Umbrele

               Ne facem adesea zâmbetele umbrele
               Pentru mizeriile din debaraua inimii
               Prea conştienţi că nu ne acoperă totuşi,
               Dar indispuşi când n-apelăm la ele.

              În vasul vieţii ne cernem grimasele
              Şi mult prea rar depozităm o perlă,
              Un zâmbet cald şi-nfiorat de lumină
              Aprins la focul nevăzut al viselor.

              Pe stradă trec grăbite umbre şi...umbrele
              Iar ploaia momentelor le-atinge efemer;
              Mi-am aruncat umbrela undeva în noapte,
              Zâmbesc cu toate bătăile inimii!