miercuri, 19 februarie 2014

Scara conflictelor



                                                          



                     Există oameni pe care îi placi în cinci secunde, există oameni cu care ai compatibilităţi, poveşti asemănătoare şi idei-gemene; există oameni care refuză să te asculte şi să fie pe frecvenţa ta; unii sunt lipicioşi şi calzi, alţii alunecoşi şi subtili...

Există oameni cu care ai locui sub acelaşi acoperiş chiar dacă ţi-ar ploua în casă căci ei ar deschide imediat umbrela credinţei şi te-ar invita sub ea; însă există şi oameni toxici care pleacă când nu mai ai ceva de oferit şi nici măcar nu spun ,,îmi pare rău''. Există oameni...mai simpli la minte, oameni contagioşi, oameni complecşi sau complexaţi, oameni care trec prin timp şi oameni care scriu istorie peste timp...

           Unde există oameni e viaţă, iar unde e viaţă sunt zbateri şi pulsiuni şi...conflicte. Oamenii adoptă două atitudini într-un conflict: îl sting din faşă sau îl escaladează. Îmi imaginez un conflict ca pe o scară a cărei ultimă treaptă nu o zăreşti. La început, provocarea pe care o lansează adversarul te ridică pe prima treaptă, cea numită tensiune. Poţi alege să tratezi blând dar ferm problema şi să foloseşti ,,stingătorul'' păcii sau decizi să mai urci o treaptă şi ai ajuns la atac. De pe această treaptă e atât de facil să tot urci, spre treptele pline de smoală ale insultei, mâniei, şantajului şi violenţei non-verbală sau verbală. Această scară nu are balastradă de care să te prinzi ca să-ţi mai tragi sufletul, prin urmare termometrul ceresc indică peste 40 grade C de nebunie.

   Starea se poate agrava prin dureri de tot soiul...ale tale, nu numai a celuilalt; căci tu loveşti în el dar de fapt te sfâşii pe tine cu propriile arme. Un capăt din arma ce o ţii în mână se înfige in inima ta, tăind din ea florile purităţii, credinciosiei faţă de Dumnezeu şi oameni, şi mai ales îi vei scoate ochii iubirii. Când oboseşti scara se clatină sub impulsivitatea momentului iar capătul ei nu îl atingi niciodată, te asigură de asta ,,anexele'' conflictului. Ea nici nu dispune de ultima treaptă, cu alte cuvinte de un scop.

Pe câte o treapta, rivalul îţi întinde la uscat iluzia unui scop, dar trebuie să părăseşti scara şi să te aşezi la masa comunicării active ca să găseşti punctul conflictului. Există oameni care învaţă repede că ascultarea şi empatia sunt mijloacele de transport cu care circuli pe autostrada comunicării, însă există şi oameni care învaţă după ce se lovesc de tuneluri şi pereţi.

Există oameni care îi permit lui Dumnezeu să fie a treia parte in conflict, Cel care alege soluţia. Oameni care nu se caţără pe scările celui rău căci mâinile lor au construit un pod între respingere şi acceptare necondiţionată.

Un comentariu:

  1. Interesant si adevarat articol...
    Cel mai mare conflict pe care l-am avut a fost tocmai cu cineva care crede in Dumnezeu ca si mine, si mult timp nu l-am putut rezolva... si in sfarsit am ajuns la un consens, dar lucrurile nu mai pot fi ca inainte sa ne fi certat. De aici am invatat sa am grija si alta data sa sting conflictul din fasa, cum ai spus si tu.

    RăspundețiȘtergere