vineri, 20 noiembrie 2015

Sinele îl laşi acasă


                                        



 
Un om frumos care practică voluntariatul a fost întrebat ce înseamnă să fii voluntar şi a rostit un adevăr care explică multe probleme contemporane.
             Sinele îl laşi acasă şi nu mai pui plăcerea ta pe primul plan.
          
    Postarea nu va fi despre voluntariat, ci despre ce purtăm în inimi, noi, oamenii moderni și grăbiți care abia ne rupem câteva minute pentru cei dragi, voluntariatul fiind ultimul pe listă. 
     Psihologii caută tot felul de explicații bazate pe studii și cercetări, unele de 
răsu-plânsu, despre eșecurile noastre. În viața personală, în prietenie sau dragoste. Nu am găsit niciun articol științific care să te învețe să renunți la sinele tău pentru o viață mai împlinită. Fenomenul numit umanism a invadat toate canalele media și plăcerea e zeul la care omul se închină. Cu un mare preț. Gaura din suflet. 
     Care gaură dă de lucru psihiatrilor și psihologilor și îi fac să debiteze non-sensuri despre acceptarea de sine; însă cine și când se va opri și va trage și pe alții de mânecă spunându-le: ,,Ajunge cu masajul eului. Nu e vorba despre mine în lume. 
Nu a fost niciodată lumea despre noi, pământul nu se învârte în jurul mișcărilor omului, ci la porunca Creatorului?!"

         Ne dorim succes în toate. De la sănătate până la dragoste. Dar ne-am îndepărtat de țelul lui Dumnezeu pentru om, prin care ajunge sigur și fără ocol la fericire. Lepădarea de sine. Ascultă-te, omule drag, când vorbești cu cineva. Câte din cuvintele rostite fac referire la tine și marile tale probleme? Uneori interlocutorul nu poate strecura nici măcar un sunet între paragrafele tale, nu-i așa? 
         De ce eșuează căsnicii? Amândoi iubesc ceva. Își iubesc pielea, vorba cuiva. Sau unul din parteneri se iubește pe sine și în ,,relația" asta narcisistă mai are loc doar oglinda și telefonul mobil pentru selfie. 

      Paradoxul e că nu te îndepărtezi de tine și de sinele tău ideal când pui pe primul loc nevoia sau fericirea altcuiva, ci îți cunoști mai bine sufletul și te umpli, nu te golești prin frângerea eului. Exemple concrete care să îți arate ce și cum să faci. 
Dacă ești soț și ajungi acasă după o zi lungă la muncă, în timp ce ea îți pune masa, nu începe să îți descarci imediat poveștile și frustrările de peste zi ( știu că de regulă femeile au obiceiul ăsta, dar am văzut și bărbați). 
Ascultă-ți soția și pune-i întrebări despre starea ei emoțională. Majoritatea bărbaților întreabă de sănătate fiindcă au în ADN predispoziția să rezolve o problemă, dacă partenera e bolnavă, el o duce la medic; dar limbajul femeii e despre emoții și ce se întâmplă toată ziua în mintea ei, prin urmare învață să vorbești limba soției tale.

       Dacă ești soție, renunțarea la sine, va implica de multe ori să amâni să îți cumperi ceva care îți place pentru binele familiei.  Ai în dulap mai multe rochii de iarnă și soțul tău are dantura stricată, e limpede ca iubirea te scoate din casă pentru a-i face programare la dentist, nu pentru a da buzna în magazine în căutarea unei rochii noi.
     În calitate de prieten sau prietenă , îl pui pe primul loc pe celălalt când îl asculți cu toată inima, nu cu o ureche la el și cu mintea hoinărind la ale tale și așteptând să termine ce are de zis ca să începi tu.  
     În rolul tău de cetățean, renunță la compromisuri, plătește taxe și nu mai oferi mită. Lucrează cu facturi și cu transparență în acte. Doare și pare nedrept pe moment să te lepezi de scuzele și justificările tale atent construite dar pe termen lung, vei avea numai de câștigat.

      Soluția garantată pentru succes. Din păcate, nu i se face reclamă și nu se vinde. Când te-ai ridicat din pat, sinele îl lași acolo. Pleci de acasă, sinele îl lași la ușă. Avem de ales între iubire și iubirea de sine. Prima ne dă bucuria de a trăi iar a doua e hoața care ne-o fură.
      Când te-ai simțit ultima dată ușor și liber? Cred că atunci când ai dăruit, când ai făcut o faptă bună și în acele momente nu te-ai mai gândit deloc la tine. 
       Pe Dumnezeu, la fel ca pe semenul nostru, Îl întâlnim în locul unde am pus jos eul și am luat în schimb dăruirea. 
     "El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. "


                                   
       

miercuri, 4 noiembrie 2015

Viaţă frumoasă? O are cineva?



Viaţa mea categoric ar fi frumoasă dacă: m-aş fi născut în alt oraş, aş fi avut o soră, aş deţine permis de conducere şi o maşină, părinţii mei ar fi bogaţi şi perfect sănătoşi, aş fi mai frumoasă, nu aş avea nasul mare, nu aş fi pierdut atâtea lucruri importante ( primul job, bărbatul iubit), nu aş avea scheleţi din trecut în dulap, aş avea mai mulţi prieteni adevăraţi, aş fi terminat o facultate ,,de viitor", dacă Dumnezeu mi-ar răspunde şi mie la rugăciuni mai repede...
     Viaţa mea chiar ar fi frumoasă dacă aş putea să fac schimb de vieţi cu altcineva!

     V-au trecut aceste gânduri prin cap? Aţi simţit asta în momente grele? Cu toată sinceritatea am scris o parte din gândurile ce mi s-au plimbat prin minte de atâtea ori.
Unii spun că viaţa e aşa cum ţi-o faci dar spune-i asta unui tânăr sărac dintr-un oraş de provincie care se chinuie luni de zile să se angajeze fără şpagă şi relaţii într-o ţară care nu pune preţ pe valori şi egalitate de şanse. 
Sau spunei-o unei mame singure care trăieşte de la o zi la alta şi nu are curaj să spună nimănui necazul deşi e prezentă la biserică în fiecare duminică. Cui să spună?
Pastorului care conduce doar maşini scumpe sau soţiei lui răsfăţate şi preocupate de modă?! Sună crud dar asta e realitatea la care trebuie să ne trezim în caz că avem ochii închişi.

      Viaţa nu e aşa cum o vrei sau ţi-o faci ci de cele mai multe ori cum ţi-o fac alţii şi mai ales e cum ţi-o face Dumnezeu dacă o predai Lui. Dar El nu a promis nimănui că va primi o viaţă uşoară sau frumoasă iar faptul că toate iţi merg bine şi mergi din flori în flori cu bucurie poate fi de fapt alunecarea lentă spre iad. Discută cu creştini care au împliniri şi sunt invidiaţi, în spatele măştii vei găsi probleme sau suflete care deşi vorbesc cu alţii precum un creştin şi arată ca unul, nu au faptele credinţei.
  Creştinii superficiali caută mai întâi averile, cariera, căsătoria etc. şi nu realizează că ei ocolesc Împărăţia cerească.

Da, poţi să ai binecuvântări spre care oamenii să arate cu degetul dar tu arată spre cer. Dumnezeu nu vrea să ţi le oprească fiindcă dacă citim Psalmii deducem că a fi sărac şi mereu în probleme nu e un semn că eşti pe calea dreaptă sau în voia Domnului, uneori e doar o condiţie care nu depinde de om şi un test al credinţei.
Însă nici a fi bogat şi realizat nu e semnul că eşti un creştin bun.
Echilibrul îl găsim în mulţumire care trebuie cultivată indiferent de nivelul la care mă aflu în prezent. Voi face ce depinde de mine să am viaţa frumoasă şi să schimb ce se poate schimba, dar ultimul cuvânt Îl are Domnul meu.

       Noi, oamenii facem şi lucruri bune sau aparent frumoase cu darurile pe care tot El ni le-a dat. Numai El face orice lucru frumos. Toate acele momente când ai simţit că de fapt ai cea mai frumoasă viaţă şi nu ai face schimb cu nimeni sunt atingerea Lui delicată în sufletul tău, pentru a-ţi reaminti să te compari cu cei care au mai puţin decât tine şi să admiţi: doar pentru că am deschis ochii şi azi-dimineaţă sunt binecuvântat!

      Îmi poate opri cineva binecuvântările? Mă poate cineva despărţi de dragostea lui Cristos?! Fata care scrie aceste rânduri nu crede că în prezent ar avea o viaţă frumoasă dar ,,noi nu ne uităm la ceea ce se vede" ci la lucrurile care se îmbracă în nemurire. Cristos e frumos, oamenii care mă iubesc şi în care Îl văd sunt frumoşi şi te încurajez să priveşti la El şi tu, indiferent cu ce te confrunţi pentru că e mai puternic decât problema ta. Scrie-mi dacă te pot ajuta cu ceva. :)