,,Dumnezeu nu e agenție matrimonială”

 V-a șocat titlul? Acesta este un articol despre un subiect greu, sensibil. 

Așteptarea unui partener de viață pregătit de Dumnezeu; într-o lume plină de aranjamente mai mult sau mai puțin băbești pentru căsătorie, în același timp o lume digitalizată, cu întâlniri pe Facebook și flirturi pe Instagram, relații pasagere, aventuri de o noapte sau de-o vară, dramele că ți-a trecut vremea, competiție strânsă între tineri pentru ,,nunta anului” și pentru like-uri la pozele în doi. 

În unele cercuri sau biserici există teoria/doctrina că omul alege și Dumnezeu binecuvântează. Unii, mai obraznici, spun cu emfază că ,,Dumnezeu nu e agenție matrimonială”. 

Cu alte cuvinte, tu trebuie să faci lucru ,,manual”, să îți iei viața în mâini, să te folosești de orice oportunitate, și de talente plus trucuri ca să pui mâna, în final, pe soțul sau soția de vis. Clasica tavă cu prajitură, (un tertip din lumea evanghelică) oferită tipului râvnit, a dus pe unii în fața altarului. 

O dată un bărbat, încă burlac, mi-a spus direct să fac o prajitură și să i-o ofer. Acea prajitură nu a fost coaptă niciodată pentru el și nici nu va fi. 

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu această tehnică de agățat, este vorba strict de prăjituri, nu e o metaforă pentru altceva. Unele fete s-au dus direct la câte un el, cu prăjituri, ca să îi atragă atenția, să își arate talentul în bucătărie și să îi transmită astfel un mesaj subtil: ,,te plac, eu am făcut un pas, fă tu următorul”. 

Altele au înlocuit prăjitura cu altceva. Poate o carte, un cadou, un mesaj, o cerere de prietenie pe Facebook, inimioare la postările lui. O altă tactică de ,,pescuit” e să intri în anturajul lui, să te împrietenești cu cine poți din grupul lui.

Să transmiți mesaje prin intermediari. Să apari ca o ploaie de vară, din senin, în locurile unde e prezent.

Aproape totul e permis în goana după măritiș. Asta cred mulți. Doar Dumnezeu îți dă, tu trebuie să îți bagi în traistă, sau mai bine zis pe deget. Inelul. 

Fără de care ,,nu ești, maică, în rândul lumii.”

,,Ești o ciudată. Ceva nu este în regulă cu tine. Ascunzi tu ceva. Ai fițe. Respingi bărbații care fac coadă la ușa ta, nu? Ai standarde prea înalte.”

Știu cârcotașii și bârfitorii de ce NU te-ai căsătorit. Cum le știu ei pe toate, mai puțin să își țină nasul doar în propria viață. Problema e că de multe ori nu înțeleg cei care pretind că au o relație cu Dumnezeu. 

Dacă spui unor persoane că tu aștepți o poveste de dragoste scrisă de Dumnezeu și nu vrei să faci tu ceva, să te îndeletnicești cu ,,pescuitul”, ci să te găsească el (bărbatul potrivit); te privesc de parcă ai fi picat din altă lume. 

Dacă ai trecut de o anumită vârstă și nu ai ,,pescuit” nimic, unii au pus deja ștampila pe soarta ta: fată bătrână, nu se mai mărită, i-a trecut vremea, nu are cine să o ia, bărbații buni sunt cam luați. 

Ei bine, eu sunt una dintre fetele ,,ștampilată” de unii, poate nu cu voce tare, dar în mintea lor. Și atitudinea îi mai dă de gol uneori. Citesc foarte bine oamenii. Vorbe care dor? Am auzit. Pot face o colecție.

De mai mulți ani aștept povestea scrisă de mâna lui Dumnezeu și nu mă clintește nimic, nu mă face nimic să abandonez și să zic: ,,Dumnezeu e prea ocupat, mă trece cu vederea, ar fi bine să îmi găsesc eu jumătatea.”

Chiar dacă tentația asta vine. Chiar dacă acest drum al așteptării nu este ușor. De ce îi lasă Dumnezeu pe unii să aștepte mai mult? Doar El poate da răspunsul. 

Uneori, înțelegi. Parțial, cel puțin. Alteori, întelegi după ce îți cunoști partenerul. Sigur, cei care cred că ,,Dumnezeu nu e agenție matrimonială”, că El nu căsătorește pe nimeni, mereu vor găsi argumente să te contrazică. 

Au uitat sau nu știu versetul din Efeseni 3:

• ,,…Iata de ce, zic, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos, din care isi trage numele orice familie, in ceruri si pe pamant...”

Arată clar implicarea lui Dumnezeu în căsătorie. El ne-a creat, ne cunoaște cel mai bine, e logic că e Singurul care știe cu cine ne potrivim, cu cine putem fi fericiți, nu pentru 2-3 ani ci pe viață. E blasfemiator să rostești o propoziție ca asta: Dumnezeu nu e agenție matrimonială. Să Îl compari cu așa ceva.  

Nimeni dintre cei care așteaptă sau au așteptat o poveste scrisă de Dumnezeu, nu au mers la El ca la o agenție matrimonială. O agenție matrimonială îți percepe o taxă, în plus nu garantează nimic și face greșeli. 

Creatorul nostru nu face niciodată greșeli și nu putem să Îl plătim sau mituim. Dumnezeu e cel mai bun Tată. Care, vă asigur, că știe și poate, în mod desăvârșit, să își mărite fiicele. Fără ,,ajutoare”. 

I-am cerut să îmi arate povești scrise de El și mi-a arătat. Da, Dumnezeu se poate folosi de oameni, ca de niște bucăți de puzzle pe care le potrivește pentru scopul Lui bun, dar acei oameni nu au căutat ei să ,,meșterească” ceva, să combine etc. Ci s-au lăsat călăuziți de El. 

Eu însămi, în urmă cu mai mulți ani, deși știam teoretic ce scriu acum și asteptam povestea scrisă de El, am picat testul (latura mea romantică și aventuroasă a biruit) și am vrut să le fac cunoștință unor oameni dragi, (care în prezent, sunt căsătoriți) și am planificat exact ce și cum să fac. Să îi aduc eu împreună. Iar Dumnezeu mi-a pus piedici. 

Planul Lui ERA să fie ei împreună, s-a adeverit, dar El nu își împarte slava cu nimeni. Totul a fost la timpul Lui și în termenii Lui. 

De ce merită să aștepți diferit, o poveste scrisă de cel mai bun Autor? Vă servesc câteva ,,porții” de realitate, crudă, neîndulcită: 

Caz în care ea a făcut primul pas și a apelat la un truc. L-a cucerit. Au ajuns la altar, dar și la tribunal. 

Scenă din cotidian: Un cuplu, căsătoriți, încă tineri, din mediul evanghelic, merg la cumpărături. Ea se uita la ceva, nu a observat la cine se uita soțul. El o măsura din priviri pe o tânără și o poftea. Cu cea pe care se presupune că o iubește, lângă el. (Nu săriți că așa sunt toți bărbații, că doar se uită, că e în natura lor. Am dovezi că există bărbați buni, fideli, credincioși lui Dumnezeu și soției). Momentul penibil pentru soț a fost când a văzut că tânăra o cunoaște pe soția lui. 

Alt caz, nu din mediul evanghelic. Bărbat cu o reputație bună (nu voi menționa profesia din respect pentru colegii lui care sunt integri), popular între oameni, familist pe rețele sociale, este văzut ieșind dintr-o cameră de hotel cu amanta. 

Încă un caz, din mediul evanghelic. Bărbat cu poziție socială bună, cu sotie devotată, pe care o laudă, trimite mesaje de agățat pe internet. 

(Am menționat deja că subiectul articolului e greu, unora nu le va cădea ușor la ,,stomac”).

Încă unul apoi cireașa de pe tort. O prietenă ortodoxă a primit cândva un mesaj cu o propunere explicită de la un bărbat căsătorit, dintr-o anumită biserica evanghelică. L-a refuzat.

Care dintre aceste femei ai vrea să fii? Ai face schimb de vieți cu una dintre aceste femei trădate și neiubite de soț? Merită să aștepți diferit? 

Mai ales că uscături sunt destule și în bisericile evanghelice și fără implicarea lui Dumnezeu, îndrăznesc să afirm că e ca o sinucidere să îți alegi tu un soț, care are doar eticheta de ,,pocăit”. Nu te poți căsători orbește, doar pentru că e membru într-o biserică.

Cireașa de pe tort: o experiență cam bizară de-a mea. Nu e ușor să fii vulnerabil, dar poate va ajuta pe cineva. Drumul așteptării e presarat cu multe lecții de viață. Uneori Dumnezeu nu te scutește de anumite lucruri, dar te păzește când treci prin ele.  

Mă aflam cândva într-o încăpere cu un grup de tineri. Toți eram neoprotestanți. Nu doresc să dau multe detalii, doar cât să fiu înțeleasă. Întârziatul grupului a fost un el, care dat fiind contextul trebuia să ajungă primul. Când a întrat în cameră, a fost ca în filme. M-a văzut. Și l-a lovit ,,îndrăgostirea la prima vedere”. Nu am mai trăit așa ceva. Nu ne cunoșteam. 

Nu ne-am văzut până atunci. Problema e că nu s-a putut controla prea bine, fața și privirile l-au trădat. Și oarecum părea că nu îi pasă că se dă de gol. Era fascinat. Eu am încercat să mă comport cât se poate de normal, nu m-a lovit aceeași ,,săgeată”. Dar, la un moment dat, fiecare a trebuit să spunem ceva public. Am spus ce aveam de zis. 

Când a fost rândul lui, se uita mai mult în ochii mei când vorbea, se purta de parcă eram singuri în încăpere. Ca să scurtez, după acel timp petrecut în grup nu ne-am mai întâlnit. Avea numărul meu, dar nu pentru ca eu i l-am dat lui personal. Așa a fost contextul. 

După un timp, el s-a căsătorit. Într-o biserică evanghelică. Cu fata potrivită pentru el. Nu m-a afectat deloc. Nu eram interesată sau îndrăgostită. Știam că nu era el cel pe care îl aștept. A mai trecut un timp și a început să mă sune. Bărbat căsătorit, subliniez. 

Nu mai știu de câte ori a sunat. Nu i-am răspuns niciodată. Suna la anumite intervale, nu regulate, uneori la ore nepotrivite. (Mă gândesc că doar el putea suna, nu soția lui sau altcineva de pe numărul lui. Dacă voi afla o altă versiune, rectific, dar nu cred). Poate ar suna și azi, dacă nu i-aș fi blocat numărul, la un moment dat. Ce vreau să evidențiez? Nu aș dori să fiu în locul soției lui. 

Nu poți intra în căsătorie cu inima împărțită, cu ceva nerezolvat din trecut sau îndrăgostit de alta, pe care nu o poți avea. Și câte femei nu au astfel de soți lângă ele?! Ai vrea să fii una dintre aceste femei? 

Merită să aștepți? Cu siguranță! Când vezi câte femei au fost părăsite sau înșelate, până la vârsta ta, câte locuiesc cu un dușman, nu cu iubitul inimii; câte sunt abuzate, manipulate, ori bătute, îi mulțumești lui Dumnezeu că nu ești căsătorită, că nu te-a lăsat să alegi tu și să fii în lista victimelor. 

Meritul e al Lui! Dumnezeu nu lucrează ca un agent matrimonial. Ca un om. Metodele Lui sunt perfecte, e Singurul Înțelept. Nu ne rămâne decât să spunem: timpul Tău, nu timpul meu; voia Ta, nu voia mea! 

Contează ce cred sau spun oamenii, privirile sau șușotelile lor, când Regele Regilor e de partea ta?! Când inima ta e curată?!

 

• Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii. (Prov.4:23)
• Va jur, fiice ale Ierusalimului, pe caprioarele si cerboaicele de pe camp: nu starniti, nu treziti dragostea pana nu vine ea. - (Cint.3:5)