Du-ma pe stanca pe care n-o pot ajunge....sau cum e sa simti cu David

                                                         

Vi s-a intamplat sa traiti literar versete din Scriptura? O binecuvantare...sa vezi ca realitatea corespunde unui anumit verset pe care il stii bine, dar il intelegi si capata un sens nou dupa ce il asociezi cu o experienta. 

Un om flamand de exemplu, degeaba citeste despre mancare pentru ca nu se va satura cu stomacul, poate doar cu ochii; tot asa si un crestin va intelege anumite versete dupa ce le va trai.

Am fost intr-o mica excursie ieri, intr-un loc unde visam si planuiam sa ajung de ceva timp. Pozele vazute pe internet care infatisau cetatea respectiva imi promiteau o aventura frumoasa si destul de lina. Nu ma gandeam ca implica mult efort fizic, cum ar fi cataratul pe stanci sau in padure.  

Si nu m-am echipat corespunzator, desi imi luasem macar incaltaminte sport. 
Adevarul e ca cei care au promovat acel obiectiv turistic, s-au ocupat doar de afise si nu au amenajat putin zona, cat sa iti fie usor sa ajungi la ruinele cetatii si sa nu te expui pericolelor de cadere sau alunecare. 

Am cazut prada dezinformarii si ne-am dus fara sa stim prea multe despre drumul pana la cetate. Acum realizez ca data viitoare imi va fi mai usor sa ajung acolo, stiind dinainte totul, si voi mai lucra la conditia mea fizica; insa ieri ma rugam sa ajungem teferi acasa.

Cetatea, ce a mai ramas din ea, are o poveste interesanta si o puteti gasi in judetul Bihor, insa nu ma opresc acum la detalii din istorie, ci as vrea sa scriu ce m-a invatat, cum am plecat de acolo imbogatita spiritual.

Am inteles versetul ”De la capatul pamantului strig catre Tine cu inima mahnita si zic: "Du-ma pe stanca pe care n-o pot ajunge, caci este prea inalta pentru mine!” Ps.61:2. 

Dar, stiti, nu doar o intelegere rationala. Cetatea vazuta ieri e undeva pe o stanca, foarte sus, nu stiu exact cati metri are, si drumul pana la ea urca prin padure, destul de abrut si alunecos. Trebuie sa te sprijini de ceva cand urci, aproape tot drumul prin padure, mai ales daca esti mai slab din fire. 

A fost o strategie buna de aparare sa fie amplasata acolo pe stanca. Privita de jos, de la drumul principal al padurii, pare extrem de greu sa ajunga acolo un om, ai crede ca e rezervata doar pasarilor. Dar am facut eforturi si ne-am catarat. Am urmat tabla indicatoare si pe alti doi turisti care au urcat cu putin inaintea noastra. 

Partea trista, cea care m-a facut sa traiesc versetul, e ca am fost extenuata si nu am putut sa urc in cetate desi am ajuns foarte aproape. Tatal meu a urcat dar m-a avertizat sa nu merg, fiindca e periculos si el a alunecat o data. Desi eu sunt o fire care nu se da batuta pana nu isi atinge scopul, am cedat si am plecat dar voi merge din nou. Vreau sa intru in ea, sa fac poze acolo... Am fost atat de aproape de cetate, si totusi nu am intrat in ea. 

Va suna cunoscut? Atat de aproape....de o relatie, de un loc de munca, de un vis, de un anturaj, aproape de mantuire....Aproape, dar totusi nu inauntru. 

Exista lucruri si locuri atat ceresti cat si pamantesti la care singur nu poti ajunge. Cum eu nu voi putea intra in cetatea de pe stanca fara ajutorul unui barbat care sa ma sprijine, tot asa nu poti ajunge pe Stanca care e Cristos si apoi in cetatea de sus, fara lucrarea Duhului Sfant in tine. 

Daca Dumnezeu nu te inviaza la o noua viata din starea de om mort in pacat, tu traiesti fizic, dar nu spiritual si nu vei putea ajunge in Cetatea de sus, nici cu toti preotii sau pastorii din lume langa tine, care sa te dezlege, sa te impartaseasca etc. Inaintea lui Dumnezeu Tatal nu poate sta nimeni, in cetatea cereasca, fara un Avocat. Acel Avocat care te duce pana acolo e Isus Cristos. 
    
Iar in viata de crestin, ai nevoie de El ca sa te ridice pe stanca din valea depresiei, fricii, problemelor, singuratatii. Oricate eforturi psihologice am desfasura noi ca sa ajungem la biruinta, folosindu-ne de carti crestine motivationale, consilieri, prieteni, diverse activitati ( nu ca ele ar fi rele in sine sau nu si-ar avea locul lor), toate sunt zadarnice, nu ne ridica pe Stanca. 

E nevoie de o mana puternica, de un Om si Dumnezeu in acelasi timp... care a mai fost acolo, care a fost si in locul nostru, in starea noastra, dar a biruit. Doar El intelege si e dispus sa vina in ajutorul celor slabi. 

Am tanjit dupa acea cetate, vazandu-i doar zidurile antice. In viata am tanjit la multe lucruri si inca mai visez. Sunt o visatoare. Dar sunt si cu picioarele pe Stanca, in Cristos.

Am inteles ca niciodata prin eforturi proprii nu voi intra in binecuvantarile promise de Dumnezeu in Scriptura si in cele ce mi le-a fagaduit personal. In cetatea de sus se intra numai prin har, nu si prin fapte sau efort omenesc. In experimentarea promisiunilor lui Dumnezeu se intra prin har, de mana cu Isus. Sunt prea inalte sa le poti ajunge singur.

Asta ar trebui sa ne linisteasca. Pentru ca nu e vorba despre noi, ci despre El, Stanca. ”Du-ma, Doamne, in fiecare zi, pe stanca unde trebuie sa ajung, si la care nu pot ajunge caci este prea inalta pentru mine, un suflet de om.” 

Lumina înțelegerii mele vs Lumina Lui

                                

Furtuna care ține de ani de zile ,

La Cuvântul Lui va fi potolită , nu la al meu.

Intrebările nu-și găsesc în mine răspuns,

Doar la picioarele crucii lui Isus.

Mă va vindeca și-mi va lega rănile Păstorul Cel Bun,

care nu îmi lasă sufletul pe mâinile nimicitorului,

El-Dumnezeu trece peste nori ca sa vină în ajutor,

oamenii si verdictele lor nu vor câștiga.

Lumina lui Dumnezeu, nu lumina înțelegerii mele,

va aduce starea de har de după noapte și dimineața suferințelor uitate ...

Harul Lui este mai mare decât orice imposibilitate,

plouă cu viață din belșug peste răni...

și toți vor vedea că Dumnezeu nu dă Altuia ultimul cuvânt într-un caz.

Pe masa Lui se judecă cazul meu și dreptatea îl însoțește,

Domnul ma călăuzește prin văi și pe munte, și desfătarea mea se află în promisiunea că toate lucrurile lucrează doar spre Bine !!!

”Dumnezeul păcii va zdrobi în curand pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.” Romani 16:20

                                               

Când povestea de dragoste ţi-o scrie Dumnezeu...şi în România

"Va jur, fiice ale Ierusalimului, pe caprioarele si cerboaicele de pe camp: nu starniti, nu treziti dragostea pana nu vine ea! 
El m-a dus in casa de ospat, si dragostea era steagul fluturat peste mine." 
Cântarea Cântărilor.
"Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? 
...nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru." Romani 8

                                        

Dumnezeu scrie poveşti şi în România, El este Acelaşi Dumnezeu care a scris povestea lui Eric şi Leslie Ludy. El nu discriminează ţara noastră. Pune-L la încercare!

                                      
          
                                 
                                  Mai vreţi? :) Asta îmi place în mod deosebit

                                  

                             
                                     
                      
                        
      Nunţile au loc în fiecare an pe tot mapamondul. Dragostea adevărată între doi oameni, bărbat şi femeie, e destul de rară! De ce? Aş vrea să vă las pe voi să (îmi) răspundeţi.
                                   

                         

Toate lucrurile sunt cu putinţă... în varianta creștinilor moderni

Cunoaştem versetul din Scriptură: ,,Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede”, Marcu 9:2

A crede. A-L lua pe Dumnezeu în serios. 

Atât de simplu încât complicăm în trăirea noastră. Ne luăm mai în serios unii pe alţii decât pe El. Dacă nu ar fi aşa, nu s-ar vedea că prin atitudinea şi viaţa noastră de creştini am schimbat versetul în:

Toate lucrurile sunt cu putință...

celui îngrijorat , 

celui temător ,

celui care se amestecă în treburile altuia ,

celui nemulțumit şi preocupat de grijile cotidiene , 

celui mânios , 

celui răzbunător , 

celui batjocoritor , 

celui care se compromite la locul de muncă ,

celui ce vede paiul din ochiul altuia , 

celui cinic, 

celui care are poziții înalte în societate şi biserică , 

celui bogat , 

celui care se învârte în cercuri sociale "înalte" , 

celui plângăcios , 

celui indiferent față de cerințele Scripturii, 

celui care minte în scopuri "bune ", 

celui care dă bani la biserică şi este acoperit când face un păcat,

celui care ascunde adevărul ca să se protejeze, 

celui cu o viaţă dublă ...

Da, lucrurile ar putea fi cu putință în viața aceasta unor astfel de oameni dar în spatele succesului lor nu se află Dumnezeu. Credem că vom reuşi cu îngrijorare, plâns, teamă, eforturi omeneşti ....?

Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede ! Îl cred pe Dumnezeu şi asta rezolvă toate temerile şi problemele mele.

Sinele îl laşi acasă

                                        

 
Un om care practică voluntariatul a fost întrebat ce înseamnă să fii voluntar şi a rostit un adevăr care poate fi raportat la multe probleme contemporane.
             Sinele îl laşi acasă şi nu mai pui plăcerea ta pe primul plan.
          

Postarea nu va fi despre voluntariat, ci despre ce purtăm în inimi, noi, oamenii moderni și grăbiți care abia ne rupem câteva minute pentru cei dragi, voluntariatul fiind ultimul pe listă. 

Psihologii caută tot felul de explicații bazate pe studii și cercetări, unele de râsu-plânsu, despre eșecurile noastre. În viața personală, în prietenie sau dragoste. 

Nu am văzut niciun articol științific care să te învețe să renunți la sinele tău pentru o viață mai împlinită. Fenomenul numit umanism a invadat toate canalele media și plăcerea e zeul la care omul se închină. Cu un mare preț. Golul din suflet.

 

Care gol dă de lucru psihiatrilor și psihologilor și îi fac să debiteze non-sensuri despre acceptarea de sine; însă cine și când se va opri și va trage și pe alții de mânecă spunându-le: ,,Ajunge cu masajul eului. Nu e vorba despre mine în lume. 

Nu a fost niciodată lumea despre noi, pământul nu se învârte în jurul mișcărilor omului, ci la porunca Creatorului?!”

Ne dorim succes în toate. De la sănătate până la dragoste. Dar ne-am îndepărtat de țelul lui Dumnezeu pentru om, prin care ajunge sigur și fără ocol la fericire. Lepădarea de sine.

Ascultă-te, omule drag, când vorbești cu cineva. Câte din cuvintele rostite fac referire la tine și marile tale probleme? Uneori interlocutorul nu poate strecura nici măcar un sunet între paragrafele tale, nu-i așa? 

De ce eșuează căsnicii? Amândoi iubesc ceva. Își iubesc pielea, vorba cuiva. Sau unul din parteneri se iubește pe sine și în ,,relația” asta narcisistă mai are loc doar oglinda și telefonul mobil pentru selfie. 

Paradoxul e că nu te îndepărtezi de tine și de sinele tău ideal când pui pe primul loc nevoia sau fericirea altcuiva, ci îți cunoști mai bine sufletul și te umpli; nu te golești prin frângerea eului. 

Exemple concrete care să îți arate ce și cum să faci. 

Dacă ești soț și ajungi acasă după o zi lungă la muncă, în timp ce ea îți pune masa, nu începe să îți descarci imediat poveștile și frustrările de peste zi ( știu că de regulă femeile au obiceiul ăsta, dar am văzut și bărbați). 

Ascultă-ți soția și pune-i întrebări despre starea ei emoțională. Majoritatea bărbaților întreabă de sănătate fiindcă au în ADN predispoziția să rezolve o problemă, dacă partenera e bolnavă, el o duce la medic; dar limbajul femeii e despre emoții și ce se întâmplă toată ziua în mintea ei, prin urmare învață să vorbești limba soției tale.

Dacă ești soție, renunțarea la sine, va implica de multe ori să amâni să îți cumperi ceva care îți place pentru binele familiei. Ai în dulap mai multe rochii de iarnă și soțul tău are dantura stricată; e limpede că iubirea te scoate din casă pentru a-i face programare la dentist, nu pentru a da buzna în magazine în căutarea unei rochii noi.

În calitate de prieten sau prietenă, îl pui pe primul loc pe celălalt când îl asculți cu toată inima, nu cu o ureche la el și cu mintea hoinărind la ale tale și așteptând să termine ce are de zis ca să începi tu.  

În rolul tău de cetățean, renunță la compromisuri, plătește taxe și nu mai oferi mită. Lucrează cu facturi și cu transparență în acte. Doare și pare nedrept pe moment să te lepezi de scuzele și justificările tale atent construite dar, pe termen lung, vei avea numai de câștigat.

Soluția garantată pentru succes. Din păcate, nu i se face reclamă și nu se vinde. Când te-ai ridicat din pat, sinele îl lași acolo. Pleci de acasă, sinele îl lași la ușă. Avem de ales între iubire și iubirea de sine. Prima ne dă bucuria de a trăi iar a doua e hoața care ne-o fură.

Când te-ai simțit ultima dată ușor și liber? 

Cred că atunci când ai dăruit, când ai făcut o faptă bună și în acele momente nu te-ai mai gândit deloc la tine. 

Pe Dumnezeu, la fel ca pe semenul nostru, Îl întâlnim în locul unde am pus jos eul și am luat în schimb dăruirea. 

     "El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. "

                                   

       

Obligaţiile unei adolescente

                                 

           M-a rugat o prietenă să îi spun care cred eu că ar fi responsabilităţile unei adolescente şi m-am gândit să scriu un articol ca de la inimă la inimă. Îmi amintesc atât de bine perioada mea de adolescentă şi mă voi pune în papucii lor, dar cu mintea de acum. :) De faţadă îţi doreşti când eşti la acei ani de debut să trăieşti clipa şi să te simţi bine însă în adâncul tău tânjeşti după afecţiune şi îndrumare de la modele, fie că acestea sunt parentale, fie că sunt prieteni mai mari, profesori sau eroi din cărți şi filme.

La responsabilităţi nu îţi place să te gândeşti pentru că până şi să faci ochi în unele dimineţi ca să mergi la şcoală pare un dezastru şi peste toate să îţi mai predice cineva despre reguli şi responsabilităţi te scoate din minţi, şi eu te înţeleg.

Dar dacă obligaţiile nu ar mai avea un înţeles urât ci ar fi văzute ca pe nişte căi spre a ajunge în viitor o prințesă demnă de un prinţ şi modelată în duh după chipul frumos al Creatorului ? Dacă le-ai folosi în avantajul tău ?

      Aşa cum există trucuri pentru îngrijire şi înfrumuseţare pentru diverse etape de vârstă prin care trece femeia, eu consider că există câteva obligaţii cheie pentru succesul unei adolescente.

1. Obligaţia de a fi sănătoasă : părinții te-au crescut până la această vârstă cu grijă şi iubire şi îi poți răsplăti menţinându-ţi sănătatea . Sunt excluse aşadar țigările, ciocolată şi dulciuri în exces , nopţi albe, vin sau băutură , prieteni care te învaţă prostii, relaţiile sexuale şi tot ce e nociv şi dăunător corpului şi spiritului tău. Unele probleme de sănătate care apar la această vârstă cum ar fi obezitatea sau bolile cu transmitere sexuală , greu spre deloc se mai pot remedia. 

 2. Obligaţia de a învăţa şi a-ţi dezvolta talentele: Creierul tău e tânăr, elastic , uşor de modelat şi curios nevoie mare aşa că profită şi învaţă în fiecare zi. În tine faci o investiţie şi singură îţi vei mulţumi într-o zi. Sau o să regreți că ţi-ai pierdut ore în şir cu activități de fun, în loc să înveți măcar 2 ore pe zi o limbă străină , să înveți cuvinte noi, să citeşti cărți, să îţi ajuţi părinţii la treburile casei ca să ,,furi" secrete ce te vor ajuta în viaţa de adult, şi toate astea pe lângă învățatul pentru şcoală. 

     Crezi că e prea mult ? Sau că ai timp mai încolo ? Din experienţă îţi spun că moare încet şi cheful de învățat o dată cu înaintarea în vârstă şi dacă nu îl întreţii ca pe un foc. Acum poţi depozita valori informaţionale în mintea ta care mai târziu te vor ajuta să câştigi şi bani dar mai ales relaţii de calitate. Oamenilor le place să fie în preajma cuiva care aduce informaţii inteligente şi interesante când deschide gura, şi ca tânără vei câştiga respectul lor nu prin modul în care arăți ci prin ceea ce ştii. Citeşte poveştile de succes ale unor femei cunoscute şi îmi vei da dreptate.

În plus, o să-ți placă modul în care vei începe să faci conexiuni între informaţiile noi şi cele vechi, ideile care vor curge libere şi influenţa plăcută asupra celor din jur. O să îţi placă cu timpul mai mult decât un parfum scump cu care ai vrea să impresionezi şi după ce ai ieşit din încăpere. Crescând orice fată se cunoaşte mai bine pe sine şi realizează că ce credea ea a fi atuuri de fapt sunt trucuri, şi învăţăm uneori dând cu capul de praguri că bogăția e culturală şi spirituală, nu înseamnă cifre, cum ar fi numărul maşinilor, hainelor sau genţilor de firmă.

3. Obligația de a fi fericită . Ştiu ca sună ca o contradicție în termeni şi că poate ar trebui sa fie prima pe listă dar toate sunt importante şi ce e mai important, cireaşa vieţii fiind fericirea, am ales sa gustăm la final de articol.

Scriu pentru un public ţintă. Mă adresez în primul rând unor cititori care merg la biserică şi au o relaţie personală cu Dumnezeu sau măcar provin din familii creştine, nu îi exclud pe ceilalţi, însă legat de acest subiect, acestor fete care nu au legături cu creştinismul ar trebui să le pun altfel problema, să încep de la A ca să ajung la Y. 

Dar să presupunem că tu eşti o adolesecentă care ai fost dusă măcar la biserică regulat şi nu ţi-aş spune nimic nou dacă aş cita din cărţi sau din Biblie.

         Tu ai o dorinţă supremă şi normală. Să fii fericită. Atunci caută compania oamenilor buni şi a celor care te iubesc, la care le poţi călca pe urme şi nu le dispreţui sfaturile. Ascultă, taci şi ia tot ce e bun de la orice om. Mai presus de compania oamenilor, caută compania lui Dumnezeu. În câteva cuvinte s-ar putea spune că relaţia cu El e egală cu fericirea. Când ai o relaţie deschisă şi profundă cu El, vei avea relaţii bune şi cu oamenii, chiar cu enervanţii care te calcă pe picior.

Circumstanţele vieţii nu sunt fericite de cele mai multe ori dar gândurile tale pot fi fericite şi pozitive. Inima ta poate fi fericită. Mi-aş dori să înveţi acum aceste lucruri şi să le trăieşti ca să eviţi când vei fi adult momentele critice în care reacţionezi tot ca o adolescentă fiindcă nu ai avut obligaţii la 17 ani şi nu ai trăit la timp ceea ce trebuia să trăieşti.

Dacă credința ta ar fi o persoană...

                                             

Ți-ar fi rușine să te plimbi pe stradă cu credința ta alături, dacă ea ar fi o persoană?

Ne îngrijim florile și plantele și modul în care se dezvoltă arată ce proprietari buni sau răi suntem, dar credința ce-ar spune despre noi dacă ar avea glas și i s-ar da un microfon?!

Să ne imaginăm că pentru o zi credința fiecărui copil al lui Dumnezeu ar lua chip de om. Lumea ar fi populată din nou de uriași și pitici de-o palmă. Credința unora ar fi atât de mare și puternică încât s-ar personifica într-un om de 10 m cu trupul numai mușchi și fibre iar alții și-ar ascunde în buzunarul hainei ,,bebelușul” de câțiva centimetri care nu ia în greutate. 

Poate îți sună amuzant sau ciudat. Însă m-a inspirat predica din duminica Tomii să văd credința ca pe ceva real pentru care vom da socoteală. 

La o expoziție în care ar trebui să-ți duci credința, în ce haine ai îmbrăca-o? Ar purta haine albe și ușoare de laudă sau ar fi văzută în haine de mâna a doua rupte și decolorate de păcat? Doar mă întreb...cum ne-am evalua între noi dacă credința fiecăruia ar fi o persoană. Atunci poate ne-am gândi mai des cum se vede de sus, de sub pleoapele lui Dumnezeu, starea noastră. 

A-ți crește credința nu depinde doar de tine, e o lucrare a Duhului lui Dumnezeu, măsura în care o ceri și o cauți e însă responsabilitatea ta. !

,,Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: "Mută-te de aici acolo", și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.”

Matei 17:20

Poate că nu am altceva decât un munte de probleme la stânga și o mică” credință la dreapta, stând între ele fac o alegere, și îmi amintesc Cine este Dumnezeu și ce poate să facă când ia în mâini viața mea.