Transfuzia de sânge

                                           Sursa foto: pixabay.com

                             

Ați avut ocazia vreodată să asistați la o transfuzie de sânge? Nu mi-am dorit, nu mi-a trecut prin cap că voi vedea, dar luna trecută am fost martoră, într-un salon de spital. 

Eram în vizită la cineva. Impactul emoțional a fost destul de mare. M-a marcat și expresia persoanei care primea sângele, ceea ce exprimau ochii ei. Atâta deznădejde, tristețe, frică! Parcă și cerea ajutor din priviri... E greu să asiști la așa ceva!

E împovărător când afli ulterior o parte din povestea persoanei (nu de la un cadru medical); ci de la o persoană din familie care o cunoaște. Să știți că ,,facturile” vin în viață (mai devreme sau mai târziu) pentru faptele, păcatele nemărturisite și de care nu ne căim. 

Dumnezeu iartă, dacă omul cere iertarea. Altfel, există consecințe. E legea semănatului și seceratului. Nu pot planta bulbi de lalele și să aștept să iasă cartofi. 

Și să știți că nu pot să judec cu asprime respectiva persoană. Pentru că doar Dumnezeu m-a păzit pe mine să nu comit păcatul ei. Orice păcat, de altfel, desparte omul de Dumnezeu; nu există păcate ,,mici”. Mi-e fost și îmi este milă de ea. Dacă doar ar crede că sângele lui Cristos o poate curăți de orice păcat....! 

Cum ar fi dacă ar exista un spital unde oamenii să se așeze în paturi și să facă altfel de transfuzii? Depresivii să primească pe vene speranță, anxioșii, curaj; lașii, o doză mare de putere; triștii, bucurie etc. Dar locul acesta nu poate fi decât la crucea lui Cristos. Doar Dumnezeu poate dărui totul. Tot ce are nevoie omul. Tot ce ne lipsește!

 

Întrebarea din parc

                                                        

                                           Sursa foto: pixabay.com

În urmă cu ceva timp, o persoană din familie a trecut printr-un parc din Oradea și a fost abordată de către o doamnă mai în vârstă, cu o întrebare (ciudată, pentru unii): ,,Îl iubești pe Isus?”. 

După ce a răspuns afirmativ, cei doi au început să povestească. Femeia nu este nebună, ci o creștină practicantă care a experimentat dragostea lui Dumnezeu și, precum un căutător de comori care a găsit un tezaur și simte că explodează de bucurie, vrea să împărtășească cu alții. 

Unii spun că nu trebuie să ,,faci paradă de credință.” Credința este în suflet și nu ar trebui expusă. 

Oare așa să fie? Nu, conform Scripturii. Credința se vede în roadă (adică în fapte), dar și în vorbire, mesajele pe care le transmiți. Sigur că un om care e creștin doar cu numele, degeaba postează zilnic versete pe Faceboook sau abordează oameni în parc; ipocrizia îi va îndepărta pe ceilalți și unii o pot ,,mirosi” ușor. 

Dar dacă te-ai întâlnit în mod real cu Cristos, ai fost iertat de păcate și ai un nou început, e natural și normal să vrei să împărtășești și cu alții vestea bună a Evangheliei. ,,O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: "Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși", dintre care cel dintâi sunt eu.” (1Tim.1:15) 

Toți suntem păcătoși. Unii recunosc, alții nu. Cei care recunosc, la rândul lor, se împart în două categorii. Cei care cred că vor fi iertați după ce mor, și cei care cred literar ceea ce spune Scriptura (negru pe alb), că după moarte vine Judecata, și că iertarea o primești aici, pe pământ, prin credință. Aceștia din urmă sunt păcătoși iertați.

Nimeni nu își face rezervare pentru concediu după ce a ajuns la destinație și s-a instalat în camera de hotel; și totuși sunt oameni care deși se văd pe ei înșiși păcătoși (așa cum îi vede Dumnezeu), cred că pot obține iertarea după moarte sau că nu pot fi iertați aici, că oricum vor mai păcătui până mor. 

Așa au fost învățați și nu citesc Biblia, să o creadă, fără filtre sau ochelarii unei religii. 

Ceea ce scriu aici nu sunt ,,textele pocăiților” sau ,,sectarilor” cum numesc unii (deși religiile neoprotestante nu sunt secte, sunt recunoscute oficial).

Biblia spune aceste lucruri și au fost atâția oameni de religie ortodoxă sau catolică etc. care au citit Scriptura, au crezut ce scrie în ea, au crezut că este valabil și pentru ei, și-au dat seama că nu este vorba de schimbarea religiei, ci a vieții și au primit mântuirea. Apoi, îndrumați de Dumnezeu au mers la o biserică unde se predică Evanghelia curată. 

Dacă spun că am fost mântuită și iertată de păcate, acum, cât sunt în viață; nu înseamnă că mă cred superioară sau mai bună decât altcineva. Este un adevăr, pur și simplu. Ceva experimentat. Am fost păcătoasă, dar am primit iertarea. Am fost oarbă, din punct de vedere spiritual, dar de la 18 ani văd. Unii nu pot spune acest lucru. Asta face diferența. 

Nu sunt mai bună sau mai specială, doar am fost iertată. Am primit o nouă șansă, o nouă mentalitate, o inimă curată. Asta înseamnă că nu mai poți greși sau păcătui? Ba da, mai poți; (pentru că trăiești în trup, ai firea pământească) dar nu mai vrei. Nu îți mai place păcatul, ca înainte. Ai regrete și îți ceri iertare de la Dumnezeu după ce ai greșit sau ai alunecat în vreun păcat. 

Niciun un om iertat și schimbat de Dumnezeu (chiar dacă greșește) nu mai poate trăi în păcate grave, nu mai poate curvi, preacurvi etc. E ca si cum ți-a plăcut o mâncare 20 de ani și după ce ai avut o intervenție chirugicală, ți-e greață efectiv de mâncarea pe care o adorai înainte.

Nu o mai poți atinge și gusta, o vezi cu alți ochi. Așa e și cu schimbarea vieții. Dumnezeu ,,operează” omul și după ce are loc ,,nașterea din nou” (aceștia sunt termenii biblici), pur și simplu nu mai vrei păcatul: minciună, băutură, țigară, desfrânare etc. Te minunezi și tu de acest lucru. 

Dar e real si experimentat de milioane de oameni. Și dacă iubești oamenii, indiferent ce religie au, așa cum îi iubește Dumnezeu, nu poți să nu împărtășești vestea bună că pot fi iertați, că toți avem șanse egale. Dumnezeu nu are favoriți, nu respinge pe nimeni! 

Nu ține cu oameni născuți în nu știu ce religie. Dumnezeu vrea ca orice om să accepte jertfa Sa de la cruce și să fie mântuit! Iar întrebarea la care în final toți trebuie să răspundem este dacă ne iubim Creatorul. ,,Îl iubești pe Isus?” Dacă ești sincer(ă), nu poți spune ,,da” decât dacă ai o relație cu El, dacă nu mai trăiești în păcat. Pentru că nu pot spune că iubesc profund, autentic pe cineva dacă nu îl cunosc și nu avem o relație.

La întrebarea doamnei din parc, oamenii aveau diverse reacții. Unii o ignorau. Însă, în ziua Judecății, nimeni nu va putea să Îl ignore pe Dumnezeu. De ce te-ai juca cu sufletul tău, cu veșnicia și să nu rezolvi ACUM problema păcatului?

 ,,Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie! 

Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire) Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: "Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!" Și Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)” Psalmul 32. 

Observați? În Biblia pe care toți o avem scrie clar ,,Ți-am mărturisit”, acum, cât sunt în viață. Ție, Doamne, nu unui om! Credem că mai avem timp, amânăm atâtea lucruri. 

Dar nu știm când vom părăsi această lume. Iar mântuirea nu e un lucru de amânat. Vrei să răspunzi și tu la întrebarea din parc?

Este aceasta dragoste?

 

                                                          

                                           Sursa foto: pixabay.com 

    Scenariul 1: 

Doi tineri se cunosc într-un anumit context. Ea este creștină practicantă, el nu. Bărbatul are anumite vicii. Deși el consideră că sunt doar plăceri, pe care tot omul le are. Se îndrăgostește de ea, deși nu la prima vedere. Și ca să îi intre sub piele încearcă să se schimbe. 

Renunță o perioadă la anumite lucruri. Prietenii îl iau peste picior. Încearcă să îl momească. Nu merge. El e neclintit. Nu mai iese cu ei. Stă singur și visează la ea cu ochii deschiși. Fata înțelege ce se întâmplă. 

Ar vrea să îl ajute, fără să intre într-o relație cu el. Nu vrea să își coboare standardele. Au discuții lungi. Despre viață, credință, familie. El crede că ea, iubirea ei, l-ar putea schimba. Ea înțelege că nu poți schimba pe nimeni. După o vreme, el o ignoră văzând că ea nu vrea o relație romantică. El revine complet la vechea lui viață. Și a crezut că o iubește. Este aceasta dragoste?

    Scenariul 2: 

Un el și o ea sunt singuri tocmai în luna ,,iubirii”. Ambii au avut o relație dar au fost părăsiți. Peste tot în jur dau de marketingul specific lunii februarie. Amândoi cred că ceva nu este în regulă cu ei. Sunt defecți. Nimeni nu îi poate iubi. Se întâlnesc întâmplător la un supermarket. La raionul de dulciuri. Discută și decid să iasă împreună. Să plângă pe umărul celuilalt. 

Amândoi sunt conștienți că celălalt va fi un ,,pansament.” Se avântă în relație fără să le pese de urmări. Se folosesc reciproc. Apoi se despart. Sec. Și brusc. Vânează fiecare următoarea ,,victimă”. Caută ceva care să le umple golul. Este aceasta dragoste? 

      Scenariul 3: 

Un el, frumușel și plin de bani, frânge inimi pe bandă rulantă. Vrea cât mai multă experiență înainte de căsătorie. Caută o fată perfectă și imaculată care să îi fie soață. 

Nu contează cum este el, are drepturi fiind bărbat. Acest ,,cocoșel” mai crede că este permis să joci teatru. Să ai o mască pentru biserică, și alta pentru restul săptămânii. Îi place să fie activ într-un mediu religios. 

Crede că Dumnezeu îi va binecuvânta căsătoria doar pentru că se va cununa într-o biserică. Este aceasta dragoste?

       Scenariul 4: 

Un El și o Ea sunt căsătoriți de câțiva ani. Au intrat într-o anumită rutină. Se iubesc. Dar El cunoaște o femeie. Atrăgătoare, veselă, plină de calități. Parcă se înțelege din priviri cu străina. Se simte din nou tânăr, de dorit. Vrea să își dovedească că e bărbat și acum. Și înșală. 

Are regrete, dar după o vreme le înăbușe. Se destăinuie unui prieten. Acesta îi spune că și el și-a înșelat nevasta și că e normal. Cel puțin o dată. Este aceasta dragoste? 

         Scenariul 5: 

O ea, căsătorită de trei ani, are probleme cu soțul. El nu îi mai dă atenție ca la început, nu o mai cucerește, nu îi aduce cadouri decât rar, îi întoarce spatele când ea vrea discuții lungi și profunde. O ceartă ca pe un copil, pentru nimicuri. Dă inimioare la alte femei pe Facebook și Instagram. Dar nu o înșală fizic. Ea cunoaște un bărbat neînsurat, la locul de muncă. 

Cei doi se apropie repede, emoțional. Pare a fi bărbatul ideal. Îi bifează așteptările. O ascultă empatic și blând, îi aduce mici atenții și cadouri, o lasă să se descarce și să plângă la telefon și noaptea, îi face ceai cald când e răcită și i-l aduce acasă, îi rezolvă diverse comisioane.

Soțul ei nu se prinde. Pare că ea știe cum să se ascundă și să se prefacă că e doar o prietenie nevinovată și consolatoare. Își spune că dacă fântâna din curtea ta a secat, nu e greșit să împrumuți apă de la vecinul. Este aceasta dragoste?                         

           Scenariul 6: 

Doi tineri sunt prieteni buni. Amândoi își așteaptă marea iubire. Dar între timp se consiliază unul pe celălalt. Ea îi spune când îi place de un băiat. El îi cere opinia cu privire la diverse fete. Se îmbrățișează lung când se întâlnesc. Stau unul în brațele celuilalt. 

Cred că nu fac nimic rău, doar nu au ajuns în pat. Și mai cred că își iubesc viitorii parteneri de viață, că se ,,conservă” pentru ei. Există prietenie între un băiat și o fată, susțin amândoi. Este aceasta dragoste? 

          Scenariul 7: 

Ea este o tânără care așteaptă ca Dumnezeu să îi dăruiască bărbatul potrivit. El crede că trebuie să testezi oamenii și să ieși la întâlniri. A avut sute de întâlniri și tot nu și-a găsit perechea. O cunoaște pe ea, cea care refuză întâlniri și așteaptă. Încearcă să îi atragă atenția, prin diverse metode. Este tot mai atras de ea, ca fluturele de lumină. Trec câteva luni. El bate pasul pe loc. 

Schimbă apoi placa. Dacă înainte îi vorbea frumos și o complimenta, începe să își bată joc de ea, să o ironizeze, să o bârfească și să o calomnieze. Inventează povești urâte despre ea. Pentru că nu i-a căzut în plasa murdară. O umilește în public. Postează despre ea pe Facebook. Și susține că: ,,Eu am iubit-o pe fata asta! Ea are o problemă.” Este aceasta dragoste? 

          Scenariul 8: 

Doi divorțați se întâlnesc pe un site de matrimoniale. Se consolează reciproc și cred că au dreptul la fericire. Ambii își bârfesc căsniciile. ,,Ei au greșit atât de puțin! Ei sunt biete victime!” Nu îi interesează ce spune Dumnezeu despre divorț și recăsătorire. Se duc la starea civilă și semnează. Nu sunt fericiți, cum se așteptau. Este aceasta dragoste? 

        Fie că ne place sau nu, adevărul este acesta: 

,,Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. ” 1 Corinteni cap.13 

,,Căsătoria să fie ținută în toată cinstea, și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari.” Evrei 13:4

Dacă ma iubesti, Doamne...

Nu îți vine câteodată să strigi, dintr-o inimă care suferă și plânge, către Cel care îți este Tată: Dacă mă iubești, de ce ai îngăduit să trec pe aici? Puteai să elimini problema asta din viața mea sau să o faci să treacă pe lângă mine.”

Strigătele din suferință conțin diverse mesaje și ne adresăm lui Dumnezeu cum am vorbi cu un prieten sau membru al familiei, care a uitat să facă ceva pentru noi: Dacă mă iubești, de ce nu mi-ai luat cadou de ziua mea? Dacă mă iubești...

Cuvintele acestea au fost rostite de atâtea ori de-alungul veacurilor și azi mi-a venit să le rostesc către Domnul. Dimineața citisem versetele din Iacov capitolul 1 și am înțeles în timpul zilei că tocmai IUBIREA Lui ne îngăduie în incercări cu un scop.
,,Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.
Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea, ca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic.
Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data.”

Cuvintele nu sunt acceptate usor de logica umană, ba chiar o contrazic. 

Nouă ni se pare că nu ducem lipsă de nimic și suntem compleți când primim ce așteptăm, cerem și dorim de la Dumnezeu; dar aici ni se spune că în procesul de așteptare și pregătire trebuie să ne bucurăm de parcă am fi căpătat totul, deoarece se lucrează în noi; Marele Sculptor își desăvârșește făpturile folosind suferința, dar numai cât să ne schimbe și să imprime caracterul Lui în noi; nu pentru a ne distruge.

Cine se poate bucura de un cadou și ÎN TIMP ce îl așteaptă, nu DUPĂ ce l-a primit? 

Numai un copil al lui Dumnezeu.

Dacă mă iubești, Doamne, de ce eu, de ce aici?

,,Pentru că te iubesc, te trec prin felurite încercări și Eu nu îți cer să înțelegi, ci să te bucuri. Vei înțelege după aceea. Să te bucuri nu de suferință, ci de procesul prin care te fac desăvârșit, de ce pun în tine și te învăț în timp ce suferi și plângi, și te frângi pe roata Olarului. Îți lipsește înțelepciunea când treci prin încercări, apelezi la logica umană și privești la ce vezi cu ochii și auzi cu urechile; dar în acest timp al cuptorului, cere înțelepciune.”

Nu la întâmplare, după ce Iacov scrie despre felurite încercări, pare că schimbă brusc subiectul și sare la altul despre înțelepciune. 

Suferința și înțelepciunea nu pot fi separate. Biblia mai spune că nu vârsta dă înțelepciunea, și putem înțelege că, prin suferință dobândim înțelepciunea și după ce vom ieși din cuptor, vom putea întări pe frații noștri.

Dacă vreunuia îi lipsește înțelepciunea... nu când lucrează, vorbește, predică etc., ci când trece prin încercări, ăsta e contextul; să o ceară cu credință. 

Nu cred că există om care să nu caute să înțeleagă când trece prin suferință și să explice prin LOGICĂ, dar acestea sunt greșelile pe care Iacov ne spune să le evităm. 

Bucură-te, nu căuta să înțelegi. 

Da, e o nebunie din punct de vedere uman, dar dacă nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește și se odihnește în noi, e firesc și ușor la un moment dat.

,,Dacă mă iubești” devine ,,pentru că mă iubești...”

Bărbat dezamăgit de ,,pocăite”, caut soție

                                                               

                                           Sursa foto: pixabay.com 


L. este un tânăr de religie ortodoxă și are rude penticostale. L. nu este inițiala numelui real. El provine dintr-o familie bogată și lucrează într-un domeniu de succes.

Fetelor, citiți și luați aminte! De fapt, postarea nu vreau să fie despre el, cât despre pietrele de poticnire din bisericile noastre evanghelice. Pietrele de poticnire putem fi noi, fetele.

Acele fete care umblă pe două căi, cu lumea 6 zile din săptămână și duminica se duc pioase la biserică. 

L. a dus o viață morală, în general, și a căutat o fată serioasă, care să nu fi umblat prin cluburi. L-a atras ideea de a-și căuta ca viitoare parteneră o fată pocăită. 

Dar o fată pocăită nu se va înjuga cu un necredincios, ci va aștepta ca el să se întoarcă la Domnul din toată inima, pentru El, nu pentru ea. Apoi, s-ar putea gândi amândoi (daca este cazul) la o eventuală relație. 

Dar tânărul nostru nu s-a gândit așa departe, s-a considerat cuminte și, în naivitatea lui, a crezut că dacă o fată merge la pocăiți , chiar e pocăită și ar fi soția perfectă. 

L. a cunoscut o fată care purta eticheta de pocăită. Era ce și-a dorit, ba mai mult, și familia lui o îndrăgea și proaspătul cuplu a dus relația spre căsătorie. L. a mers cu ea la biserică și probabil că s-ar fi botezat ca să se poată cununa cu ea.

 

Într-o seară însă, lumea lui ,,roz” s-a întunecat. A sunat-o pe iubita lui și când a întrebat-o ce face ea a răspuns, dezinvolt, că se pregătește să meargă la... club de noapte. 

Lui, tânăr ortodox, nu i-a venit a crede ce aude. Șocul și dezamăgirea l-au determinat să rupă relația cu ea. L. este dezamăgit profund, din cauza unei fete care a înțeles greșit pocăința. 

Fetelor, noi nu le putem spune oamenilor să privească doar la Isus, dacă pretindem că în noi trăiește Isus. Ce ar face atunci Isus în locul tău?

Ar purta haine provocatoare, ar umbla în locuri de distracție, ar flirta șase zile pe săptămână, purtând o mască de cumințenie și seriozitate? Suntem responsabile de impresia pe care o lăsăm băieților necredincioși. Nu trebuie să întrăm în relații cu ei, dar trebuie să fim un model care să atragă spre Cristos, pentru orice băiat cu care interacționăm la școală, locul de muncă, în magazin, oriunde. 

Nu vreau să judec un cult religios! Sper să fiu bine înțeleasă! E vorba despre acei oameni care nu fac cinste bisericii, care își spun ,,pocăiți, pocăite”, dar nu sunt.

Din orice biserică am face parte, dacă nu trăim fără compromis, vom fi judecate și arătate cu degetul de către necredincioși, și mai putem îndrăzni să chemăm pe cineva la biserica noastră? Dumnezeu să trezească tinerii pentru a fi lumini. 

,,Rămâi în Lumină, rămâi în Cristos; lumina ( nu întunericul) aduce lumină.”

Dumnezeu nu te așează pe un scaun deja ocupat

                                                       

                                           Sursa foto: pixabay.com 
                                     

Dragă tânără,

S-a scris și s-a vorbit despre acest subiect delicat.
Nu prea mult, din păcate, ca să nu se supere unii.

Dar ar trebui să ia cineva atitudine în biserici, mai ales pastorii. Le-aș recomanda să se uite la Jane Eyre ( varianta 2006), scena din biserică.
E trist că uneori regizorii și scriitorii surprind mai realist și mai corect decât pocăiții cum arată dragostea și ce e acceptat în dragoste, din punct de vedere moral sau biblic.

Scena cea mai relevantă din film:

Preotul: ,,Vă cer amândurora să răspundeți ca și cum ati fi în ziua Judecății de Apoi, când vor fi cunoscute secretele tuturor inimilor, dacă vreunul dintre voi cunoaște vreun impediment din cauza căruia nu vă puteți uni prin căsătorie... să îl mărturisiți acum. Pentru că știți că toți aceia care sunt uniți în afara Cuvântului lui Dumnezeu, nu sunt căsătoriți în ochii lui Dumnezeu și nici căsătoria lor nu e legală.”

-Căsătoria nu poate continua. Declar existența unui impediment.

Mirele: Continuă...Am spus să continui.
Preotul:-Nu pot continua fără să cercetez.
Martorul: Domnul Rochester are O SOȚIE ÎN VIAȚĂ.”

În acele timpuri nu se accepta divorțul și recăsătorirea. Da, au fost vremuri când slujitorii bisericii nu și-ar fi pus mâinile peste un cuplu care vine la altar încălcând Scriptura. Ce s-a schimbat în zilele noastre?

Scriptura e aceași, noi ne-am schimbat și căutăm scuze pentru divorț și recăsătorire; scuze pe care le ambalăm în versete scoase din context, reinterpretate aiurea, și se vorbeste despre un har care face toate lucrurile noi, ca si cum ar anula că cineva a fost căsătorit înainte.

Dimpotrivă, Biblia spune:
”Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. Dacă deci, când îi trăiește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, așa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită dupa altul.” Romani 7

Dumnezeu spune aici că nicio lege a Lui nu dezleagă un bărbat sau o femeie de partener cât acesta e în viață. Chiar dacă cineva a divorțat, Dumnezeu nu l-a divorțat. 

Tribunalul sau notarul a întocmit hârtiile, dar se duc și la biserică cuplurile să îi dezlege Dumnezeu? Cu siguranță, nu. Și nici nu i-ar dezlega. Ei nu se gândesc la așa ceva pentru că e absurd, doar oamenii știu în conșțiinta lor că, în fața Domnului e valabil legământul până la moarte, nu până la divorț.

Dumnezeu este martor între un bărbat și soția tinereții lui; nu între el și a doua soție sau a treia, a patra... 

Există viață și iertare după divorț, dar nu șansa de a te recăsători cât fostul partener e în viață ( chiar dacă e căsătorit cu altcineva). 

Dacă cineva se recăsătorește, un om al lui Dumnezeu spunea că o face pe riscul lui.

Dumnezeu, oricum nu va își va manifesta prezența la nuntă. A fost deja martor la prima căsătorie. Indiferent în ce religie s-au căsătorit mirii prima dată și chiar dacă ar fi făcut doar cununie civilă. 

Dacă cineva se căsătorește a doua oară, crezând că e schimbat și că Dumnezeu îi îngăduie din milă pentru singurătatea lui, își riscă veșnicia. 

Cu responsabilitate o spun, și nu de la mine. Dumnezeu nu va binecuvânta niciodată preacurvia.

,, ...Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ!” Maleahi 2:14

Dragă tânără, nu te amăgi crezând că vei fi soție dacă te căsătorești cu un bărbat divorțat. Vei fi preacurvă în ochii lui Dumnezeu toată viața. 

El are în plan pentru tine un bărbat care nu a mai fost căsătorit. Nu te-ar așeza niciodată, metaforic vorbind, pe un scaun deja ocupat. Chiar crezi că ai putea să nu te simți vinovată stând în pat cu bărbatul altei femei, a unei femei care e în viață? Ai ajunge să te gândești la ea, poate să te compari cu ea și ți-ai amărî și complica existența. 

O să spui poate că, nu mai există bărbat creștin ca și el, că dovedește că e schimbat și nu va repeta cu tine greșelile pe care le-a făcut cu prima. Te riști, ca să afli dupa nuntă că nu e așa cum l-ai crezut? 

Și chiar dacă ar fi cel mai minunat și pocăit bărbat de pe planetă, slavă Domnului: e al Lui, chemat să rămână singur și să Îl slujească pe Domnul sau să se impace cu prima soție. Dar nu e al tău. Înțelege-mă bine! 

Și dacă doare ce spun- un bărbat deja căsătorit în ochii lui Dumnezeu, chiar dacă e divorțat în ochii oamenilor- nu e alesul tău. 

Nu îți risca relația cu Dumnezeu pentru un bărbat! Să fie pastor, evanghelist, orice, cât timp ar alege preacurvia, nu e bărbatul pentru care te-ai rugat.

 Nu te înșela alegând o evanghelie diluată. Dumnezeu nu așează pe nimeni pe un scaun ocupat.

Ce faci când ești mai aproape de moarte, decât de viață?

                                                 

O zi și o noapte, am simțit că sunt mai aproape de moarte decât de viață, și vara care a trecut, am mai gustat apropierea morții. 

Dumnezeu, însă, mi-a redat sănătatea și viața pentru că nu mi-am sfârșit alergarea.
El vrea să îsi ia slava din orice experienta prin care trecem.

Dar ce faci dacă simți că viața ti se scurge, deși esti tânăr(ă)? La cine apelezi?

În acele momente, îți garantez, nu te pot ajuta părinții, medicii, cei mai buni prieteni, persoana iubită, medicamentele de ultimă generație, tehnologia, banii din cont. 

În momentele cand moartea îți suflă în ceafă, uitate sunt cârjele de care ne agățăm pentru a ne ridica stima de sine: bunuri materiale, călătorii, poze, selfie-uri, facebook, chiar biserica, cărțile bune.

Cand vei ajunge singur(ă), în baie, cu dureri în trup de nesuportat și oamenii nu vor ști ce să-ți mai dea, vei realiza că există Cineva care vine când Îl chemi.

Numai El are putere asupra vieții și a morții. El nu întârzie când strigă un nenorocit. 

Dar Isus Cristos vine la cei care sunt ai Lui, se lasă găsit de ei și îi ajută la vreme de nevoie. 

Ești tu al Lui? Slab, cu căderi, înfrângeri, din eșec în victorie, dar totuși al Lui? 

În fața morții, ca și in fața vieții, numai de El ar trebui să ne prindem cu toată ființa. La bine și la greu, să nu iubim nimic și pe nimeni mai mult decât pe Cel care și-a dat viața la cruce pentru noi. Iar suferințele de acum lucrează o greutate veșnică de slavă!

Să nu crezi că merităm ceva de drept, că ni se cuvine ceva. Dacă nu mă crezi sau te gândești că sunt fanatică și exagerez, va veni momentul când vei vedea că depinzi de Dumnezeu în orice lucru. Nu merităm nici măcar următoarea respirație. Dacă o primim, e har.