Toate lucrurile sunt cu putinţă... în varianta creștinilor moderni

Cunoaştem versetul din Scriptură: ,,Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede”, Marcu 9:2

A crede. A-L lua pe Dumnezeu în serios. 

Atât de simplu încât complicăm în trăirea noastră. Ne luăm mai în serios unii pe alţii decât pe El. Dacă nu ar fi aşa, nu s-ar vedea că prin atitudinea şi viaţa noastră de creştini am schimbat versetul în:

Toate lucrurile sunt cu putință...

celui îngrijorat , 

celui temător ,

celui care se amestecă în treburile altuia ,

celui nemulțumit şi preocupat de grijile cotidiene , 

celui mânios , 

celui răzbunător , 

celui batjocoritor , 

celui care se compromite la locul de muncă ,

celui ce vede paiul din ochiul altuia , 

celui cinic, 

celui care are poziții înalte în societate şi biserică , 

celui bogat , 

celui care se învârte în cercuri sociale "înalte" , 

celui plângăcios , 

celui indiferent față de cerințele Scripturii, 

celui care minte în scopuri "bune ", 

celui care dă bani la biserică şi este acoperit când face un păcat,

celui care ascunde adevărul ca să se protejeze, 

celui cu o viaţă dublă ...

Da, lucrurile ar putea fi cu putință în viața aceasta unor astfel de oameni dar în spatele succesului lor nu se află Dumnezeu. Credem că vom reuşi cu îngrijorare, plâns, teamă, eforturi omeneşti ....?

Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede ! Îl cred pe Dumnezeu şi asta rezolvă toate temerile şi problemele mele.

Sinele îl laşi acasă

                                        

 
Un om care practică voluntariatul a fost întrebat ce înseamnă să fii voluntar şi a rostit un adevăr care poate fi raportat la multe probleme contemporane.
             Sinele îl laşi acasă şi nu mai pui plăcerea ta pe primul plan.
          

Postarea nu va fi despre voluntariat, ci despre ce purtăm în inimi, noi, oamenii moderni și grăbiți care abia ne rupem câteva minute pentru cei dragi, voluntariatul fiind ultimul pe listă. 

Psihologii caută tot felul de explicații bazate pe studii și cercetări, unele de râsu-plânsu, despre eșecurile noastre. În viața personală, în prietenie sau dragoste. 

Nu am văzut niciun articol științific care să te învețe să renunți la sinele tău pentru o viață mai împlinită. Fenomenul numit umanism a invadat toate canalele media și plăcerea e zeul la care omul se închină. Cu un mare preț. Golul din suflet.

 

Care gol dă de lucru psihiatrilor și psihologilor și îi fac să debiteze non-sensuri despre acceptarea de sine; însă cine și când se va opri și va trage și pe alții de mânecă spunându-le: ,,Ajunge cu masajul eului. Nu e vorba despre mine în lume. 

Nu a fost niciodată lumea despre noi, pământul nu se învârte în jurul mișcărilor omului, ci la porunca Creatorului?!”

Ne dorim succes în toate. De la sănătate până la dragoste. Dar ne-am îndepărtat de țelul lui Dumnezeu pentru om, prin care ajunge sigur și fără ocol la fericire. Lepădarea de sine.

Ascultă-te, omule drag, când vorbești cu cineva. Câte din cuvintele rostite fac referire la tine și marile tale probleme? Uneori interlocutorul nu poate strecura nici măcar un sunet între paragrafele tale, nu-i așa? 

De ce eșuează căsnicii? Amândoi iubesc ceva. Își iubesc pielea, vorba cuiva. Sau unul din parteneri se iubește pe sine și în ,,relația” asta narcisistă mai are loc doar oglinda și telefonul mobil pentru selfie. 

Paradoxul e că nu te îndepărtezi de tine și de sinele tău ideal când pui pe primul loc nevoia sau fericirea altcuiva, ci îți cunoști mai bine sufletul și te umpli; nu te golești prin frângerea eului. 

Exemple concrete care să îți arate ce și cum să faci. 

Dacă ești soț și ajungi acasă după o zi lungă la muncă, în timp ce ea îți pune masa, nu începe să îți descarci imediat poveștile și frustrările de peste zi ( știu că de regulă femeile au obiceiul ăsta, dar am văzut și bărbați). 

Ascultă-ți soția și pune-i întrebări despre starea ei emoțională. Majoritatea bărbaților întreabă de sănătate fiindcă au în ADN predispoziția să rezolve o problemă, dacă partenera e bolnavă, el o duce la medic; dar limbajul femeii e despre emoții și ce se întâmplă toată ziua în mintea ei, prin urmare învață să vorbești limba soției tale.

Dacă ești soție, renunțarea la sine, va implica de multe ori să amâni să îți cumperi ceva care îți place pentru binele familiei. Ai în dulap mai multe rochii de iarnă și soțul tău are dantura stricată; e limpede că iubirea te scoate din casă pentru a-i face programare la dentist, nu pentru a da buzna în magazine în căutarea unei rochii noi.

În calitate de prieten sau prietenă, îl pui pe primul loc pe celălalt când îl asculți cu toată inima, nu cu o ureche la el și cu mintea hoinărind la ale tale și așteptând să termine ce are de zis ca să începi tu.  

În rolul tău de cetățean, renunță la compromisuri, plătește taxe și nu mai oferi mită. Lucrează cu facturi și cu transparență în acte. Doare și pare nedrept pe moment să te lepezi de scuzele și justificările tale atent construite dar, pe termen lung, vei avea numai de câștigat.

Soluția garantată pentru succes. Din păcate, nu i se face reclamă și nu se vinde. Când te-ai ridicat din pat, sinele îl lași acolo. Pleci de acasă, sinele îl lași la ușă. Avem de ales între iubire și iubirea de sine. Prima ne dă bucuria de a trăi iar a doua e hoața care ne-o fură.

Când te-ai simțit ultima dată ușor și liber? 

Cred că atunci când ai dăruit, când ai făcut o faptă bună și în acele momente nu te-ai mai gândit deloc la tine. 

Pe Dumnezeu, la fel ca pe semenul nostru, Îl întâlnim în locul unde am pus jos eul și am luat în schimb dăruirea. 

     "El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. "

                                   

       

Obligaţiile unei adolescente

                                 

           M-a rugat o prietenă să îi spun care cred eu că ar fi responsabilităţile unei adolescente şi m-am gândit să scriu un articol ca de la inimă la inimă. Îmi amintesc atât de bine perioada mea de adolescentă şi mă voi pune în papucii lor, dar cu mintea de acum. :) De faţadă îţi doreşti când eşti la acei ani de debut să trăieşti clipa şi să te simţi bine însă în adâncul tău tânjeşti după afecţiune şi îndrumare de la modele, fie că acestea sunt parentale, fie că sunt prieteni mai mari, profesori sau eroi din cărți şi filme.

La responsabilităţi nu îţi place să te gândeşti pentru că până şi să faci ochi în unele dimineţi ca să mergi la şcoală pare un dezastru şi peste toate să îţi mai predice cineva despre reguli şi responsabilităţi te scoate din minţi, şi eu te înţeleg.

Dar dacă obligaţiile nu ar mai avea un înţeles urât ci ar fi văzute ca pe nişte căi spre a ajunge în viitor o prințesă demnă de un prinţ şi modelată în duh după chipul frumos al Creatorului ? Dacă le-ai folosi în avantajul tău ?

      Aşa cum există trucuri pentru îngrijire şi înfrumuseţare pentru diverse etape de vârstă prin care trece femeia, eu consider că există câteva obligaţii cheie pentru succesul unei adolescente.

1. Obligaţia de a fi sănătoasă : părinții te-au crescut până la această vârstă cu grijă şi iubire şi îi poți răsplăti menţinându-ţi sănătatea . Sunt excluse aşadar țigările, ciocolată şi dulciuri în exces , nopţi albe, vin sau băutură , prieteni care te învaţă prostii, relaţiile sexuale şi tot ce e nociv şi dăunător corpului şi spiritului tău. Unele probleme de sănătate care apar la această vârstă cum ar fi obezitatea sau bolile cu transmitere sexuală , greu spre deloc se mai pot remedia. 

 2. Obligaţia de a învăţa şi a-ţi dezvolta talentele: Creierul tău e tânăr, elastic , uşor de modelat şi curios nevoie mare aşa că profită şi învaţă în fiecare zi. În tine faci o investiţie şi singură îţi vei mulţumi într-o zi. Sau o să regreți că ţi-ai pierdut ore în şir cu activități de fun, în loc să înveți măcar 2 ore pe zi o limbă străină , să înveți cuvinte noi, să citeşti cărți, să îţi ajuţi părinţii la treburile casei ca să ,,furi" secrete ce te vor ajuta în viaţa de adult, şi toate astea pe lângă învățatul pentru şcoală. 

     Crezi că e prea mult ? Sau că ai timp mai încolo ? Din experienţă îţi spun că moare încet şi cheful de învățat o dată cu înaintarea în vârstă şi dacă nu îl întreţii ca pe un foc. Acum poţi depozita valori informaţionale în mintea ta care mai târziu te vor ajuta să câştigi şi bani dar mai ales relaţii de calitate. Oamenilor le place să fie în preajma cuiva care aduce informaţii inteligente şi interesante când deschide gura, şi ca tânără vei câştiga respectul lor nu prin modul în care arăți ci prin ceea ce ştii. Citeşte poveştile de succes ale unor femei cunoscute şi îmi vei da dreptate.

În plus, o să-ți placă modul în care vei începe să faci conexiuni între informaţiile noi şi cele vechi, ideile care vor curge libere şi influenţa plăcută asupra celor din jur. O să îţi placă cu timpul mai mult decât un parfum scump cu care ai vrea să impresionezi şi după ce ai ieşit din încăpere. Crescând orice fată se cunoaşte mai bine pe sine şi realizează că ce credea ea a fi atuuri de fapt sunt trucuri, şi învăţăm uneori dând cu capul de praguri că bogăția e culturală şi spirituală, nu înseamnă cifre, cum ar fi numărul maşinilor, hainelor sau genţilor de firmă.

3. Obligația de a fi fericită . Ştiu ca sună ca o contradicție în termeni şi că poate ar trebui sa fie prima pe listă dar toate sunt importante şi ce e mai important, cireaşa vieţii fiind fericirea, am ales sa gustăm la final de articol.

Scriu pentru un public ţintă. Mă adresez în primul rând unor cititori care merg la biserică şi au o relaţie personală cu Dumnezeu sau măcar provin din familii creştine, nu îi exclud pe ceilalţi, însă legat de acest subiect, acestor fete care nu au legături cu creştinismul ar trebui să le pun altfel problema, să încep de la A ca să ajung la Y. 

Dar să presupunem că tu eşti o adolesecentă care ai fost dusă măcar la biserică regulat şi nu ţi-aş spune nimic nou dacă aş cita din cărţi sau din Biblie.

         Tu ai o dorinţă supremă şi normală. Să fii fericită. Atunci caută compania oamenilor buni şi a celor care te iubesc, la care le poţi călca pe urme şi nu le dispreţui sfaturile. Ascultă, taci şi ia tot ce e bun de la orice om. Mai presus de compania oamenilor, caută compania lui Dumnezeu. În câteva cuvinte s-ar putea spune că relaţia cu El e egală cu fericirea. Când ai o relaţie deschisă şi profundă cu El, vei avea relaţii bune şi cu oamenii, chiar cu enervanţii care te calcă pe picior.

Circumstanţele vieţii nu sunt fericite de cele mai multe ori dar gândurile tale pot fi fericite şi pozitive. Inima ta poate fi fericită. Mi-aş dori să înveţi acum aceste lucruri şi să le trăieşti ca să eviţi când vei fi adult momentele critice în care reacţionezi tot ca o adolescentă fiindcă nu ai avut obligaţii la 17 ani şi nu ai trăit la timp ceea ce trebuia să trăieşti.

Dacă credința ta ar fi o persoană...

                                             

Ți-ar fi rușine să te plimbi pe stradă cu credința ta alături, dacă ea ar fi o persoană?

Ne îngrijim florile și plantele și modul în care se dezvoltă arată ce proprietari buni sau răi suntem, dar credința ce-ar spune despre noi dacă ar avea glas și i s-ar da un microfon?!

Să ne imaginăm că pentru o zi credința fiecărui copil al lui Dumnezeu ar lua chip de om. Lumea ar fi populată din nou de uriași și pitici de-o palmă. Credința unora ar fi atât de mare și puternică încât s-ar personifica într-un om de 10 m cu trupul numai mușchi și fibre iar alții și-ar ascunde în buzunarul hainei ,,bebelușul” de câțiva centimetri care nu ia în greutate. 

Poate îți sună amuzant sau ciudat. Însă m-a inspirat predica din duminica Tomii să văd credința ca pe ceva real pentru care vom da socoteală. 

La o expoziție în care ar trebui să-ți duci credința, în ce haine ai îmbrăca-o? Ar purta haine albe și ușoare de laudă sau ar fi văzută în haine de mâna a doua rupte și decolorate de păcat? Doar mă întreb...cum ne-am evalua între noi dacă credința fiecăruia ar fi o persoană. Atunci poate ne-am gândi mai des cum se vede de sus, de sub pleoapele lui Dumnezeu, starea noastră. 

A-ți crește credința nu depinde doar de tine, e o lucrare a Duhului lui Dumnezeu, măsura în care o ceri și o cauți e însă responsabilitatea ta. !

,,Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: "Mută-te de aici acolo", și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.”

Matei 17:20

Poate că nu am altceva decât un munte de probleme la stânga și o mică” credință la dreapta, stând între ele fac o alegere, și îmi amintesc Cine este Dumnezeu și ce poate să facă când ia în mâini viața mea.

Inepţii la început de an

 
 ,,Un An Nou Fericit”- Înţeleg că anul, care este o măsură a timpului, ar trebui să fie fericit, nu noi. 

Facem urarea asta fără să ne gândim la ce spunem. Ar trebui să le urăm oamenilor să fie fericiţi dar să îi şi îndrumăm spre izvorul fericirii.

,,Un An Nou mai bun”, în raport cu cel care a trecut. Dacă noi nu vom fi mai buni, şi la următorul revelion vom fi dezamăgiţi şi vom da vina pe împrejurări şi nenoroc, cum zic unii.

Urările care încep cu ,,fie ca...” le-aş aduna pe toate, dacă aş putea, şi le-aş arunca la gunoi. Fie ca surse din afara noastră precum banii, norocul, prietenii etc. să facă ce? Pot ei să îţi împlinească cele mai mari nevoi ale inimii?

E absurd că majoritatea oamenilor nu întreprind nimic pentru a-şi schimba viaţa, nu se ajută pe ei înşişi, ci se sprijină pe aceste cârje, de care s-a scris în multe sms-uri trimise de revelion. 

Listele de început de an. E în regulă să îţi propui obiective şi să faci promisiuni, dar o poţi face oricând, nu doar la început de ianuarie. Atunci e un comportament în masă. Dacă în timpul anului ţi-ai făcut o listă cu 5 puncte şi le-ai bifat, înseamnă că ţi-ai dorit cu adevărat şi nu ai fost luat de val. 

Deciziile proaspete care se iau ca să se ,,asorteze” cu noul început. Dacă numai atunci ai revelaţia că un anumit prieten e toxic pentru viaţa ta şi ar trebui să pui capăt relaţiei, oare e ceva fondat sau doar un impuls de moment ca deciziile pe care le luăm când suntem supăraţi şi le regretăm la rece?! 

Gândeşte-te la fiecare filă albă din an pe care tu o scrii! Aş încheia cu singura urare tolerabilă care începe cu ,,fie ca”. Fie ca Dumnezeu să ne dea înţelepciune! 

,,Sirenele'' lui Mark Zuckerberg

                                         

Ştiţi legenda cu sirenele lui Ulise, dar v-a povestit cineva o alta tare, tare de tot, în care personaje sunteţi chiar voi şi un calculator conectat la internet sau un telefon mobil?

Să derulăm ,,legenda” modernă. Ulise al nostru e un El sau Ea care se pregăteşte să navigheze pe marea cunoaşterii. E ceva greşit în asta? Până aici, toate roz. 

Mintea trebuie folosită, altfel mor neuronaşii, drăguţii de ei. Personajul vine acasă şi nu îşi caută o barcă prin debarale sau beci, ci intră în camera lui şi încuie uşa. 

Marea albastră e laptopul cu brizbrizuri colorate pe care personajul navigator îl deschide şi se face comod în pat. Se acceptă şi chipsuri sau gustări în această ,,barcă”.

Personajul legendei începe să vâslească, în traducere, să deschidă pagina de internet. Iată că apele devin tot mai dulci şi valurile mai mari în timp ce mouse-ul se avântă în ele. 

Iată în faţă o ,,insulă” tentantă numită Facebook. Personajul nostru se opreşte pe ea şi sondează comori ascunse ale informaţiei. 

Se pregăteşte să salveze în ,,barcă” un articol ştiinţific şi o piesă muzicală, care au fost distribuite generos de către un prieten de-a lui, când prima ,,sirenă” se ridică albastră şi frumuşică din valurile adânci ale tehnologiei.  ,,Sirena” are un deget ridicat în sus şi începe să cânte suav:

,,Atinge-mă şi mă voi multiplica în zeci şi sute, poţi să ai din mine zilnic şi eu caut să stau între tine şi prietenii tăi. Nu-i prietenie dacă nu mă daţi de la unul la altul. Cu cât ai mai multe like-uri, cu atât eşti mai valoros. Dacă pui o poză cu tine şi ai doar 5 bucăţi din mine, e dezastru.

Înseamnă că nu te iubesc prietenii, şi ia spune-mi când te-ai uitat în oglindă ultima dată? Oare ai văzut că începi să faci riduri, că eşti mai gras decât un motan leneş şi că trebuie să faci ceva cu aspectul tău? Fă ceva. Nu vin la tine fără pretenţii. Dacă o să mă poţi avea de sute de ori, vei fi fericit”. 

Personajul cade pe gânduri şi ţine apăsat butonul albastru, dând like-uri la pozele tuturor prietenilor în speranţa că va primi înapoi. 

Priveşte atent albumele prietenilor şi se înverzeste, nu de la prea multe chipsuri mâncate pe ,,corabie”, ci de invidia că ei au mai multe like-uri. Nu-i trece o clipă, prin mintea îmbătată de cântecul sirenei ,,Like, like me”, că dacă o persoană are zeci de aprecieri virtuale, poate în viaţa reală nu are niciuna sau primeşte şi oferă rar câte un cuvânt bun. 

Personajul crede că trebuie să bată un record, să aibă măcar la o poză peste 100 de like-uri, dar îşi dă el seama oare că până la urmă contează doar acel like care vine de la un prieten adevărat?! Poate avea cu zecile şi să fie false, precum relaţiile cu acele persoane care le-au dat. 

Având sute de like-uri, asta spune despre personajul din ,,legendă” că în lista lui de contacte sunt foarte mulţi amici virtuali, care îi mai dau de plictiseală câte un deget albastru.

Dacă cineva are doar 100 de prieteni în listă, normal că va primi mai puţine aprecieri faţă de altcineva popular, şi la finalul zilei va conta cu câţi prieteni am vorbit faţă în faţă. 

Iar o fată care are 300 de like-uri, se mândreşte degeaba cu ele fiindcă sirenele mint, întotdeauna mint, şi îi vor spune că e frumoasă pentru că a primit aprecieri. O fată e frumoasă pentru că e creaţia unică a lui Dumnezeu şi punct!

Ea e frumoasă doar în ochii unora care au dat like, şi cei mai mulţi i-au apăsat butonul cu interese ascunse şi pentru schimb. Nu mai facem schimburi de şerveţele şi abţibilde, la maturitate se dă un like pe un like. Care e câştigul de fapt? Are cineva curaj să facă sirena aia albastră să tacă din gură, mergând la fiecare prieten la care i-a dat like şi spunându-i direct ce îi place la el?

Să rămânem alături de personajul nostru care s-a întâlnit cu o altă ,,sirenă”. Ea îl bate pe umăr şi îl invită să intre în vieţile oamenilor. Personajul apasă un singur buton ,,Follow” sau ,,Urmărire” şi gata, e agent secret care poate afla informaţii despre sute de persoane fără să iasă pe teren. 

,,Sirena” îi şopteşte: Trebuie să îi urmăreşti pentru că viaţa ta e mai plictisitoare ca a lor, şi doar nu o să fii o oaie fără minte care se închide faţă de lume?!” Pe scurt, personajul are şansa să trăiască zeci de vieţi, dar din păcate, nu are timp să o trăiască pe a lui.

O altă ,,sirenă” ademenitoare se alătură grupului şi începe să îi cânte: 

,,Hai spune-ne, spune-ne, cine e în poza ta? Spune-ne, spune-ne unde ai fost, ce ai mâncat, cu cine ai umblat? Ce citeşti, ce limbi vorbeşti, ce muzică asculţi? Hai pune laude la greu că doar e profilul tău. Nu uita să dai check in, altfel te consideră lumea pustnic, hai spune-ne totul despre tine, dragă, şi toate informaţiile vor fi vândute mai departe, dar ăsta e un alt cântec şi o să îl afli prea târziu.”

 

Celelalte ,,sirene”, vă las plăcerea să le găsiţi singuri în legendă. Navigaţi cu înţelepciune pe apele mării lui Zuckerberg!

 ,,Sirenele” îşi vor găsi pierea când vom începe să ne trăim viaţa în afara lumii virtuale. 

Sunt frumoase dimineţile...

                                               

În care ai deschis ochii sănătos şi protejat de braţele lui Dumnezeu, iar afară e un Septembrie cu miros de ploaie.
În care ai pacea unei zile de duminică, ziua ta preferată din săptămână.

În care primeşti mesaje de la cei dragi şi simţi că ai motive să mergi mai departe.

În care citeşti o carte bună şi evadezi cu totul din timp şi spaţiu, aflând în acelaşi timp şi răspunsuri la dileme.

Dimineţile sunt un mister frumos şi un cadou pentru cei care mai primesc o zi de călătorie pe pământ. Dacă seara simţi uneori un gol şi dorul după ceva mai mult care să îţi completeze sufletul, dimineaţa e promisiunea că nu mai ai mult de aşteptat şi ghiduşă; parcă te îndeamnă să cauţi un câmp plin cu flori mov sau roşii şi să alergi în picioarele goale dar cu inima plină.

E frumoasă dimineaţa în care am avut revelaţia că tu ai ales o fată cu ochii, dar pe mine mă va alege cineva mai bun cu toată inima lui curată; şi e mai uşor să te las să pleci din locul tău rezervat la mine în suflet.

Dimineţile sunt şansa unui nou început, în care putem repara greşeli. Miros de cafea, fructe şi vafe se împletesc cu emoţii şi uneori au gust sărat de la o lacrimă.

Sunt frumoase dimineţile în care toate lucrurile parcă sunt la locul lor, îmbinate ca un puzzle şi ai pace, acea pace care întrece orice pricere şi pe care o dă credinţa în Cel ce iubeşte dimineţile la fel de mult ca şi mine.

Tocmai de aceea ne-a dat întâlnire cu El în dimineaţa....Învierii!