Copila veselă și marea decizie

 

O copilă mică și plină de veselie, se joacă în aer liber. 

În lumea ei nu sunt griji. E ca un fluturaș. E liberă. Își deschide ,,aripile” spre oricine îi zâmbește și i se adresează cald. Însă, zilele trec. Tatăl își cheamă prietenii acasă. 

Băutura curge. Zilele de vară sunt marcate de țipetele găștii, de râsete și vorbe murdare. Mama e supărată. Nu le stă în cale. Probabil, dincolo de neputința și frustrarea resimțite în fața capului familiei dedat la băutură, e și dorința de a proteja inocența copilei. Oare poate? Și cât timp va reuși să o ferească de mizerii? 

La ceas de seară, se aude țipătul grosolan al bărbatului. Nu se știe cu cine se ceartă, ce îl nemulțumește.

Consoarta îl răbdă. Copila, oare ce e în sufletul ei? Ce va povesti peste ani? Chiar dacă nu e abuzată fizic, chiar dacă nu își vede mama bătută (sau poate se întâmplă dincolo de ușile închise), fiecare țipăt, fiecare vorbă urâtă sau murdară, îi pângărește sufletul. 

Ea e prea mică ca să scrie despre asta. Să realizeze toate astea.... Ce fel de femeie va deveni? Va ajunge cu un bărbat bun? Copilele care cresc într-un mediu cu petreceri, alcool etc., ori ajung să ducă același stil de viață, ori vor face tot ce ține de ele să îl evite, să nu repete greșelile părinților. 

Dar dacă nu vrei să ai o copilă a cărei inimă să o frângă chiar tatăl ei, dragă tânără, nu alege un soț de capul tău. Cere-l de la Dumnezeu. E Singurul care vede inima omului, care cunoaște totul. El știe viitorul, știe dacă mariajul tău cu un anumit el ar fi o închisoare sau o binecuvântare. 

Viitorul tău copil merită să aștepți un bărbat care trăiește pentru Dumnezeu, un bărbat care nu se atinge de băutură, nu se bălăceste în mocirla păcatelor cu un anturaj nociv. E grea asteptarea? Da, de multe ori da! Dar și binecuvântarea este pe măsură. 

La ceas de seară, în seri de vară, în casa ta nu se vor auzi țipete, perechea ta nu îți va călca dragostea în picioare, iar copila ta nu va plânge speriată. 

Când alegi cu Dumnezeu un bărbat, alegi și un tată bun pentru copiii tăi. Iar dacă ești una dintre aceste ,,copile” marcate de un trecut dureros, să știi că Dumnezeu vindecă și restaurează. Doar Cel care a creat omul, îl poate repara!

Transfuzia de sânge

Ați avut ocazia vreodată să asistați la o transfuzie de sânge? Nu mi-am dorit, nu mi-a trecut prin cap că voi vedea, dar luna trecută am fost martoră, într-un salon de spital. 

Eram în vizită la cineva. Impactul emoțional a fost destul de mare. M-a marcat și expresia persoanei care primea sângele, ceea ce exprimau ochii ei. Atâta deznădejde, tristețe, frică! Parcă și cerea ajutor din priviri... E greu să asiști la așa ceva!

E împovărător când afli ulterior o parte din povestea persoanei (nu de la un cadru medical); ci de la o persoană din familie care o cunoaște. Să știți că ,,facturile” vin în viață (mai devreme sau mai târziu) pentru faptele, păcatele nemărturisite și de care nu ne căim. 

Dumnezeu iartă, dacă omul cere iertarea. Altfel, există consecințe. E legea semănatului și seceratului. Nu pot planta bulbi de lalele și să aștept să iasă cartofi. 

Și să știți că nu pot să judec cu asprime respectiva persoană. Pentru că doar Dumnezeu m-a păzit pe mine să nu comit păcatul ei. Orice păcat, de altfel, desparte omul de Dumnezeu; nu există păcate ,,mici”. Mi-e fost și îmi este milă de ea. Dacă doar ar crede că sângele lui Cristos o poate curăți de orice păcat....! 

Cum ar fi dacă ar exista un spital unde oamenii să se așeze în paturi și să facă altfel de transfuzii? Depresivii să primească pe vene speranță, anxioșii, curaj; lașii, o doză mare de putere; triștii, bucurie etc. Dar locul acesta nu poate fi decât la crucea lui Cristos. Doar Dumnezeu poate dărui totul. Tot ce are nevoie omul. Tot ce ne lipsește!

 

Întrebarea din parc

        În urmă cu ceva timp, o persoană din familie a trecut printr-un parc din Oradea și a fost abordată de către o doamnă mai în vârstă, cu o întrebare (ciudată, pentru unii): ,,Îl iubești pe Isus?”. 

După ce a răspuns afirmativ, cei doi au început să povestească. Femeia nu este nebună, ci o creștină practicantă care a experimentat dragostea lui Dumnezeu și, precum un căutător de comori care a găsit un tezaur și simte că explodează de bucurie, vrea să împărtășească cu alții. 

Unii spun că nu trebuie să ,,faci paradă de credință.” Credința este în suflet și nu ar trebui expusă. 

Oare așa să fie? Nu, conform Scripturii. Credința se vede în roadă (adică în fapte), dar și în vorbire, mesajele pe care le transmiți. Sigur că un om care e creștin doar cu numele, degeaba postează zilnic versete pe Faceboook sau abordează oameni în parc; ipocrizia îi va îndepărta pe ceilalți și unii o pot ,,mirosi” ușor. 

Dar dacă te-ai întâlnit în mod real cu Cristos, ai fost iertat de păcate și ai un nou început, e natural și normal să vrei să împărtășești și cu alții vestea bună a Evangheliei. ,,O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: "Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși", dintre care cel dintâi sunt eu.” (1Tim.1:15) 

Toți suntem păcătoși. Unii recunosc, alții nu. Cei care recunosc, la rândul lor, se împart în două categorii. Cei care cred că vor fi iertați după ce mor, și cei care cred literar ceea ce spune Scriptura (negru pe alb), că după moarte vine Judecata, și că iertarea o primești aici, pe pământ, prin credință. Aceștia din urmă sunt păcătoși iertați.

          Nimeni nu își face rezervare pentru concediu după ce a ajuns la destinație și s-a instalat în camera de hotel; și totuși sunt oameni care deși se văd pe ei înșiși păcătoși (așa cum îi vede Dumnezeu), cred că pot obține iertarea după moarte sau că nu pot fi iertați aici, că oricum vor mai păcătui până mor. 

Așa au fost învățați și nu citesc Biblia, să o creadă, fără filtre sau ochelarii unei religii. Ceea ce scriu aici nu sunt ,,textele pocăiților” sau ,,sectarilor” cum numesc unii (deși religiile neoprotestante nu sunt secte, sunt recunoscute oficial).

       Biblia spune aceste lucruri și au fost atâția oameni de religie ortodoxă sau catolică etc. care au citit Scriptura, au crezut ce scrie în ea, au crezut că este valabil și pentru ei, și-au dat seama că nu este vorba de schimbarea religiei, ci a vieții și au primit mântuirea. Apoi, îndrumați de Dumnezeu au mers la o biserică unde se predică Evanghelia curată. 

Dacă spun că am fost mântuită și iertată de păcate, acum, cât sunt în viață; nu înseamnă că mă cred superioară sau mai bună decât altcineva. Este un adevăr, pur și simplu. Ceva experimentat. Am fost păcătoasă, dar am primit iertarea. Am fost oarbă, din punct de vedere spiritual, dar de la 18 ani văd. Unii nu pot spune acest lucru. Asta face diferența. 

     Nu sunt mai bună sau mai specială, doar am fost iertată. Am primit o nouă șansă, o nouă mentalitate, o inimă curată. Asta înseamnă că nu mai poți greși sau păcătui? Ba da, mai poți; (pentru că trăiești în trup, ai firea pământească) dar nu mai vrei. Nu îți mai place păcatul, ca înainte. Ai regrete și îți ceri iertare de la Dumnezeu după ce ai greșit sau ai alunecat în vreun păcat. 

Niciun un om iertat și schimbat de Dumnezeu (chiar dacă greșește) nu mai poate trăi în păcate grave, nu mai poate curvi, preacurvi etc. E ca si cum ți-a plăcut o mâncare 20 de ani și după ce ai avut o intervenție chirugicală, ți-e greață efectiv de mâncarea pe care o adorai înainte.

             Nu o mai poți atinge și gusta, o vezi cu alți ochi. Așa e și cu schimbarea vieții. Dumnezeu ,,operează” omul și după ce are loc ,,nașterea din nou” (aceștia sunt termenii biblici), pur și simplu nu mai vrei păcatul: minciună, băutură, țigară, desfrânare etc. Te minunezi și tu de acest lucru. 

Dar e real si experimentat de milioane de oameni. Și dacă iubești oamenii, indiferent ce religie au, așa cum îi iubește Dumnezeu, nu poți să nu împărtășești vestea bună că pot fi iertați, că toți avem șanse egale. Dumnezeu nu are favoriți, nu respinge pe nimeni! 

Nu ține cu oameni născuți în nu știu ce religie. Dumnezeu vrea ca orice om să accepte jertfa Sa de la cruce și să fie mântuit! Iar întrebarea la care în final toți trebuie să răspundem este dacă ne iubim Creatorul. ,,Îl iubești pe Isus?” Dacă ești sincer(ă), nu poți spune ,,da” decât dacă ai o relație cu El, dacă nu mai trăiești în păcat. Pentru că nu pot spune că iubesc profund, autentic pe cineva dacă nu îl cunosc și nu avem o relație.

              La întrebarea doamnei din parc, oamenii aveau diverse reacții. Unii o ignorau. Însă, în ziua Judecății, nimeni nu va putea să Îl ignore pe Dumnezeu. De ce te-ai juca cu sufletul tău, cu veșnicia și să nu rezolvi ACUM problema păcatului?

 ,,Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie! 

 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire) Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: "Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!" Și Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)” Psalmul 32. 

Observați? În Biblia pe care toți o avem scrie clar ,,Ți-am mărturisit”, acum, cât sunt în viață. Ție, Doamne, nu unui om! Credem că mai avem timp, amânăm atâtea lucruri. 

Dar nu știm când vom părăsi această lume. Iar mântuirea nu e un lucru de amânat. Vrei să răspunzi și tu la întrebarea din parc?