Sunt frumoase dimineţile...

                                               

      În care ai deschis ochii sănătos şi protejat de braţele lui Dumnezeu, iar afară e un Septembrie cu miros de ploaie.
În care ai pacea unei zile de duminică, ziua ta preferată din săptămână.
În care primeşti mesaje de la cei dragi şi simţi că ai motive să mergi mai departe.
În care citeşti o carte bună şi evadezi cu totul din timp şi spaţiu, aflând în acelaşi timp şi răspunsuri la dileme.
Dimineţile sunt un mister frumos şi un cadou pentru cei care mai primesc o zi de călătorie pe pământ. Dacă seara simţi uneori un gol şi dorul după ceva mai mult care să îţi completeze sufletul, dimineaţa e promisiunea că nu mai ai mult de aşteptat şi ghiduşă, parcă te îndeamnă să cauţi un câmp plin cu flori mov sau roşii şi să alergi în picioarele goale dar cu inima plină.

      E frumoasă dimineaţa în care am avut revelaţia că tu ai ales o fată cu ochii, dar pe mine mă va alege cineva mai bun cu toată inima lui curată, şi e mai uşor să te las să pleci din locul tău rezervat la mine în suflet.

    Dimineţile sunt şansa unui nou început, în care putem repara greşeli. Miros de cafea, fructe şi vafe se împletesc cu emoţii şi uneori au gust sărat de la o lacrimă.
Sunt frumoase dimineţile în care toate lucrurile parcă sunt la locul lor, îmbinate ca un puzzle şi ai pace, acea pace care întrece orice pricere şi pe care o dă credinţa în Cel ce iubeşte dimineţile la fel de mult ca şi mine.
Tocmai de aceea ne-a dat întâlnire cu El în dimineaţa....Învierii!