Dacă ma iubesti, Doamne...

Nu iți vine câteodată să strigi, dintr-o inimă care suferă și plânge, către Cel care îți este Tată: Dacă mă iubești, de ce ai îngăduit să trec pe aici? Puteai să elimini problema asta din viața mea sau să o faci să treacă pe lângă mine.”

Strigătele din suferință conțin diverse mesaje și ne adresăm lui Dumnezeu cum am vorbi cu un prieten sau membru al familiei, care a uitat să facă ceva pentru noi: Dacă mă iubești, de ce nu mi-ai luat cadou de ziua mea? Dacă mă iubești...

Cuvintele acestea au fost rostite de atâtea ori de-alungul veacurilor și azi mi-a venit să le rostesc către Domnul. Dimineața citisem versetele din Iacov capitolul 1 și am înțeles în timpul zilei că tocmai IUBIREA Lui ne îngăduie în incercări cu un scop.
”Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.
Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea, ca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic.
Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data.”

Cuvintele nu sunt acceptate usor de logica umană, ba chiar le contrazic. 

Nouă ni se pare că nu ducem lipsă de nimic și suntem compleți când primim ce așteptăm, cerem și dorim de la Dumnezeu; dar aici ni se spune că în procesul de așteptare și pregătire trebuie să ne bucurăm de parcă am fi căpătat totul, deoarece se lucrează în noi; Marele Sculptor își desăvârșește făpturile folosind suferința, dar numai cât să ne schimbe și să imprime caracterul Lui în noi; nu pentru a ne distruge.

Cine se poate bucura de un cadou și ÎN TIMP ce îl așteaptă, nu DUPĂ ce l-a primit? 

Numai un copil al lui Dumnezeu.

Dacă mă iubești, Doamne, de ce eu, de ce aici?

,,Pentru că te iubesc, te trec prin felurite încercări și Eu nu îți cer să înțelegi, ci să te bucuri. Vei înțelege după aceea. Să te bucuri nu de suferință, ci de procesul prin care te fac desăvârșit, de ce pun în tine și te învăț în timp ce suferi și plângi, și te frângi pe roata Olarului. Îți lipsește înțelepciunea când treci prin încercări, apelezi la logica umană și privești la ce vezi cu ochii și auzi cu urechile; dar în acest timp al cuptorului, cere înțelepciune.”

Nu la întâmplare, după ce Iacov scrie despre felurite încercări, pare că schimbă brusc subiectul și sare la altul despre înțelepciune. 

Suferința și înțelepciunea nu pot fi separate. Biblia mai spune că nu vârsta dă înțelepciunea, și putem înțelege că, prin suferință dobândim înțelepciunea și după ce vom ieși din cuptor, vom putea întări pe frații noștri.

Dacă vreunuia îi lipsește înțelepciunea... nu când lucrează, vorbește, predică etc., ci când trece prin încercări, ăsta e contextul; să o ceară cu credință. 

Nu cred că există om care să nu caute să înțeleagă când trece prin suferință și să explice prin LOGICĂ, dar acestea sunt greșelile pe care Iacov ne spune să le evităm. 

Bucură-te, nu căuta să înțelegi. 

Da, e o nebunie din punct de vedere uman, dar dacă nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește și se odihnește în noi, e firesc și ușor la un moment dat.

,,Dacă mă iubești” devine ,,pentru că mă iubești...”