Dragoste fabricată

  

   

          Coborând în vis într-o zi

          Am ajuns într-o grădină cu alei pustii;

          Doar vântul şoptea cântece prin ramuri,

          Nebun ca şi un cal fără de hamuri.



         Dar lâng-un pâlc de arbori arţăgoşi

         Un mustăcios motan ,,torcea” gogoşi

         Umplând vase imense de-alabastru

         Şi îngânând un cântec despre-un astru.



        Stătui în faţa lui prosteşte

        Şi-l întrebai ce astru proslăveşte,

        Dar el îşi linse mustaţa, râzând

        Şi spuse ,,eu cânt şi fabric dragoste oricând.”



       Eu fac gogoşi şi dau oricui îmi cere

       Dar numai eu ştiu că-s amare ca o fiere,

       Căci se numesc iubiri fără valoare

       Şi sunt umplute cu momente trecătoare.



       Pe dinafară dragostea mea e-o splendoare,

       E plină de promisiuni şi de culoare

       Dar gustă doar un pic din ea,

       Şi-ai să regreţi toată viaţa ta.



       L-am refuzat tăios şi am plecat

       Căci gogoşile lui însemnau păcat,

       Şi-am vrut să aflu dacă în grădină

       Există dragoste curată şi lumină.



      Şi am aflat-o la o cruce veche

      Unde plângea un Miel fără pereche,

      Lumea ce cumpăra gogoşile unui motan

      Sfârşind în labele lui satan.



     Mielul perfect murind pentru o lume imperfectă,
 
     Distrusă de-un motan viclean.

     Ce dragoste cerească pentr-un pământean!

     Şi ce miracol că există dragoste nefabricată.