Inepţii la început de an

 
 ,,Un An Nou Fericit”- Înţeleg că anul, care este o măsură a timpului, ar trebui să fie fericit, nu noi. 

Facem urarea asta fără să ne gândim la ce spunem. Ar trebui să le urăm oamenilor să fie fericiţi dar să îi şi îndrumăm spre izvorul fericirii.

,,Un An Nou mai bun”, în raport cu cel care a trecut. Dacă noi nu vom fi mai buni, şi la următorul revelion vom fi dezamăgiţi şi vom da vina pe împrejurări şi nenoroc, cum zic unii.

Urările care încep cu ,,fie ca...” le-aş aduna pe toate, dacă aş putea, şi le-aş arunca la gunoi. Fie ca surse din afara noastră precum banii, norocul, prietenii etc. să facă ce? Pot ei să îţi împlinească cele mai mari nevoi ale inimii?

E absurd că majoritatea oamenilor nu întreprind nimic pentru a-şi schimba viaţa, nu se ajută pe ei înşişi, ci se sprijină pe aceste cârje, de care s-a scris în multe sms-uri trimise de revelion. 

Listele de început de an. E în regulă să îţi propui obiective şi să faci promisiuni, dar o poţi face oricând, nu doar la început de ianuarie. Atunci e un comportament în masă. Dacă în timpul anului ţi-ai făcut o listă cu 5 puncte şi le-ai bifat, înseamnă că ţi-ai dorit cu adevărat şi nu ai fost luat de val. 

Deciziile proaspete care se iau ca să se ,,asorteze” cu noul început. Dacă numai atunci ai revelaţia că un anumit prieten e toxic pentru viaţa ta şi ar trebui să pui capăt relaţiei, oare e ceva fondat sau doar un impuls de moment ca deciziile pe care le luăm când suntem supăraţi şi le regretăm la rece?! 

Gândeşte-te la fiecare filă albă din an pe care tu o scrii! Aş încheia cu singura urare tolerabilă care începe cu ,,fie ca”. Fie ca Dumnezeu să ne dea înţelepciune! 

,,Sirenele'' lui Mark Zuckerberg

                                         

Ştiţi legenda cu sirenele lui Ulise, dar v-a povestit cineva o alta tare, tare de tot, în care personaje sunteţi chiar voi şi un calculator conectat la internet sau un telefon mobil?

Să derulăm ,,legenda” modernă. Ulise al nostru e un El sau Ea care se pregăteşte să navigheze pe marea cunoaşterii. E ceva greşit în asta? Până aici, toate roz. 

Mintea trebuie folosită, altfel mor neuronaşii, drăguţii de ei. Personajul vine acasă şi nu îşi caută o barcă prin debarale sau beci, ci intră în camera lui şi încuie uşa. 

Marea albastră e laptopul cu brizbrizuri colorate pe care personajul navigator îl deschide şi se face comod în pat. Se acceptă şi chipsuri sau gustări în această ,,barcă”.

Personajul legendei începe să vâslească, în traducere, să deschidă pagina de internet. Iată că apele devin tot mai dulci şi valurile mai mari în timp ce mouse-ul se avântă în ele. 

Iată în faţă o ,,insulă” tentantă numită Facebook. Personajul nostru se opreşte pe ea şi sondează comori ascunse ale informaţiei. 

Se pregăteşte să salveze în ,,barcă” un articol ştiinţific şi o piesă muzicală, care au fost distribuite generos de către un prieten de-a lui, când prima ,,sirenă” se ridică albastră şi frumuşică din valurile adânci ale tehnologiei.  ,,Sirena” are un deget ridicat în sus şi începe să cânte suav:

,,Atinge-mă şi mă voi multiplica în zeci şi sute, poţi să ai din mine zilnic şi eu caut să stau între tine şi prietenii tăi. Nu-i prietenie dacă nu mă daţi de la unul la altul. Cu cât ai mai multe like-uri, cu atât eşti mai valoros. Dacă pui o poză cu tine şi ai doar 5 bucăţi din mine, e dezastru.

Înseamnă că nu te iubesc prietenii, şi ia spune-mi când te-ai uitat în oglindă ultima dată? Oare ai văzut că începi să faci riduri, că eşti mai gras decât un motan leneş şi că trebuie să faci ceva cu aspectul tău? Fă ceva. Nu vin la tine fără pretenţii. Dacă o să mă poţi avea de sute de ori, vei fi fericit”. 

Personajul cade pe gânduri şi ţine apăsat butonul albastru, dând like-uri la pozele tuturor prietenilor în speranţa că va primi înapoi. 

Priveşte atent albumele prietenilor şi se înverzeste, nu de la prea multe chipsuri mâncate pe ,,corabie”, ci de invidia că ei au mai multe like-uri. Nu-i trece o clipă, prin mintea îmbătată de cântecul sirenei ,,Like, like me”, că dacă o persoană are zeci de aprecieri virtuale, poate în viaţa reală nu are niciuna sau primeşte şi oferă rar câte un cuvânt bun. 

Personajul crede că trebuie să bată un record, să aibă măcar la o poză peste 100 de like-uri, dar îşi dă el seama oare că până la urmă contează doar acel like care vine de la un prieten adevărat?! Poate avea cu zecile şi să fie false, precum relaţiile cu acele persoane care le-au dat. 

Având sute de like-uri, asta spune despre personajul din ,,legendă” că în lista lui de contacte sunt foarte mulţi amici virtuali, care îi mai dau de plictiseală câte un deget albastru.

Dacă cineva are doar 100 de prieteni în listă, normal că va primi mai puţine aprecieri faţă de altcineva popular, şi la finalul zilei va conta cu câţi prieteni am vorbit faţă în faţă. 

Iar o fată care are 300 de like-uri, se mândreşte degeaba cu ele fiindcă sirenele mint, întotdeauna mint, şi îi vor spune că e frumoasă pentru că a primit aprecieri. O fată e frumoasă pentru că e creaţia unică a lui Dumnezeu şi punct!

Ea e frumoasă doar în ochii unora care au dat like, şi cei mai mulţi i-au apăsat butonul cu interese ascunse şi pentru schimb. Nu mai facem schimburi de şerveţele şi abţibilde, la maturitate se dă un like pe un like. Care e câştigul de fapt? Are cineva curaj să facă sirena aia albastră să tacă din gură, mergând la fiecare prieten la care i-a dat like şi spunându-i direct ce îi place la el?

Să rămânem alături de personajul nostru care s-a întâlnit cu o altă ,,sirenă”. Ea îl bate pe umăr şi îl invită să intre în vieţile oamenilor. Personajul apasă un singur buton ,,Follow” sau ,,Urmărire” şi gata, e agent secret care poate afla informaţii despre sute de persoane fără să iasă pe teren. 

,,Sirena” îi şopteşte: Trebuie să îi urmăreşti pentru că viaţa ta e mai plictisitoare ca a lor, şi doar nu o să fii o oaie fără minte care se închide faţă de lume?!” Pe scurt, personajul are şansa să trăiască zeci de vieţi, dar din păcate, nu are timp să o trăiască pe a lui.

O altă ,,sirenă” ademenitoare se alătură grupului şi începe să îi cânte: 

,,Hai spune-ne, spune-ne, cine e în poza ta? Spune-ne, spune-ne unde ai fost, ce ai mâncat, cu cine ai umblat? Ce citeşti, ce limbi vorbeşti, ce muzică asculţi? Hai pune laude la greu că doar e profilul tău. Nu uita să dai check in, altfel te consideră lumea pustnic, hai spune-ne totul despre tine, dragă, şi toate informaţiile vor fi vândute mai departe, dar ăsta e un alt cântec şi o să îl afli prea târziu.”

 

Celelalte ,,sirene”, vă las plăcerea să le găsiţi singuri în legendă. Navigaţi cu înţelepciune pe apele mării lui Zuckerberg!

 ,,Sirenele” îşi vor găsi pierea când vom începe să ne trăim viaţa în afara lumii virtuale. 

Sunt frumoase dimineţile...

                                               

În care ai deschis ochii sănătos şi protejat de braţele lui Dumnezeu, iar afară e un Septembrie cu miros de ploaie.
În care ai pacea unei zile de duminică, ziua ta preferată din săptămână.

În care primeşti mesaje de la cei dragi şi simţi că ai motive să mergi mai departe.

În care citeşti o carte bună şi evadezi cu totul din timp şi spaţiu, aflând în acelaşi timp şi răspunsuri la dileme.

Dimineţile sunt un mister frumos şi un cadou pentru cei care mai primesc o zi de călătorie pe pământ. Dacă seara simţi uneori un gol şi dorul după ceva mai mult care să îţi completeze sufletul, dimineaţa e promisiunea că nu mai ai mult de aşteptat şi ghiduşă; parcă te îndeamnă să cauţi un câmp plin cu flori mov sau roşii şi să alergi în picioarele goale dar cu inima plină.

E frumoasă dimineaţa în care am avut revelaţia că tu ai ales o fată cu ochii, dar pe mine mă va alege cineva mai bun cu toată inima lui curată; şi e mai uşor să te las să pleci din locul tău rezervat la mine în suflet.

Dimineţile sunt şansa unui nou început, în care putem repara greşeli. Miros de cafea, fructe şi vafe se împletesc cu emoţii şi uneori au gust sărat de la o lacrimă.

Sunt frumoase dimineţile în care toate lucrurile parcă sunt la locul lor, îmbinate ca un puzzle şi ai pace, acea pace care întrece orice pricere şi pe care o dă credinţa în Cel ce iubeşte dimineţile la fel de mult ca şi mine.

Tocmai de aceea ne-a dat întâlnire cu El în dimineaţa....Învierii!

         

    

Motive de recunoştinţă

                           

Aş vrea câteodată să-mi pot scrie gândurile pe cer sau pe nişte baloane colorate şi să i le trimit lui Dumnezeu. În special gândurile de mulţumire. 

Îmi dau seama tot mai mult, în ciuda dramei personale prin care am trecut anul acesta, că sunt ridicol de binecuvântată şi că Dumnezeu nu e dator să îmi ofere nimic dar îmi dă totul pentru că asta face Dragostea cât e ziua de lungă. Dăruieşte!

Dumnezeu nu e dator să ne dea respiraţia, sănătatea, fericirea, lucrurile materiale, persoanele pe care le iubim şi dacă ar fi ca noi şi-ar uita să facă ce trebuie, nu te-ai mai trezi dimineaţa şi nu am mai avea lună şi soare. 

Îmi plac mult răsăturile de soare, în special cele văzute din tren, fiindcă îmi amintesc de un atribut al lui Dumnezeu: credincioşia. El nu poate uita să fie Dumnezeu şi să facă lucrurile după cum Îi este natura.

Trăim în mod mecanic ca şi cum ni s-ar cuveni fiecare respiraţie. Dar noi Îi suntem datori Lui, nu invers. 

Totuşi a ales să şteargă toate datoriile noastre la crucea de la Calvar. Iar nota de plată ( separarea de Dumnezeu o veşnicie) nu o mai plătesc decât cei ce resping oferta salvării prin har, nu prin fapte.

Azi aleg recunoştinţa. După cum spunea psalmistul David, şi parafrazez: chiar dacă aş suferi zilnic, aş plânge şi parcă toate valurile ar veni peste mine, chiar dacă nu înţeleg... mă încred în Tine şi mulţumesc! 

Dar Eu te văd pe tine

                           

Am citit într-o carte despre o întâmplare care a produs un click în mintea mea. Acel click care duce la cunoaştere, înţelegere şi liniştea răspunsurilor sigure. 

Un copil a fost prins într-un incendiu iar când familia acestuia tocmai alerga pe scări spre ieşire din casa cu etaj care era în flăcări, băieţelul speriat s-a întors din drum, a plecat de lângă cei dragi şi a luat-o în direcţia opusă. A început să urce scările spre ,,iadul" roşu şi nemilos.
      Partea cea mai interesantă vine acum. Tatăl începe să strige la el din afara casei: ,,Sari, fiule, sari!Te prind eu. " Băieţelul răspunde: ,,Tată, dar nu te văd."
,,Ştiu" îi răspunde tata, ,,dar eu te văd pe tine."

      Nu-L vedem pe Tata din cer în nopţile sufletului şi sentimentele ne spun că El ne-a pus ,,în aşteptare" şi se ocupă de alţii. Poate că nu e un Tată atât de bun pe cât se pretinde. Poate că taţii noştrii pământeşti ne-ar fi scutit de acea noapte, de chinul flăcărilor interioare, dacă le-ar fi stat lor în putere, dar Dumnezeu nu a făcut-o. Poate că ar trebui să le spunem gândurilor să tacă.

      Un gând născut din suferinţă e orb şi mincinos de cele mai multe ori. Nu vedem în întuneric ce face Dumnezeu şi la ce lucrează dar El ne vede. Unul din numele lui Dumnezeu din ebraică înseamnă ,,Dumnezeul care vede".
Nu te văd în noaptea mea dar mi-e îndeajuns că Tu nu îţi poţi lua privirea de la mine!
Dragostea şopteşte: Tu încă nu mă vezi, dar eu te văd pe tine...

,,Răul când va trece, nu va mai domni. Domnul Cel puternic îl va birui!"

                                        

CV-ul lui Tata

                                         

În toate furtunile vieţii, iată cum se prezintă ,,CV-ul" Tatălui nostru din cer:

   Ocupaţia principală: Creator- ,,La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul" Geneza 1:1
 Funcţia ocupată în Univers în trecut, prezent şi în veşnicie:

 Creator, Rege, Lider,  Cârmuitor, Răscumpărător, Părinte, Judecător.

,,Domnul împărăţeşte: să se înveselească pământul şi să se bucure ostroavele cele multe! Norii şi negura Îl înconjoara, dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie.
Înaintea Lui merge focul şi arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui.
Fulgerele Lui luminează lumea, pământul Îl vede şi se cutremură.
Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pământ." Psalmul 97:1-5.

     Experienţă nelimitată în:

   Pază şi protecţie: ,,El păzeşte sufletele credincioşilor Lui şi-i izbăveşte din mâna celor răi" Psalmul 97:10.

   Veghe: ,,Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru care locuieşte atât de sus?
El Îsi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ" Psalmul 113:5-6.

    Construcţii şi restaurări: ,,  Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc" Psalmul 127:1.

    ,,Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile" Osea 6:1.

   ,,Căci Domnul răscumpără pe Iacov şi-l izbăveşte din mâna unuia mai tare decât el" Ieremia 31:11

   ,,El va răscumpara pe Israel din toate nelegiuirile lui" Psalmul 130:8.

    Rezolvarea problemelor imposibile: ,,El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr" Iov 9:10.

 ,,Ce dărâmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa" Iov 12:14.

 ,,Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcătului, pe însusi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului..." 

Romani 8:3.

    Psihoterapie: ,,Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă" 1 Corinteni 1:5.

Sunt încredinţat că Acela care a început în voi aceasta bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos" Filipeni 1:6.

    Vindecări: ,,...căci Eu sunt Domnul care te vindecă" Exod 15:26.

  ,,El îţi vindecă toate bolile tale" Psalmul 103:3. 

 ,,Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie" Ieremia 33:6.

   Învăţare şi instruire: ,,Eu - zice Domnul - te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta"

Psalmul 32:8.

   Împlinirea nevoilor emoţionale: ,,Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimante" Ioan 14:27.

                                    

Dezbraci un suflet sau un trup?

      Căldură mare, my ladies! Termometrele ne dau de ştire că vara e stăpână peste ţară. Nu ne putem duce cu toţii deodată într-o vacanţă răcoroasă sau la munte aşa că viaţa îşi continuă mersul. Şi ce mers! Fără inhibiţii. Picioare bronzate, epilate şi goale în autobuze, magazine, pe străzi şi, dacă iarna ni se face rău la tăierea porcului, în sezonul cald ar trebui să ne fie silă de pieile goale, parcă ieşite dintr-un ,,abator" şi să ne îmbrăcăm. Fetele creştine se îmbracă şi la 40 de grade plus.

Cu câteva sute de ani în urmă, femeile aveau două accesorii acasă: demnitatea şi bunul simţ. Cele două se asortau cu stilul şi formau o apariţie graţioasă şi feminină.

      Cele mai multe păcate de natură sexuală se comit vara. Dacă aveţi şansa ca un băiat să vi se confeseze, veţi afla multe informații despre modul în care sunt ei creaţi și despre luptele pe care le duc în cuget şi ,,încălțând'' într-o oră de discuții papucii lor, veţi pricepe că răspunsul lor la vederea unei fete dezbrăcate e natural.

Fetele îşi găsesc diverse scuze pentru decolteuri, fuste scurte, pantaloni scurţi şi costume de baie, dar cum ar fi să vedeţi voi în fiecare zi în mediul vostru ce vă place cel mai mult şi să nu puteţi atinge şi lua?! Dorința naturală şi lăsată de Dumnezeu, în afara cadrului legitim în care se poate împlini, devine păcat. 

Dorinţa bărbatului e naturală şi se perverteşte dacă îi dă curs în afara cercului stabilit de Dumnezeu: căsătoria.

Imaginaţi-vă fetelor că ar fi pe străzile oraşului vostru haine şi prăjituri şi toate minunăţiile care ne plac nouă. Expuse pe trotuare, la treceri de pietoni, în parcuri şi diverse locaţii. Oare nu aţi înghiţi în sec? Nu aţi avea dorinţe?
Te vei controla dar va fi o tortură să vezi în fiecare zi ,,fructele'' interzise pe traseul tău spre locul de muncă sau şcoală. Nu ţi le permiţi, dar poate mănânci prăjiturile în mintea ta şi îmbraci hainele în imaginaţia ta.
      Înţelegi acum scenariul: vară + indecenţă ( piele la vedere) + bărbați?

Nu că băieții au vreo scuză dacă poftesc. Dar vreau să înțelegi partea ta.

         O fată care își expune anumite zone din trup nu are respect de sine și crede că poate avea și păstra un bărbat dacă îi arată înainte de ziua nunții frumusețea ei fizică.

  Un băiat serios nu va arunca a doua privire către o asemenea fată și nu o va alege ca viitoare mamă a copiilor lui. Un băiat ușuratic va cădea în plasă dar îi va lega doar relația fizică. Când fata a terminat de expus tot din ,,vitrină'', băiatul se duce la următoarea.

,,Dar pe noi nu ne leagă doar sexul, facem și alte lucruri împreună și ne simțim foarte bine'', o replică pe care am auzit-o des. Una de 2 bani. Nici chiar persoana nu crede ce spune. Dacă nu vă leagă sexul, dovediți prin abstinență până în noaptea nunții. Dacă nu o vrei doar pentru sex, bărbate, dovedește cerându-o de soție și asumându-ți toate responsabilitățile.

      Vara, fetele au tendința să se compare între ele ( care e cea mai bronzată, are picioarele cele mai lungi etc.) iar băieții să poftească.
 Ca în fiecare anotimp, facem alegeri și vara. Doar că alegerile specifice sezonului cald țin de relația trup-suflet.

      Un suflet curat îi va ,,interzice'' trupului să se arate. 

    O fată care îi iubește pe băieți cu dragostea lui Cristos va dori să îi protejeze de ispitele cărnii și își va dezvălui sufletul în fața lor, nu trupul. 

Câștigi osândă împreună cu băiatul pe care l-ai făcut să păcătuiască dacă nu ai grijă la îmbrăcăminte. Nicio fată nu este scuzată de Dumnezeu.
 El respinge scuzele ,,nu știam, nu pot altfel, așa sunt eu; toate umblă așa.''

Și dacă toate fetele indecente vor sfârși în nefericire și divorț, vrei și tu partea lor?

       Dezbracă doar sufletul, când trebuie!