Ce faci când ești mai aproape de moarte, decât de viață?

                                                 

O zi și o noapte, am simțit că sunt mai aproape de moarte decât de viață, și vara care a trecut, am mai gustat apropierea morții. 

Dumnezeu, însă, mi-a redat sănătatea și viața pentru că nu mi-am sfârșit alergarea.
El vrea să îsi ia slava din orice experienta prin care trecem.

Dar ce faci dacă simți că viața ti se scurge, deși esti tânăr(ă)? La cine apelezi?

În acele momente, îți garantez, nu te pot ajuta părinții, medicii, cei mai buni prieteni, persoana iubită, medicamentele de ultimă generație, tehnologia, banii din cont. 

În momentele cand moartea îți suflă în ceafă, uitate sunt cârjele de care ne agățăm pentru a ne ridica stima de sine: bunuri materiale, călătorii, poze, selfie-uri, facebook, chiar biserica, cărțile bune.

Cand vei ajunge singur(ă), în baie, cu dureri în trup de nesuportat și oamenii nu vor ști ce să-ți mai dea, vei realiza că există Cineva care vine când Îl chemi.

Numai El are putere asupra vieții și a morții. El nu întârzie când strigă un nenorocit. 

Dar Isus Cristos vine la cei care sunt ai Lui, se lasă găsit de ei și îi ajută la vreme de nevoie. 

Ești tu al Lui? Slab, cu căderi, înfrângeri, din eșec în victorie, dar totuși al Lui? 

În fața morții, ca și in fața vieții, numai de El ar trebui să ne prindem cu toată ființa. La bine și la greu, să nu iubim nimic și pe nimeni mai mult decât pe Cel care și-a dat viața la cruce pentru noi. Iar suferințele de acum lucrează o greutate veșnică de slavă!

Să nu crezi că merităm ceva de drept, că ni se cuvine ceva. Dacă nu mă crezi sau te gândești că sunt fanatică și exagerez, va veni momentul când vei vedea că depinzi de Dumnezeu în orice lucru. Nu merităm nici măcar următoarea respirație. Dacă o primim, e har.