sâmbătă, 15 august 2015

Provocarea Liebster award

     Dacă e sâmbătă şi o zi cu mult soare dăruit de Dumnezeu, e timpul să ne protejăm de caniculă aşa că voi avea două ,,interviuri" în casă, la răcoare.....:) Am fost rugată de către două tinere bloggeriţe deosebite, una dintre ele îmi este pretenă apropiată, să răspund la întrebările lor şi o voi face cu mare drag.
    Leapşa Cătălinei:

 1. Care este culoarea ta preferată?
      Deşi îmi displace întunericul şi tot ce e asociat cu negrul ca stare, culoarea pe care o aleg fără să stau pe gânduri când e vorba de haine este negru. Elegantă şi îmi vine bine. Dar culoarea preferată va fi întotdeauna albastru deschis. Sper că nu am trişat vorbind despre două culori :)

 2. Există o culoare care să-ți creeze emoții pozitive? Dacă da, care?
     Nonculoarea alb.

3. Există o culoare pe care să nu o suporți? Dacă da, care?
    Culoarea maro închis pentru că mă deprimă şi culorile ţipătoare, kitchoase.

4. Există o culoare care nu-ți spune nimic? Dacă da, care?
    Fiecare culoare transmite un mesaj. Depinde de locul unde o întâlnesc. Dacă o regăsesc într-o poză, culoarea face parte din povestea vizuală şi spune multe despre stilul de viaţă sau gusturile protagoniştilor. Dacă e un tablou sau o poză cu natură, asociez culoarea cu diferite sentimente.

5. Care este culoarea care simți că-ți dă energie?  
    Roşu. Dar cu moderaţie. Prefer de regulă roşu în farfurie.

6.  Dacă ai fi o floare, ce culoare ai avea?
     Aş fi un bujor şi L-aş ruga pe Dumnezeu să îmi coloreze petalele cu roz pal.

7. Dacă ar fi să asociezi trei culori unei melodii preferate (nu contează genul) care ar fi asocierea (melodia și culorile vă rog)?
 Blessings-Laura Story (The Asidors 2014 Cover)
     
        Cea mai mare dezamăgire-mov, Binecuvântările deghizate în încercări-piese de puzzle albe peste fundal negru, Casa din cer care ne aşteaptă dincolo de furtunile acestei vieţi-albastru.

8. Cât de mult te influențează culorile în mediul în care lucrezi?
    Prefer culorile deschise şi calde pentru inspiraţie. În special când scriu.

9. Cât de mult te influențează culorile în mediul în care locuiești?
    Casa mea de vis este albă, un mediu cu mult alb şi decoraţiuni în culori calde ( verde, galben, albastru, crem etc.) pentru contrast. Dar şi casa în care locuiesc momentan este spaţioasă şi are culori deschise în decor prin urmare sunt influenţată pozitiv.

10. Care sunt culorile pe care le cauți când îți alegi un tablou?
      Îmi plac tablourile cu scene din natură şi mă orientez spre culorile primăverii.

11. Dacă există o întrebare la care ai vrea să răspunzi, (bineînțeles diferită de întrebările adresate de mine), acum e momentul, ești invitatul meu, scrie întrebarea și răspunsul.
      Culoarea care îmi aminteşte cel mai mult de relaţia mea cu Dumnezeu este albul. A fost prezentă la botezul meu şi va fi la nuntă dar cel mai mult ador să o regăsesc între paginile Bibliei.

       Leapşa Narcisei:

 1. Ce înseamnă Dumnezeu pentru tine?
     Cred că voi putea răspunde complet la această întrebare când Îl voi întâlni faţă în faţă dar răspunsul meu de acum ar fi: Tatăl care mă iubeşte necondiţionat şi îmi dă viaţa. Dar întotdeauna cuvintele nu-L pot descrie aşa cum merită.

2. Dacă ai fi nevoit(ă) să alegi între dragoste și adevăr, ce ai alege?
    Dragostea este Adevăr şi Adevărul este deasemenea şi dragoste aşa că nu pot fi separate niciodată. Domnul Isus a zis: ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa."

3. Dacă Dumnezeu ar fi acum vizibil, lângă tine, ce I-ai spune?
    Aş tăcea şi L-aş lăsa doar pe El să vorbească. Am vorbit eu prea mult uneori şi inutil. Cred că ar vorbi doar inima mea.

4. Care este melodia pe care o asculți atunci când ești trist(ă)?
    Am mai multe melodii preferate dar mă încurajează cântarea ,,Mi-am pus nădejdea-n Tine" de la grupul Speranţa.

5. Care este ultimul sau cel mai relevant răspuns la rugăciune pe care l-ai primit?
    Este o întrebare grea pentru că aş putea scrie multe pagini şi toată rugăciunile ascultate ar fi relevante. Voi alege ceva recent şi aparent banal. Fiind secetă m-am rugat într-o zi luna trecută pentru ploaie. Simţeam că mă sufoc şi că nu se poate merge mai departe fără o ploaie bună. După câteva minute a început să plouă, a mai ieşit şi soarele dar continua să plouă în curtea casei mele şi eu stăteam în ploaie şi râdeam şi plângeam de bucurie. Dumnezeu răspunde şi la rugăciunile ,,mici" şi la cele mari.

6. Preferi muzica instrumentală sau muzica vocală?
    Ambele.

7. La ce te gândești când vezi frumusețea naturii?
    La Cel care a creat-o şi mă gândesc la persoane dragi cu care aş vrea să fiu în acele momente.

8. La cine apelezi prima dată când ai nevoie de ajutor?
    O altă întrebare grea. La Dumnezeu dar, din păcate am mai alergat şi la oameni prima dată. Mama este persoana care îmi oferă necondiţionat ajutorul.

9. Cum te raportezi la cei care nu cred în Dumnezeu: îi lași în pace sau ești preocupat(ă) de soarta lor?
    De regulă vorbesc cu ei când am ocazia sau creez contexte pentru discuţii. Uneori am ajuns la dezbateri dar când văd că nu mai ajută vorbele mă rog pentru ei.

10. Ai vreun verset preferat din Biblie sau vreun citat despre Dumnezeu, credință, dragoste?
      Da, tot capitolul 8 din cartea Romani este favoritul meu şi acolo găsesc cele mai profunde cuvinte despre credinţă şi dragoste. Când sunt tristă citesc din Romani 8.

11. Care crezi că este cea mai mare dovadă de dragoste pe care ți-a arătat-o cineva?
      Am primit multe dovezi de dragoste şi e greu să povestesc în câteva cuvinte tot ce a făcut Dumnezeu pentru mine sau cei care mă cunosc cel mai bine şi totuşi mă iubesc. Cred că Dumnezeu îmi arată de doi ani încoace cea mai mare dovadă pentru că m-a atras într-o anumită călătorie a sufletului, o experienţă în care mă lasă să simt puţin din ce simte inima Lui pentru oameni şi să văd ce vede El. Sunt foarte onorată că a îngăduit să trec pe aici chiar dacă uneori pare a fi cel mai mare coşmar al meu devenit realitate. Dumnezeu e Dragostea şi El e în spatele tuturor dovezilor de iubire chiar dacă ele mai vin şi de la oameni.

    Mulţumesc pentru răbdarea de a mă citi!:)
    Aş vrea să dau leapşa mai departe lui Doroteea B. şi Cristina L...

marți, 4 august 2015

Am observat că tu nu spui ,,te iubesc"


 
                             
                     

Ai ajuns unde ţi-ai dorit şi lângă cine credeai că se va angaja cu normă întreagă să te facă fericit, indiferent că e obosită sau plictisită, în colivia în care ai închis-o. Tu să fi bine! Ea să fie alături de tine, ajutor potrivit, pentru că e poruncă divină.

    Dar şti măcar ce au vrut femeile din viaţa ta să audă? Şti ce aşteaptă femeia de lângă tine? Te deranjez cu două întrebări pe care poate nu le auzi fiind adâncit în meditaţii spirituale despre calvinism şi liberul arbitru, mâinile tale ţin Biblia iar eu sunt intrusa din mintea ta care nu-ţi dă pace. Şi pe mine nu o să mă poţi ignora sau intimida cum faci în general cu oamenii care te critică sau îţi dau un sfat nesolicitat. Eu, conştiinţa ta, te mai întreb o dată. Ai observat ce îşi doreşte femeia de lângă tine? Ea vrea puţinul care înseamnă totul pentru o inimă de femeie. Un te iubesc.

Da, ştiu ce ai făcut în fiecare relaţie cu o femeie, am auzit când ai spus cu gura cuvintele magice de câteva ori şi nu la aceiaşi femeie însă le rosteai pentru că asta îşi doreau ele să audă ca să se întindă în pat cu tine. Te-au învăţat alţi bărbaţi mai experimentaţi ca după ce ţi-ai făcut rodajul, minciuna să alunece ca o bomboană de pe buzele tale dar inima spunea altceva.

        Ai ascultat ce spunea propria-ţi inimă? Eu da. Fi atent câteva secunde. Deşi ai o inimă nouă acum, latura asta a relaţiilor cu o femeie a rămas problematică şi când ai vorbele spirituale la tine sau declaraţiile de dragoste pe care oricum le spui foarte rar, de fapt trupul tău şi inima doresc femeia însă nu o iubesc.

Am înţeles asta chiar din privirea ta şi din cuvintele pe care le-ai spus în câteva ocazii.

Ai zis odată că te vei căsători cu o femeie la care îi vei spune în faţa ofiţerului stării civile că o doreşti: da, te doresc, da, vreau să fi soţia mea. Oare ce părere ai despre animăluţe? Sunt simpatice cum se doresc între ele? Cu diferenţa că nu pot verbaliza. Eşti la nivelul lor când funcţionezi pe instincte. Instinctul îţi spune că femeia blondă e atrăgătoare şi de dorit şi o poţi avea doar dacă o iei de soţie.
Faci totul ca la carte. Căsătorit fiind tu nu o să observi că nu spui şi nu arăţi ,,te iubesc". Îţi vin mai uşor cuvinte cu tentă sexuală cum ar fi ,,dorinţă". Îţi pare mai simplu să dai sfaturi altor bărbaţi căsătoriţi sub forma unor predici din care se înţelege că tu o ţi tot în burlăcie sau eşti într-o continuă prima întâlnire cu soţia, urmând poate în final să iei exemplul lui Avraam şi să o prezinţi ca pe soră- ta, mecanismul de autoapărare funcţionează perfect în cazul tău. Poate şti în inima ta că dacă iubeşti o să suferi. Am observat că nu şti cât de gol eşti acum şi cum trăieşti o jumătate de viaţă.

     Am observat că spui ,,te iubesc" altor lucruri decât femeii. Fie că e vorba de un proiect important, o lucrare de misiune sau un studiu biblic, ele sunt mai uşor de iubit. O femeie cere timp şi ,,dicţionare" cu lecţii de maturitate învăţate pe de rost ca să o poţi cunoaşte şi înţelege. În alte secole, bărbatul îşi iubea calul mai mult decât nevasta. Azi observ că un soţ activ într-o lucrare de misiune poate să ajungă la iubire faţă de lucrare şi indiferenţă faţă de soţie.

Am observat că tu citeşti cuvintele Bibliei dar când e vorba de relaţii, nu vezi dincolo de litera legii. Cu mare tristeţe, observ că eşti un mort umblător care nu a sângerat pentru ,,te iubesc".

    Un om poate citi în cărţi despre durerea provocată de înţepăturile spinilor unui trandafir şi să nu simtă real această durere. Dar să trăiască cu iluzia că totuşi s-a înţepat într-un spin. Dacă ai citi aceste cuvinte, aş observa că nu le poţi înţelege. 

E nevoie să te treacă Dumnezeu prin frângerea de sine ca să trăieşti ,,te iubesc" ....cuvintele care deschid inima femeii pe care tu ai închis-o cu pumnul regulilor stupide şi legaliste .

sâmbătă, 1 august 2015

Duminica vieții


          

O persoană care a fost rănită și a primit multe palme și dușuri reci de la oameni și viață, când primește o șansă la ceva bun și durabil parcă renaște și deschide ochii într-o duminică de vară. Cât de frumoase pot fi duminicile mai ales la țară când natura e vie și caldă! Nu știu care e ziua ta preferată din săptămână dar când vei primi a doua șansă la viață, nu o să te mai uiți la ea cu aceiași ochi. Personal îmi aștept duminica vieții...

Se întâmplă să fie duminică chiar și într-o zi de luni dacă cineva drag îți zâmbește și îți dăruiește ceva, o amintire, o veste bună sau o carte, dacă ai două brațe lângă tine să te cuprindă când plângi și un piept pe care să-ți așezi capul îngândurat.

       Să vină duminica vieții mai repede pentru cei dezamăgiți de relații fiindcă iertarea e necesară dar nu vindecă rănile și atunci nu mă poți trânti cu vorbele la pământ și să mă ridici doar cu scuze de fiecare dată, ceea ce simt adânc în inimă poate fi ameliorat cu o schimbare definitivă în atitudinea și comportamentul tău. Nici viața nu mai calcă un om deja zdrobit. De ce ai face-o tu?!

Duminica vieții despre care scrijelesc aici înseamnă pentru fiecare altceva dar toți știm că aduce rezolvarea problemelor, nu la modul iluzoriu și final, dar cel puțin îți pune playlist-ul cu bucuria în fundal și tu poți conduce mai departe prin viață. Sunt încredințată de un lucru. Probleme vom avea cât timp nu avem un certificat de deces cu numele nostru pe el. Însă observ că o ducem cei mai mulți de parcă am trăi într-o continuă zi de luni și duminica nu mai vine. Românii discută probleme când se întâlnesc, nu soluții. Politica e printre favorite. 

La fel și banii. Cu ce îi ajută pălăvrăgeala? Nimeni nu face un gest practic prin care să salveze țara sau orice. Observ și tac cât pot. Dar și când pot îmi spun părerea.

     Nu știu alți tineri ce așteaptă dar eu tânjesc întruna după duminică, marea duminică a vieții mele și dacă închid ochii ea ar arăta așa în general: culoarea albă să atingă totul de jur împrejur în mediu, să o am pe pereți și podea iar restul mobilierului să fie în culori dar discrete. Casa mea ar fi simplă dar perfectă cu fiecare lucru pus unde trebuie ca să acopere nevoile. 
In casa țărănească și antică aș ascunde comori: cărți, flori, poze, diverse lucrușoare în cutii și cufere peste covoare albe și ascunse privirii de perdele colorate și cam atât. Grădina ar fi locul meu de vacanță. Și mi-ar plăcea să fiu vecină cu un lac de munte unde să merg duminica să scriu pe mal, după serviciul de la biserică. 

Aș povesti tuturor că trăiesc într-o continuă duminică dacă oamenii cu care m-aș vedea la biserică și la studii biblice nu ar fi bârfitori și exclusiviști ci creștini practicanți prin care Dumnezeu să îmi vindece rănile făcute de alți adepți ai creștinismului. Eh, ce duminică ar fi dacă o anumită biserică și-ar deschide inima și pentru mine și nu mi-ar judeca povestea din trecut și pe cea din prezent. Iar cei care au prezis familiei mele că nu va avea loc printre membrii acestei religii, că nu ne va cununa și înmormânta nimeni, să rămână cu gurile împietrite de uimire la vederea lucrării lui Dumnezeu și la apariția mea într-o rochie albă de mireasă pășind spre altar, da un altar...baptist. 
Ar fi duminică dacă s-ar șterge de tot barierele dintre religii și s-ar crea relații. 
              El m-ar aștepta la capătul culoarului și ar fi jumătatea inimii mele, care îmi cunoaște și iubește sufletul fiindcă e identic cu al lui. Mă iubește fără motive și în ciuda a tot. El ar fi nu doar un înlocuitor, o sosie care îi seamănă prințului . 
Scena asta, drumul până la cel așteptat o viață, mi-ar șterge coșmarul prin care am trecut, în câteva secunde, și nu mi-ar ajunge timpul să iubesc și să mulțumesc pentru a doua șansă. Pentru duminici în zile de luni și joi.