Ați văzut cum arată un certificat de deces? Eu da. Am ținut unul în mână. E un document care frânge inimi.
Acum știu cum ar fi arătat certificatul meu de deces, dacă accidentul ar fi avut loc. Sunt înfiorată, chiar acum când scriu. Urmăresc în timp ce scriu aceste rânduri programul live de la biserica unde trebuia să fiu, dar nu aș fi ajuns dacă plecam de acasă. Eram moartă. Explic.
Pe certificatul meu de deces ar fi scris: Data nașterii......-Data morții: 10.11.2024. Cauza morții? Accident.
Ca să mă fac înțeleasă, voi merge înapoi pe axa timpului. În urmă cu ceva timp, probabil câteva săptămâni, am avut un vis. Nu l-am înțeles, am interpretat greșit... Nu am dat mare importanță visului. Și subliniez că nu sunt superstițioasă. Nu poți fi creștin și superstițios, în același timp.
Recent, (deci, după ce am avut acel vis), un unchi drag ne-a invitat la un eveniment. Urma să fie ordinat (nu în slujba de pastor), într-o biserică penticostală. Data: 10.11.2024. Ziua trebuia să fie perfectă, îmi doream să vizitez biserica respectivă, și urma o masă la restaurant cu toată biserica, reuniune cu câteva rude și o vizită la bunica.
Am trecut prin mai multe stări după ce am aflat de eveniment. Pe o parte, din mai multe motive, voiam să merg; pe de altă parte nu. Printre altele, în ultima vreme, am trecut printr-o perioadă grea și am fost slăbită fizic. Nu știam dacă voi rezista atâtea ore. Dar ieri, sâmbătă, am început să fiu tot mai bine, să îmi revin. Deși dimineața nu am fost ok.
Sunt mai multe detalii în care nu pot intra public, cert e că a fost ca un fel de joc de-a ,,mergem/nu mergem”. Decizia a fost apoi luată ferm. Aveam două mașini la dispoziție. Dacă nu puteam merge cu una, am fi luat-o pe cealaltă.
Toți ne-am pregătit, în final, de plecare. Cumpărăturile erau făcute, hainele pregătite. Urma să pornim dimineața în jur de ora 6. Eu m-am tot rugat, dar nu pot intra în multe detalii legat de discuțiile mele cu Dumnezeu. O să spun doar ce e necesar.
Vineri seara m-am rugat să îmi dea Dumnezeu un vis legat de ziua de duminică. (Trebuie să menționez că Dumnezeu îmi vorbește prin vise, dar nu numai. Nu pun bază pe ele, nu fac doctrină din vise. Baza e Scriptura. Însă Biblia spune ca Dumnezeu vorbește, avertizează și înștiințează prin vise și vedenii.)
Și într-adevăr, noaptea am avut un vis, din care m-am trezit foarte tulburată. Nu l-am înțeles bine nici pe acesta, am interpretat altfel. Deși e valabilă și interpretarea respectivă (aceea că venirea Domnului e aproape).
Am văzut anumite persoane, era ca o sală mare și un ecran negru sau perete pe care era un fel de grafic. O săgeată, axă albă și îngustă. La un moment dat acea axă era întreruptă de ceva negru, simțeam și știam în vis că era ceva groaznic. Nu vă pot descrie starea respectivă.
Dar nu știam ce e. Apoi am sărit cumva, am ocolit, era ca și cum trebuia să se întâmple ceva dar nu a mai avut loc, și iar a continuat axa. Cred că axa era chiar viața mea sau cel puțin perioada în care sunt acum. În plus, la un moment dat, am văzut că eram cu mama într-o cameră. Eram ferite, știam clar, de ceva. Afară era o amenințare, ceva teribil. Și cineva ne-a ascuns acolo. Acel Cineva este Dumnezeu.
Când m-am trezit din vis, ieri dimineață devreme, mi-a fost frică. Am luptat cu frica, m-am rugat. A durat câteva minute să scap de starea aia sufocantă și grea. Apoi am adormit iar.
Am spus visul mamei, care i l-a povestit lui tata. Niciunul nu ne-am gândit la vreun pericol iminent. Am făcut pregătiri. Toate mergeau strună. Părea că Dumnezeu vrea să mergem. Fratele meu avea mașina gata (fusese la reparat, i-a pus alt motor), tata a dus-o pe a lui la mecanic să schimbe uleiul. Și aici e o poveste foarte interesantă.
Tata îi spune de obicei mecanicului să verifice mașina. Ieri a uitat. Dar brusc, cât era cu mecanicul și-a amintit, i-a venit un gând și i-a cerut să o verifice. Mecanicul i-a spus că rulmentul de la o roată de pe partea dreaptă e uzat. Atât.
Tata a venit acasă. Nu a fost schimbat rulmentul. Seara, fratele meu s-a dus cu un prieten să își testeze mașina, până în alt județ. La ora 11 noaptea, a sunat telefonul. Tata află că fratemeu are o pană, nu departe tare de casă. S-a dus la el cu o roată de rezervă.
Ca să nu lungesc foarte mult, ulterior, aflăm că roata a explodat. O roată de pe partea dreaptă. Tata mi-a spus că asta se întâmplă foarte rar. Tata a discutat cu fratele meu și cu prietenul acestuia când i-a dus roata de rezervă.
I-a spus prietenului fratelui meu despre problema cu rulmentul. Iar acest bărbat (care lucrează cu mașini) a spus că e riscant să meargă cu mașina la așa drum lung. Pentru că la supraîncălzire (fiind o Dacie), roata se poate bloca și ar putea avea loc un accident.
Nu adormisem. Tata a venit acasă și inițial, nu am putut accepta realitatea. Mi-a spus că nu mai plecăm. Eu și mama am protestat puțin, am încercat să găsim soluții. Fratele meu a încercat să rezolve, deși era noapte. Dar nu a găsit pe nimeni să îi dea roată, cea potrivită, să putem pleca. Deci, avem în ecuație două mașini, ambele cu probleme pe partea dreaptă.
Pe partea DREAPTĂ stăm eu și mama când plecăm toată familia undeva. Ea stă în față, eu în spatele ei. Accidentul ar fi afectat partea dreaptă. Dimineața, tot mai aveam o speranță firavă că vom pleca, că se va risca tata să mergem cu mașina lui și Dumnezeu ne va păzi. M-am trezit foarte devreme. Și am așteptat. Aveam pace și am acceptat ambele variante. Fizic, eram foarte bine. Dar din nou, am aflat că nu plecăm.
De ieri, îmi tot venea în minte un verset: ,,Când Eu lucrez, cine se poate împotrivi?”
Nu am mai putut dormi. Devreme, m-am dus la bucătărie să gătesc. Și acolo mi s-a limpezit toată situația. Am înțeles că diavolul a vrut să mă omoare. Nu pentru că eu aș fi cea mai importantă persoană din lume. Nu e vorba de mândrie aici. Ci pentru că diavolul îi urăște pe copiii lui Dumnezeu și caută să le facă rău, dar nu poate. Foarte mulți creștini au fost și vor fi în situația asta. Unii au fost la milimetri de moarte.
Mi-am amintit și relatarea pastorului Paul Negruț despre ce a trăit el în urmă cu mulți ani. Dacă s-ar fi întors acasă din State (cu toată familia) cu zborul la care aveau bilet, erau morți. Avionul respectiv s-a prăbușit. Dar el nu a avut liniște (deși nu știa de ce) și a cerut altă rută. Când a ajuns acasă a aflat ce i s-ar fi putut întâmpla.
Dumnezeu își avertizează copiii. Dumnezeu își păzește copiii. Nu plecăm de pe pământ până când nu ne-am sfârșit lucrarea.
Sunt lucruri pe care nu le pot menționa, dar știu că am primit o nouă șansă la viață. Nu a fost doar o coincidență. (E interesant cum am avut gândul în urmă cu ceva timp să mă rog să fiu păzită de accidente. Nici asta nu e o coincidență.)
Dacă Dumnezeu vrea, poate face să se strice, să aibă probleme două mașini, (chiar și cu câteva ore înainte de plecare), să nu mai ai cu ce merge. Pentru că doar El știe ce s-ar putea întâmpla. Diavolul a plănuit să explodeze roata dimineața, la viteză mai mare, chiar în județul meu favorit, pe partea unde stăteam eu, și să mor. Dar Dumnezeu care cunoaște totul, a avut ultimul cuvânt!
Niciodată nu am mai trecut prin așa ceva, nu am mai primit așa o lecție. Deși am mai fost foarte aproape de moarte. Dar să fie așa un plan diabolic elaborat, în care să caute să mă ucidă, folosindu-se de cele două mașini.... Pentru că noi eram hotărâți să mergem, și oricare mașină ar fi fost un sicriu pe roți pentru mine. Capcana era la ROȚI! Nouă nu ne-a trecut prin minte.
(În anul 2020 sau 2021, tata a avut un vis cu mine, deși el visează rar, în care eram în sicriu, dar am ,,înviat”. Cred că visul s-a împlinit acum, mă simt ca înviată din morți.)
E despre Suveranitatea lui Dumnezeu. Despre cum El are ultimul cuvânt și face tot ce vrea, în cer și pe pământ.
Fratele meu a spus că Dumnezeu i-a dat gândul să testeze mașina. Și din păcate, nu doar o roată are probleme.
Roțile au dus mulți oameni în mormânt. Cu asta nu te joci! Luați roți noi!
Mă simt sfâșiată pe de o parte că nu am fost acolo, la acel eveniment important pentru rudele mele. Dar nu aș fi ajuns. Dumnezeu știa. M-a înștiințat, chiar dacă nu am înțeles. Și în final, m-a făcut să văd clar toate piesele din ,,puzzle”. Nu mă pot îndoi de asta. Și ai mei au realizat că am fost păziți de accident.
Nu vă puteți imagina cum am privit eu cerul azi, cum am respirat aerul proaspăt; știind profund că sunt vie, că sunt aici. Voi realizați ce binecuvântare e să fii în viață? Că nu e nimic pe merit, că ziua de mâine nu e o garanție?! Parcă toate au alt gust, alt înțeles.
Sper că mi-am găsit cele mai potrivite cuvinte....
Sunt profund impactată. Azi trebuia să aibă loc un accident (după cum plănuise diavolul), despre care s-ar fi scris la știri. Și decedata aș fi fost eu.
Ce fac cu viața mea prețioasă, ce faci cu viața ta prețioasă?
Ce vei face de acum înainte cu viața ta prețioasă?
,,Răscumparați vremea, căci zilele sunt rele!” Efeseni 5:16