luni, 17 februarie 2014

Fragment din ziua unei Ea



                                                               




       Ea se uita cu ochi goi la un perete. Aşteptase demult să fie eliberată din starea ei. Suferea după trădarea lui. Nici măcar nu fusese al ei şi totuşi se simţea trădată, ca şi cum el ar fi fost partea cea mai fragila din fiinţa ei ce tremura. Prietenul ei cel mai bun. Doar din perspectiva ei. El o crezuse mânuşa de unica folosinţă, pe care o poţi agăţa într-un cui şi să pleci, trântind uşa. Se întreba dacă atunci când îi spusese ,,Eşti sora pe care nu am avut-o niciodată...'' chiar a fost în toate minţile. Privirea ei nu ii spunea ,,frate''. Orb să fi fost şi ar fi văzut, mai bine zis simţit. El a trasat o graniţă între lumea ei şi lumea lui complicată şi ea nu ştia cui trebuie să îi plătească ,,vama'' ca să intre.

Se întâmplă în fiecare zi. E o zi ca oricare alta pentru câteva milioane de oameni, dar pentru un El sau o Ea e ziua colorată din acea etapă a vieţii lor. O fată observă un băiat. Un bărbat observă o femeie.

      Ea vine din tabără şi tot drumul spre casă absoarbe amintiri, precum roţile maşinii înghit kilometri. Parcă a păşit afară în realitate chiar băiatul din visurile ei, când l-a văzut întâia oară pe cel care era campion la toate jocurile şi lider la studiu, cel care i-a împrumutat jacheta lui să îi ţină de cald la focul din ultima zi de tabără. A sperat că îi va cere numărul de telefon şi id-ul şi minunea s-a întâmplat. Fără intermediari. Era sigur pe el când i-a făcut cererea de prietenie. Avea nevoie de cât mai mulţi ,,fraţi şi câteva surori în Domnul” în lista lui virtuală cu care să se încurajeze. Tinereţea cântăreşte mult. De ce să nu facă schimb de sfaturi şi versete?! Aşa a început totul, apoi şi-au spus totul.

    De la amica din tabără, ea a devenit prietena specială. El a pus de la început câteva limite, dar în practică le încălca. Ea simţea că i se adresează ca şi cum ar vorbi cu viitoarea parteneră de cursă lungă. Avea sentimentul ciudat că e soţie, mai ales când îi cerea subtil socoteală despre celelalte prietenii din viaţa ei şi despre modul în care îşi petrece timpul. Se întreba dacă aşa fac toţi prietenii buni sau al ei e mai cu moţ. Poate mai grijuliu fiindcă îi spusese că îl consideră cel mai bun prieten. 
   
    ,,Voi avea mereu grijă de tine, doar esti o prietenă atât de bună”, erau cuvintele lui obişnuite. Apoi a mai venit o zi marcantă. El i-a spus că trebuie să se decidă pe care dintre ,,cele mai bune prietene” le păstrează. La biserică a auzit că nu e voie decât cu una, şi doar în vederea căsătoriei. Din nefericire, ea nu îndeplineşte toate ,,condiţiile”. Atunci a rămas ea cu un număr de telefon în minus în agendă şi cu o minte plină de întrebări. Inima o avertiza că s-a îndrăgostit. De cel mai bun prieten. Ce să facă dacă internetul e atât de accesibil şi prietenele râd de ea dacă nu socializează cu cât mai mulţi prieteni buni?!

    O altă Ea se întâlneşte la magazinul unde obişnuieşte să îşi facă cumpărăturile cu un zâmbet pe care nu îl poate uita. Apoi îl vede la o nuntă şi îşi dă seama că sunt vecini nu doar de masă, ci şi de cartier. Au prieteni comuni, dar care nu se grăbesc să le facă cunoştinţă. Dar ea e fată descurcăreaţă şi face rost în spatele uşilor închise de datele lui de contact. Îl abordează şi...trăiesc nefericiţi până la pensie. 

 El are mereu grijă să îi aducă aminte că a fost ,,agăţat”. Ea l-a curtat, şi el fiind mai slab de inimă, a primit-o repede în viaţa lui; fără să mai ceară părerea Domnului. Ea are grijă să îi dea replica că e voie cu oricine dar să fie în Domnul. Într-o biserică evanghelică. Şi a fost. Doar că inimile lor nu erau create una pentru cealaltă şi nu s-au deranjat să întrebe Autorul.

,,Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp, NU STÂRNIŢI, NU TREZIŢI dragostea până nu vine ea,” Sulamita. O altă Ea, tare isteaţă, care a înţeles că dragostea adevărată merită preţul aşteptării. 
    O floare aşteaptă să fie culeasă, nu se aruncă singură în buchet. Dumnezeu are grijă să fie ,,culeasă” la timpul potrivit, de către bărbatul potrivit.

Un comentariu:

  1. Am patit-o si eu cu unii "prieteni" ca fata din primul exemplu, parca nu chiar asa de rau ca ea, dar totusi... Macar am invatat ca trebuie sa ma feresc de prieteniile cu baieti si sa stau la locul meu, asteptand ca Dumnezeu sa lucreze cum crede El in domeniul acesta al vietii mele. Numai El sa ma ajute si sa practic ceea ce am invatat!
    Multumesc pentru articol :)

    RăspundețiȘtergere