joi, 11 iunie 2015

Recomandare de carte: Creștinul ateu



                                                 
                    

     Dacă vă plac autorii care sunt sinceri, o să vă placă Craig Groeschel. El se ,,laudă'' cu întâmplări din viața lui de credință care nu îl pun într-o lumină roz dar îl fac uman. Aproape de slăbiciunile și luptele creștinului. Dacă ai avut vreodată îndoieli cu privire la anumite teme abordate în Scriptură, gândindu-te că nu mai sunt de actualitate, dacă te rogi dar nu te aștepți la un răspuns, dacă te îngrijorezi des, dacă îl iubești pe Dumnezeu dar nu vrei sau nu poți să ierți pe cineva, dacă ți se pare că El acționează nedrept uneori; vino în clubul cititorilor lui Craig.

           Am descoperit citind această carte că e oglindă și uneori aș vrea să mă privesc într-o oglindă doar când mă simt frumoasă și părul îmi stă bine, însă accept să stau în fața adevărului pentru că asta aduce schimbare. Nu aș fi sinceră până la capăt dacă nu v-aș spune că e prima oară când recomand o carte înainte de a citi ultima pagină. De ce o fac? Se apropie ziua de duminică și cei mai mulți dintre noi vom merge la o adunare locală ca să ne închinăm împreună cu alți creștini și vom întâmpina sau vom vedea anumite situații care ne fac să ne întrebăm dacă mai merită să ne deranjăm picioarele duminica pentru două ore în compania unor ,,ipocriți''. 

      Citind ,,Creștinul ateu'' vei înțelege de ce unii oameni îți răspund într-un anumit mod sau dau impresia că a lor creștinism e doar un accesoriu de duminica. Când înțelegi poți să și ajuți! Poate te vei înțelege mai bine pe tine și vei afla dacă viața ta reflectă ceea ce gura îți rostește.

Închei relatând o întâmplare din carte. ,,Un pastor se ruga odată ca Dumnezeu să închidă barul din vecinătatea bisericii. Întreaga biserică s-a reunit pentru o seară de rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu să curețe cartierul de ticăloșiile ce se petreceau în barul cu pricina. Câteva săptămâni mai târziu, un trăznet a lovit barul, care a ars complet. Auzind de campania de rugăciune a bisericii, proprietarul barului a intentat numaidecât un proces împotriva acesteia.

Când a sosit ziua să se prezinte în fața instanței de judecată, individul a susținut cu vehemență că Dumnezeu îi trăznise barul din cauza rugăciunilor membrilor bisericii.
Păstorul a ripostat admițând că se rugaseră, dar a afirmat că niciunul dintre membrii congregației nu se așteptase, de fapt, să se întâmple ceva. Judecătorul s-a lăsat pe spate, pe spătarul scaunului, cu o expresie deopotrivă uimită și amuzată. 

În cele din urmă a spus: Nu-mi vine să cred ce aud. Am în fața mea un proprietar de bar care crede în puterea rugăciunii și un pastor care nu crede'' ( pag.65, Creștinul ateu).
       Lectură cu folos inimii!