pentru că nu contează pe cine iubeşti ci cum iubeşti!
                

        
    
        
    
     
      

marți, 11 martie 2014

O boală a sec.XXI: Dezamăgirea

          

                                                                


               Nimeni nu ar alege calea dezamăgirii, dacă ar vedea că după curbă drumul e înfundat. Dezamăgirea de evenimente, oameni şi de tine însuţi nu poate apărea dacă nu ai băut din paharul unei amăgiri înainte.

După un astfel de moment, sufletul intră în convalescenţă şi e nevoie de o bucată de timp pentru a se lipi unele părţi din tine care dor. Inima de Părinte a lui Dumnezeu înţelege cel mai bine ce simte o inimă amăgită şi goală de sentimente calde. 

El a fost amăgit de atâtea ori în decursul istoriei, începând cu poporul ales care nu şi-a onorat făgăduinţele şi legămîntul; a avut prieteni buni...la amăgire, precum Avraam care deşi L-a crezut pe Cuvânt, a mai crezut şi că trebuie să pună osul la treabă, şi a luat-o înaintea Meşterului.

    În timpul prezent, există mulţi copiii ai Lui care se pricep cel mai bine la un lucru: să Îl amăgească ori mai degrabă să trăiască cu impresia că se joacă cu El de-a amăgirea. Ei sunt ca nişte copilaşi, care mereu întind mâinile după umbrela unei binecuvântări, spunând un ,,mulţumesc” şi ,,dacă îmi dai asta sau mă duci acolo, Îţi voi mulţumi neîncetat şi Te voi sluji.” Apoi vorbele se pierd, şi rămân faptele goale.
  
     Totuşi, deşi El este cea mai amăgită persoană, e şi cea mai răbdătoare. Când tu ai o dezamăgire, El e acolo şi nu e capabil de o replică egoistă precum: ,,Aşa îţi trebuie. Să simţi şi tu ce am simţit Eu când ai uitat promisiunea din apa botezului.” Deşi ar trebui să îţi spună asta, se foloseşte de funii de dragoste chiar şi când tace. Ştie ce nu ai aflat tu încă...dragostea care se înduplecă şi aşteaptă e isteaţă. E provocarea Lui când tu încerci să Îl amăgeşti.

       Noi nu putem privi dincolo de starea noastră de amăgire, la ce am putea deveni dacă ni se oferă a doua şansă, însă Dumnezeu vede toate piesele din puzzle-ul tău. 
Iar când una nu se potriveşte cu ceea ce crezi tu că ar trebui să fie normalitatea, tu trebuie să descoperi adevărul: te-ai amăgit sau ai amăgit din nou. Provocarea Lui pentru tine e să crezi că El ştie faptul că nu mai ai putere, eşti într-o celulă cu toate amăgirile tale, iar cheia e la Dumnezeu.

,,Iată că ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide căci ai puţină putere...” Apocalipsa 3:8. Care va fi răspunsul tău la adevărul ce te poate face liber?


duminică, 9 martie 2014

Scrisoare catre Mr.Darcy




                                               


        Mr.Darcy NU dă cereri de prietenie pe facebook dar există, vă asigur, şi nu doar în romanul lui Jane Austen. E acel bărbat care din cauza mândriei are miopie de percepţie şi nu poate să vadă mai departe de el însuşi şi rănile lui căpătate în bătăliile cu viaţa, şi astfel nu ajunge la inima lui ,,Elisabeth" ci se blochează în vorbele ei tăioase. În carte, iubirea îi vindecă ochii dar în viaţa reală există puţine cazuri în care un Mr.Darcy autohton şi o Elisabeth rănită să-şi mai acorde a doua şansă. Pentru asta, Dumnezeu a inventat miracolele.
          Iată o adaptare după o situaţie reală. A se citi cu şerveţele lângă monitor. :) Scrisoarea lui ,,Elisabeth" iar în următorul articol vine scrisoarea lui.

                 Mr.Darcy,
         Frate, necunoscut, amic, partener de duel etc.
        Eu, ,,Elisabeth" declar pe propria răspundere că nu am crezut că în tine zace acel Mr.Darcy din poveste până într-o zi când a început o corespondenţă între noi. Ai văzut vreodată turnul Eiffel, măcar în fotografii? Ei bine, de la depărtare nu distingi clar măreţia şi detaliile unice ale acestui monument turistic dar pe măsură ce faci un pas şi apoi altul şi altul, ţi se taie respiraţia. Tu simbolizezi acest turn pentru mine dar în sens invers. De la distanţă, te-am admirat enorm şi ai fost singurul bărbat care a reuşit să mă impresioneze. Ani de zile am aşteptat să apară măcar un bărbat care să facă ceva diferit şi când te-am văzut pe tine am ştiut ,,el e modelul meu de prinţ". 

     M-am echipat de călătoria spre tine şi eram cu toate visurile şi speranţele în valiză când te-am cunoscut. Am făcut un pas şi nu a durut, apoi altul şi am început să şchiopătez datorită faptului că drumul era presărat cu prejudecăţi şi ele au spini. 
Auch, încă mai am câteva de scos iar pe altele le-am tratat. După un schimb de cuvinte, am realizat că modelul a căzut de pe soclu şi e cât se poate de OM, cu sângele iute şi limba dură. Mi s-a tăiat respiraţia, domnule Darcy dar nu de bucurie ci de şoc.

    Tu, care te pretinzi a fi mare iubitor de semeni, indiferent de rasă, religie, culoare, gen, ai vorbit cu zeci de fete fără să le judeci după prima impresie, până am făcut ,,greşeala" să încep şi eu o conversaţie cu tine. Brusc, iubirea ta de ,,frate" mai mare 
s-a dus pe apa prejudecăţii care îţi spunea că sunt ca celelalte fete care te-au rănit şi că am scopuri ascunse. Mi-ai cerut să fim prieteni într-un anumit context şi loc iar eu nu am făcut altceva decât să iau de bună fiecare vorbă de-a ta şi când am continuat prietenia propusă de tine, ţi-ai scos săgeţile şi ai început să murdăreşti cuvintele mele sincere cu noroi şi cu reinterpetrări. Încă nu pricepuseşi că nu toate fetele vor ceva mai mult de la tine decât amiciţie!
    În schimb eu am început să înţeleg ce vrea să spună apostolul Pavel în 2 Timotei cap.3:
,,Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci BĂIEŢII ( din biserică, din nefericire) vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudaroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, bârfitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de băietii aceştia.'' ( parfrazare). Tu nu ai toate trăsăturile din text dar pe prima ai arătat-o de fiecare dată când am vorbit.

           Mr.Darcy, când o fată care îşi aştepta prinţul cu credincioşie, te-a testat într-un anumit domeniu, tu ai interpretat că se dă la tine în timp ce are un bărbat lângă ea, se subînţelege că ea era o stricată căruia nu-i ajungea un singur bărbat. Ai dat acest verdict fără să cercetezi. Nu ai auzit rugăciunile curate ale lui ,,Elisabeth", nu i-ai văzut lacrimile de căinţă pentru greşelile ce le-a comis fără intenţie, şi mai ales nu ai ştiut că ea se ghida când vorbea cu tine după principiul tinereţii ei: ,,Dacă viitorul meu soţ m-ar putea vedea şi auzi acum, aş vrea să fie onorat de mine şi să nu-l rănesc sau trădez nici măcar cu o privire de flirt."
     Mr.Darcy, nu ai idee că ,,Elisabeth" te-a luat în urmă cu ceva timp ca pe un model de prinţ al lui Dumnezeu ca apoi să i se confirme toate prejudecăţile ce le avea despre bărbatul care ai fost în trecut. Bărbatul care ai fost cucerea femei, nu iubea. Bărbatul acesta avea un ,,lup" nebunatic în el şi un carneţel negru cu nume de fete la care le-a frânt inima. Apoi Dumnezeu a metamorfozat lupul în oaie şi a adus-o în familia Lui. Însă oaia are amintiri şi apucături din trecut şi din nefericire eu, Elisabeth, am fost ţinta ghearelor pe care le-ai scos de sub blăniţa albă. Mr.Darcy te-am iertat! Odată a trebuit să mă ierţi şi tu pentru ceva.

      Mi-ai spus că mă ierţi dar numai de pe buze căci cu prima ocazie mi-ai dovedit că ai memorie foarte bună când ai înşirat greşelile care cică au fost uitate. Nu sunt victima ta şi nici un nou nume în lista ta de cuceriri, Mr.Darcy! Am scris ca să te asigur de iertarea mea şi de rugăciunile în care cer să fi vindecat de orbire spirituală. Ea te-a împiedicat să vezi că Elisabeth e o comoară ascunsă pe care nu o poţi afla decât dacă şti cum să demolezi zidurile ce le-a ridicat în jurul inimii ei ca să nu mai fie rănită. Trebuia să te urci în ,,buldozerul" iubirii Mr.Darcy, dar ai împrumutut unul de la o gaşcă rea: răceala, duritatea şi mândria.
 
           Îţi dau drumul! Vino înapoi doar dacă eşti pregătit. Nici eu nu aş putea sa stau cu viitorul soţ în faţa ta fără să roşesc, dar nici tu nu l-ai putea privi pe al meu în ochi după ce i-ai tratat aşa viitoarea soţie.
Defectul tău cel mai mare dragă Darcy e că ai zece cu steluţe la toate teoriile creştine dar ai restanţe la practică. Cu mine ai căzut toate testele dar nu vreau să te dărâm ci în încheiere te asigur că văd prin credinţă noul tău început. O parte din mine va fi întotdeauna a ta, Mr.Darcy. 
       Îţi doresc o fată care te-a ales pentru că Domnul a întrebat-o ,,Îl alegi pe cel pe care Eu l-am ales pentru tine?'' chiar dacă ea ar fi ales pe altcineva, dar din dragoste pentru Domnul, te alege. O astfel de iubire care a trecut prin moartea faţă de sine, e adevărată.
         O viaţă frumoasă, Mr.Darcy!

                    Elisabeth

sâmbătă, 8 martie 2014

Femeia frumoasă este cea care are sufletul în formă



    
Cea mai firească întrebare pe care o femeie ar putea să o adreseze altei femei este ,,Ce-ţi spui dimineaţa când te priveşti în oglindă?”. Ce vezi dincolo de forma feţei, trăsături mai mult sau mai puţin de top, micile semne particulare sau riduri?

Îţi susţii privirea în luciul oglinzii şi te gândeşti că ai nevoie urgent de crema cea de toate zilele; eventual şi de o cantitate decentă de rimmel, fond de ten, dermatograf şi un strop de luciu roz?! Însă produsele tale preferate de îngrijire, dincolo de utilitatea lor practică, au grijă să mascheze ceva din tine. 
Cu adevărat, ritualul de îngrijire personală nu ar trebui să fie o opţiune ci o necesitate dar dacă în vocabularul tău principalele cuvinte sunt ,,şic”, ,,sexy” ,,în formă”, şi altele asemenea; iar dincolo de straturile de celule care îţi alcătuiesc armonios tenul, nu poţi să vezi şi să descrii mai nimic, când nu poţi formula o frază care să-ţi dezvăluie onest sufletul; înseamnă că ai un trup în cea mai bună formă dar nu şi un suflet în formă.

 Suntem conştiente toate că femeia descrisă în Proverbe 31 nu e idolul adolescentelor nici modelul tinerelor. Să fie de vină faptul că nu apare la TV şi nu pozează pentru reviste de modă?! Iar dacă ar defila pe un podium la vreo prezentare a noii colecţii de genţi de primăvară a designerului Cutărescu, ar da impresia că e o călugăriţă rătăcită. Asta nu pentru că ,,femeia de vis” a lui Solomon ar fi urâţică sau ştearsă ci pentru că farmecul şi frumuseţea ei nu sunt din şi pentru lumea aceasta. Ea nu îşi datorează cinstea brandului Zara, nici puterea sau drăgălăşenia acelor pantofi absolut mirifici din vitrina de la Mango. Isteţimea ei nu izvorăşte din micile poveşti zilnice despre ultima cură de slăbire eficientă sau ultimul film memorabil, şi cu atât mai puţin din alegeri pe care trebuie să le ia cu privire la cea mai bună coafeză, cel mai modern salon de masaj sau cele mai noi trucuri de seducţie a minţilor.

           Femeia aceasta care a trăit cu mii de ani în urmă dar are ,,fiice” şi în secolul XXI, este descrisă în termeni apreciativi nu datorită produselor nemaipomenite de îngrijire pe care le foloseşte, deşi se spune printre rânduri, ca despre un fapt obişnuit dar nu esenţial că ,,îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură ” (Proverbe 31:22) ceea ce denotă că era o femeie îngrijită cu aspectul fizic şi nu îngrijorată de el; ci datorită calităţilor ei înalte care se convertesc în fapte. Ea a scris istorie datorită vieţii ei simple dar nu ordinare în totală dependenţă de Cel care a inventat frumuseţea şi nu oboseşte niciodată să o reinventeze.

      Dumnezeu vrea să te ştie în cea mai bună formă fizică ca să îi poţi sluji cu voioşie dar doreşte cu orice preţ pe care va trebui poate să-l plăteşti să I te alături în călătoria în sufletul tău, unde te va antrena cu cele mai bune aparate de ,,fitness ceresc” că să ai sufletul în formă. Bunătatea, credincioşia, înţelepciunea, facerea de bine, nu se obţin ci se primesc în dar ca rezultat al alergării tale pe ,,banda” lui Dumnezeu.
       Crezi că El nu doreşte ca, copila Lui să fie frumoasă, ba chiar cea mai frumoasă? Te-ai gândit la faptul că aspectul tău, sufletesc şi fizic, e una din priorităţile Lui?! Însă tendinţa noastră de a ne purta singure de grijă în privinţa aceasta, ne face să nu folosim oglinda lui Dumnezeu şi ,,produsele” Sale de îngrijire interioară, pentru că nu putem lăsa din mână oglinjoara noastră prăfuită care nu are cheie pentru ,,salonul” din suflet.

Dacă vei renunţa la a fi obsedată sau îngrijorată de trupul tău, îngrijindu-ţi întâi sufletul la prima oră a dimineţii, vei descoperi cu uimire că atunci când nu-ţi mai pasă decât de un suflet în formă maximă; trupul tău va fi doar cealaltă faţă frumoasă a unui suflet frumos. Fiecare femeie e frumoasă pentru că e creată într-un mod unic şi poartă chipul lui Dumnezeu dar dacă nu îşi duce şi sufletul la curăţat, femeia perverteşte prin trăirea în păcat această frumuseţe naturală. Dacă pentru a te aranja sau a-ţi spăla hainele îţi faci timp, pune deoparte timp şi pentru suflet. 
     Acest articol este dedicat tuturor femeilor din viaţa mea, şi nu numai!


                                  

miercuri, 5 martie 2014

Despre frumuseţe



                                                            




,,Dumnezeu ne-a sădit veşnicia în suflete. Tot acolo se află şi dorul de a fi frumoase.'' John&Stasi Eldredge ( citat extras din cartea ,,Eu,femeia'')

Frumuseţea pe care o radiezi poate fi întunecată sau luminoasă datorită lucrurilor pe care le porţi în tine şi le gândeşti.

  Dacă în tine e bunătate, lumea din jur îti va părea bună. Vei selecta din mediu lucrurile bune, ignorând cele negative care implicit fac parte din lumea noastră căzută. Doar dacă nu le poţi schimba, ignoră-le. Dacă există şansa să îţi aduci contribuţia la o schimbare pe care Dumnezeu vrea să o facă, lasă ca viaţa ta spirituala bogată şi frumoasă să iasă afară.

    Dacă gândeşti frumos, tot ce te inconjoară şi pe care pui mâna, va purta amprenta frumuseţii.
    Daca hrăneşti egoismul, răutatea şi mândria chiar şi fluturii îţi vor părea cenuşii.
Dacă rosteşti numai adevărul, gura ta va fi frumoasă.
    Dacă vei plânge cu cei ce plâng, vei avea ochi frumoşi şi de neuitat.
    Dacă prin modul în care te îmbraci îi determini pe bărbaţi să îţi privească ochii şi faţa, nu formele trupului, atunci ai atins frumuseţea exterioară.
    Dacă îi duci în ispită prin îmbrăcămintea ta, eşti doar senzuală, dar nu frumoasă în adevăratul sens.

       Ochelarii prin care privim lumea sunt alegerea noastra şi se potrivesc cu dioptriile ochilor sufletului. Ai dioptrie de 3 plus la dragoste sau la răutate? Dar bucuria, e cumva pe minus 5? Poţi fi propriul oftalmolog ca să afli cum stai. Iar Isus e aproape de tine şi pregătit să îţi dea ,,lentile” noi. Dorul de a fi frumoase e împlinit numai de El!


sâmbătă, 1 martie 2014

Martisor pentru tine, femeie


                                         
                                                 


                
    Ştii că dacă inima ta ar fi o carte, coperţile ar fi alcătuite din petale ţesute din bucăţi de cer iar cotorul ar fi sărutul lăsat de buzele lui Dumnezeu?! Ştii cât eşti de valoroasă?! Atât cât spune Cel care te-a creat şi te cheamă pe nume...

De-alungul timpului, femeia a fost descrisă în zeci de moduri. Femeia a fost asociată cu primăvara, de aici şi obiceiul de a-i dărui mărţişoare de 1 Martie.
    Aş vrea să îţi dau o nouă perspectivă: Femeia ca o carte.

Tu eşti o ,,carte" scrisă de El şi dacă ai vrea să numerotezi paginile, nu ai reuşi niciodată pentru că pe fiecare filă e scrisă toată veşnicia iar tu nu eşti decât cea mai perfectă poveste, aşezată în biblioteca lui Dumnezeu.

Dacă dragostea Lui ar fi un alfabet, L-ai învăţa de la prima pagină; ţi-ar umple toate rândurile cu frumuseţe iar încă din primul capitol ai ,,citi” tot...cerul.

Dumnezeu şi-a lăsat amprenta pe toată nemărginirea universului dar nu s-a semnat decât pe Viaţă, cu cea mai scumpă ,,cerneală”: sângele Fiului Său...
         Tu eşti ,,autograful" lui Dumnezeu pe pământ!